ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1496/2012

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I. Cadrul procesual

Prin încheierea de ședință de la

data de 14 februarie 2011a Tribunalului București a fost sesizată Curtea de

Apel București cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu

prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor, fiind suspendată soluționarea cauzei până la

soluționarea excepției invocate.

Curții de Apel

Prin sentința nr.

4609 din 29 iunie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și a fost respinsă ca nefondată excepția de

nelegalitate invocată de reclamanta P.M. în contradictoriu cu Casa de Pensii a

Municipiului București și Guvernul României.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea de intervenție

accesorie este inadmisibilă în raport de faptul că persoana în favoarea căreia

se intervine, respectiv Guvernul României, nu are calitatea de parte în cauza

dedusă judecății.

Pe fondul

excepției de nelegalitate instanța a reținut că ceea ce se contestă, din

perspectiva neconformității ei cu prevederile constituționale și ale tuturor

reglementărilor europene care ocrotesc dreptul de proprietate, este măsura

recalculării pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr.

119/2010.

Instanța a

reținut că măsura recalculării nu a fost instituită prin H.G. nr. 737/2010, ci

prin Legea nr. 119/2010, iar hotărârea de guvern în discuție a fost emisă în

executarea acestei legi și constatând că toate argumentele contestatoarei

vizează de fapt însăși conformitatea legii cu constituția, a concluzionat că nu

intră în competența instanței de contencios administrativ această analiză,

fiind în competența fie a instanței de contencios constituțional, fie a

instanței de asigurări sociale învestită cu dezlegarea pe fond a cauzei.

declarat de P.M.

Prin motivele

de recurs formulate în cauză P.M. a criticat hotărârea instanței de fond ca

nelegală și netemeinică, indicând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. ca temei al recursului formulat.

Recurenta a

arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât atunci

când a respins excepția de nelegalitate invocată nu a analizat cu atenție

prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României.

A precizat că

măsura privind recalcularea pensiilor de serviciu stabilite prin legi speciale,

aflate în plată la data modificării acestui sistem reprezintă în mod

indiscutabil o încălcare gravă a principiului neretroactivității legii,

consacrat de dispozițiile constituționale indicate.

Recurenta a

arătat că instanța de fond a ignorat principiul egalității în drepturi și

principiul priorității convențiilor internaționale în raport cu legislația

internă privind drepturile și libertățile fundamentale.

De asemenea,

recurenta a arătat că instanța de fond nu a ținut cont la pronunțarea hotărârii

atacate de principiul liberului acces la justiție și de principiul dreptului la

un proces echitabil.

S-a arătat că

principiul dreptului la proprietatea privată nici nu a fost analizat de

instanța de fond, susținându-se că dreptul său la pensia de serviciu intră în

categoria bunurilor care fac obiectul dreptului de proprietate și, pe cale de

consecință, al protecției instituite de Protocolul nr. l adițional la

Convenție, precum și al protecției statuate prin art. 44 din Constituție.

Decizia

instanței de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Recurenta - reclamantă

a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere privind constatarea

nelegalității, pe calea excepției reglementate de dispozițiile art. 4 din Legea

nr. 554/2004, a H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a

categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr.

119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Ca urmare a

aplicării metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ

normativ a cărui nelegalitate se invocă, recurentei - reclamante i s-a diminuat

substanțial dreptul de pensie stabilit anterior intrării în vigoare a cadrului

normativ menționat.

Examinând criticile

formulate de recurentă, Înalta Curte a constatat că instanța de fond a

pronunțat o hotărâre legală, întrucât în raport de actele și lucrările

dosarului, nu poate fi reținută nelegalitatea actului administrativ cu caracter

normativ ce face obiectul prezentei cauze.

Înalta Curte

reține că, prin acțiunea introductivă, recurenta - reclamantă critică reducerea

cuantumului pensiei de serviciu, de care beneficia anterior intrării în vigoare

a H.G. nr. 737/2010, în urma recalculării, în condițiile în care criteriile

avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010

sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.

Înalta Curte,

din analiza actelor normative incidente cauzei, nu a reținut elemente de

nelegalitate evidente ale actului administrativ normativ, care să poată fi

valorificate în procedura cu care este învestită.

Într-adevăr,

H.G. nr. 737/2010 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art.

3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor.

Verificând

concordanța actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza și în

aplicarea căreia a fost emisă, Înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010

îndeplinește numai o funcție tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele

procedurale care să permită aplicarea actului normativ cu forță juridică

superioară, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4

alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.

În realitate,

prevederile legale criticate de către recurenta - reclamantă au fost preluate

în cuprinsul actului administrativ din Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin.

(1):  ”Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu

caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin

determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii,

utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările

și completările ulterioare ” și art. 7 alin. (1)  ”Procedura de stabilire,

plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate

potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu

modificările și completările ulterioare ”.

Așa fiind, Înalta

Curte reține că nu există argumente care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010

ar fi depășit cadrul normativ fixat prin Legea nr. 119/2010, iar, pe de altă

parte, acest act normativ cu forță juridică superioară a făcut deja obiectul

controlului de constituționalitate, sub aspectele criticate de reclamantă, așa

cum a detaliat și prima instanță.

Văzând soluția

dată pe fondul excepției de nelegalitate, Înalta Curte va menține hotărârea

atacată și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de P.M. împotriva sentinței nr. 4609 din 29 iunie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 martie 2012.