ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1326/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.D. a

chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret și

Direcția pentru Sport a Județului Buzău solicitând instanței ca prin hotărârea ce

o va pronunța în cauză să dispună anularea ordinului din 08 octombrie 2010 emis

de prima pârâtă, reintegrarea sa în funcția deținută anterior, și anume, cea de

director executiv – consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare

în cadrul Direcției pentru Sport a Județului Buzău, obligarea pârâtelor la plata

tuturor drepturilor salariale, de la data emiterii ordinului atacat și până la data

reintegrării sale în funcție, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că ordinul contestat este lovit de nulitate, deoarece nu i

s-a acordat preaviz, conform legii, înainte de eliberarea din funcția publică de

conducere; în plus, actul administrativ aflat în discuție nu cuprinde motivele de

fapt și de drept pentru care a fost emis și nu indică nici instanța la care poate

fi atacat.

De asemenea, reclamantul

a susținut faptul că ordinul nu respectă titlul executoriu reprezentat de sentința

nr. 208 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios

administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3246 din 18 iunie 2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

În întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.

Pe fondul cauzei, pârâta

a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, cu motivarea că încetarea raportului

de serviciu al acestuia a intervenit ca urmare a desființării serviciului public

deconcentrat. Reclamantul a avut posibilitatea să candideze la concurs pentru noul

post de director la Direcția Județeană pentru Sport și Tineret, dar nu și-a manifestat

o astfel de opțiune.

Ordinul atacat a fost

emis, pe de o parte, pentru punerea în executare a sentinței nr. 208 din 9

noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ

și fiscal, iar pe de altă parte, în vederea aplicării în concret a dispozițiilor

H.G. nr. 776/2010 privind organizarea și funcționarea direcțiilor județene pentru

sport și tineret, respectiv a Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București.

În cauză a fost administrată

proba cu înscrisuri.

Curtea de Apel Ploiești,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 77 din 03

martie 3011, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, precum și acțiunea formulată

de reclamantul R.D. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

1) Reclamantul a respectat

prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, deoarece a formulat plângerea

prealabilă înainte de sesizarea instanței de contencios administrativ.

2) Prin ordinul nr. 1496

din 08 octombrie 2010 emis de pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret,

s-a dispus reintegrarea reclamantului pe funcția de director executiv – consilier

clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare în cadrul Direcției

pentru Sport a Județului Buzău. Cu aceeași dată, prin ordinul analizat, s-a constatat

că reclamantului îi încetează raportul de serviciu, ca urmare a desființării serviciului

public deconcentrat.

Reclamantul critică măsura

reintegrării, apreciind că aceasta a fost pur formală, cât timp a fost și eliberat

din funcție, în lipsa preavizului și a motivării actului administrativ contestat.

Până la momentul punerii

în executare a sentinței nr. 208 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost adoptată H.G.

nr. 776/2010 privind organizarea și funcționarea direcțiilor județene pentru sport

și tineret, respectiv a Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București.

Conform art. 8 din acest

act normativ, încadrarea personalului în numărul de posturi aprobat și pe noile

funcții se face cu respectarea pregătirii profesionale și a competențelor personalului

prin raportare la atribuțiile compartimentelor.

Ca atare, cât timp autoritățile

pârâte și-au redus personalul ca urmare a reorganizării activității, reintegrarea

reclamantului pe postul deținut anterior nu mai este posibilă, întrucât acesta a

fost desființat. Pentru acest considerent, nu mai era necesară acordarea termenului

de preaviz, întrucât nu erau incidente dispozițiile de drept comun.

Ordinul contestat a fost

motivat, prin indicarea actelor normative care au reglementat măsura de reorganizare

a activităților de sport și tineret, precum și a cauzei de încetare a raportului

de serviciu al reclamantului.

Neindicarea instanței

la care ordinul aflat în litigiu putea fi atacat nu l-a vătămat pe reclamant, mai

ales că erau aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ.

În altă ordine de idei,

prima instanță a arătat faptul că reclamantul nu a contestat legalitatea sau constituționalitatea

H.G. nr. 776/2010, motiv pentru care cererea de anulare a ordinului nr. 1496 din

08 octombrie 2010 este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul R.D., care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii

acțiunii.

În motivarea căii de atac,

încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a

susținut faptul că sentința contestată dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii.

În dezvoltarea acestui

motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate:

Prima instanță nu a ținut

seama de faptul că partea a fost reintegrată în funcția de conducere deținută anterior,

prin ordinul contestat în speță.

Măsura de încetare a raportului

său de serviciu nu putea fi luată de autoritatea intimată fără respectarea termenului

de preaviz.

În speță, sunt aplicabile

prevederile O.U.G. nr. 1/2010 care obligă autoritatea publică să ofere funcționarului

un post corespunzător pregătirii sale profesionale.

Intimata Autoritatea Națională

pentru Sport și Tineret a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

La termenul de judecată

din data de 02 martie 2012, Înalta Curte a respins excepția tardivității recursului

invocată de intimata Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, cu motivarea

că a fost respectat termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, reglementat

de art. 301 C. proc. civ.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Obiectul cererii deduse

judecății îl reprezintă anularea ordinului nr. 1496 din 08 octombrie 2010 emis de

intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, reintegrarea recurentului

în funcția deținută anterior, și anume, cea de director executiv – consilier clasa

I, grad profesional superior, treapta I de salarizare în cadrul Direcției pentru

Sport a Județului Buzău, obligarea intimatelor-pârâte la plata tuturor drepturilor

salariale, de la data emiterii ordinului atacat și până la data reintegrării sale

în funcție.

Prin actul administrativ

unilateral cu caracter individual anterior arătat s-au dispus următoarele măsuri:

- reintegrarea recurentului-reclamant

în funcția de director executiv – consilier clasa I, grad profesional superior,

treapta I de salarizare în cadrul Direcției pentru Sport a Județului Buzău, începând

cu data de 08 octombrie 2010, în temeiul sentinței nr. 208 din 9 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal

(art. 1 din ordin);

- încetarea raportului

de serviciu al recurentului-reclamant din funcția publică de director executiv –

consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare, ca urmare

a desființării serviciului public deconcentrat (art. 2 din ordin).

Într-adevăr, prin sentința

nr. 208 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios

administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea reclamantului R.D. și, pe cale de consecință,

s-a dispus anularea ordinului din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Tineretului

și Sportului, reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului

aflat în litigiu, respectiv cea de director executiv – consilier clasa I, grad profesional

superior, treapta I de salarizare în cadrul Direcției pentru Sport a Județului Buzău,

precum și plata către reclamant a drepturilor salariale, inclusiv a sporurilor salariale

cuvenite, pe perioada cuprinsă între data eliberării sale din funcție și până la

data reintegrării efective.

Această hotărâre judecătorească

a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3246

din 18 iunie 2010.

În opinia Înaltei Curți,

autoritatea intimată a realizat doar o punere în executare formală a acestui titlu

executoriu, în condițiile în care, în aceeași zi a dispus atât reintegrarea recurentului-reclamant

pe funcția de conducere cât și eliberarea sa din aceeași funcție.

Mai mult decât atât, în

situația în care intimata intenționa să adopte un act administrativ de punere în

executare a dispozițiilor H.G. nr. 776/2010, trebuia ca anterior să acorde recurentului-reclamant

preaviz.

Prin urmare, având în

vedere că nu s-a respectat termenul de preaviz, instanța de control judiciar va

proceda la anularea art. 2 din ordinul contestat.

Înalta Curte va respinge

capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale către recurent, în condițiile

în care acestea urmează a fi acordate în baza titlului executoriu deținut de parte,

respectiv sentința nr. 208 din 9.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu

art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica

în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea, va anula

art. 2 din ordinul atacat și va respinge celelalte capete de cerere.

În baza art. 274

alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța de control judiciar va obliga autoritățile

intimate la 5.000 RON cheltuieli de judecată către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite R.D. împotriva

sentinței nr. 77 din 3 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios

administrativ și fiscal.

Admite în parte acțiunea.

Anulează art. 2 din ordinul

nr. 1496 din 8 octombrie 2010 emis de Președintele Autorității Naționale pentru

Sport și Tineret.

Respinge celelalte capete

de cerere ca neîntemeiate.

Obligă intimatele la 5.000 RON cheltuieli de judecată

către recurent, cu aplicarea art. 277 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 martie

2012.