ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1496/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei I. Cadrul procesual Prin încheierea de ședință de la data de 14 februarie 2011a Tribunalului București a fost sesizată Curtea de Apel București cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind suspendată soluționarea cauzei până la soluționarea excepției invocate. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 4609 din 29 iunie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a fost respinsă ca nefondată excepția de nelegalitate invocată de reclamanta P.M.

în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București și Guvernul României. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea de intervenție accesorie este inadmisibilă în raport de faptul că persoana în favoarea căreia se intervine, respectiv Guvernul României, nu are calitatea de parte în cauza dedusă judecății. Pe fondul excepției de nelegalitate instanța a reținut că ceea ce se contestă, din perspectiva neconformității ei cu prevederile constituționale și ale tuturor reglementărilor europene care ocrotesc dreptul de proprietate, este măsura recalculării pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010. Instanța a reținut că măsura recalculării nu a fost instituită prin H.G.

nr. 737/2010, ci prin Legea nr. 119/2010, iar hotărârea de guvern în discuție a fost emisă în executarea acestei legi și constatând că toate argumentele contestatoarei vizează de fapt însăși conformitatea legii cu constituția, a concluzionat că nu intră în competența instanței de contencios administrativ această analiză, fiind în competența fie a instanței de contencios constituțional, fie a instanței de asigurări sociale învestită cu dezlegarea pe fond a cauzei. 3. Recursul declarat de P.M. Prin motivele de recurs formulate în cauză P.M. a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, indicând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. ca temei al recursului formulat.

Recurenta a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât atunci când a respins excepția de nelegalitate invocată nu a analizat cu atenție prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României. A precizat că măsura privind recalcularea pensiilor de serviciu stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data modificării acestui sistem reprezintă în mod indiscutabil o încălcare gravă a principiului neretroactivității legii, consacrat de dispozițiile constituționale indicate. Recurenta a arătat că instanța de fond a ignorat principiul egalității în drepturi și principiul priorității convențiilor internaționale în raport cu legislația internă privind drepturile și libertățile fundamentale.

De asemenea, recurenta a arătat că instanța de fond nu a ținut cont la pronunțarea hotărârii atacate de principiul liberului acces la justiție și de principiul dreptului la un proces echitabil. S-a arătat că principiul dreptului la proprietatea privată nici nu a fost analizat de instanța de fond, susținându-se că dreptul său la pensia de serviciu intră în categoria bunurilor care fac obiectul dreptului de proprietate și, pe cale de consecință, al protecției instituite de Protocolul nr. l adițional la Convenție, precum și al protecției statuate prin art. 44 din Constituție.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Recurenta - reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere privind constatarea nelegalității, pe calea excepției reglementate de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Ca urmare a aplicării metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a cărui nelegalitate se invocă, recurentei - reclamante i s-a diminuat substanțial dreptul de pensie stabilit anterior intrării în vigoare a cadrului normativ menționat. Examinând criticile formulate de recurentă, Înalta Curte a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, întrucât în raport de actele și lucrările dosarului, nu poate fi reținută nelegalitatea actului administrativ cu caracter normativ ce face obiectul prezentei cauze. Înalta Curte reține că, prin acțiunea introductivă, recurenta - reclamantă critică reducerea cuantumului pensiei de serviciu, de care beneficia anterior intrării în vigoare a H.G.

nr. 737/2010, în urma recalculării, în condițiile în care criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010 sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010. Înalta Curte, din analiza actelor normative incidente cauzei, nu a reținut elemente de nelegalitate evidente ale actului administrativ normativ, care să poată fi valorificate în procedura cu care este învestită. Într-adevăr, H.G. nr. 737/2010 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Verificând concordanța actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza și în aplicarea căreia a fost emisă, Înalta Curte constată că H.G.

nr. 737/2010 îndeplinește numai o funcție tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită aplicarea actului normativ cu forță juridică superioară, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.

În realitate, prevederile legale criticate de către recurenta - reclamantă au fost preluate în cuprinsul actului administrativ din Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1): ”Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare ” și art. 7 alin. (1) ”Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare ”. Așa fiind, Înalta Curte reține că nu există argumente care să conducă la concluzia că H.G.

nr. 737/2010 ar fi depășit cadrul normativ fixat prin Legea nr. 119/2010, iar, pe de altă parte, acest act normativ cu forță juridică superioară a făcut deja obiectul controlului de constituționalitate, sub aspectele criticate de reclamantă, așa cum a detaliat și prima instanță. Văzând soluția dată pe fondul excepției de nelegalitate, Înalta Curte va menține hotărârea atacată și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de P.M. împotriva sentinței nr. 4609 din 29 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.