ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5165/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5165/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Reclamanta A.E.G. a chemat în judecată

Autoritatea Națională pentru Tineret și Sport, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Ordinului nr. 520 din 23 aprilie

2009 emis de pârâtă, reintegrarea sa în funcția de director executiv -

consilier clasa I, grad profesional superior în cadrul Direcției pentru Sport a

Județului Brăila, obligarea pârâtei la plata daunelor materiale reprezentând

contravaloarea salariului net, a indexărilor, a indemnizațiilor și sporurilor

de care ar fi beneficiat, începând cu luna septembrie 2009 și până la momentul

reintegrării, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 500.000

RON și la cheltuielile de judecată aferente.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că din luna iulie 2005 a ocupat temporar funcția

publică de conducere și în urma concursului organizat de A.N.A.F. a promovat în

funcția de director executiv până la data emiterii ordinului a cărui anulare o

solicită.

Prin Decizia nr. 414

din 14 aprilie 2010, Curtea Constituțională a declarat ca fiind

neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 1 pct. 27 și ale art. 1,

pct. 28 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999,

articole în baza cărora s-a desființat funcția de conducere ocupată de

reclamantă și s-a emis ordinul de eliberare din funcție.

Având în vedere

această decizie a Curții Constituționale, la data de 31 mai 2010, reclamanta a

solicitat reintegrarea în postul deținut și anularea ordinului atacat, înaintând

către pârâtă o cerere în acest sens, la care nu a primit niciun răspuns.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a invocat

excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și excepția

tardivității.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 4185 din 14 iunie 2011 a respins excepțiile inadmisibilității și a

tardivității formulării acțiunii ca nefondate și a admis acțiunea reclamantei

dispunând anularea Ordinului nr. 520 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul

Tineretului și Sportului.

Totodată, a obligat

pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret la plata către reclamantă

a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu

celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în funcția de director

executiv, aferente perioadei 23 mai 2009 până la data desființării Direcției

pentru Sport a Județului Brăila.

De asemenea, a

respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut că excepția tardivității acțiunii este

nefondată deoarece reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data

de 1 iulie 2010, așa încât raportarea la momentul publicării deciziei în

Monitorul Oficial conduce la concluzia că acțiunea a fost introdusă în termenul

legal de 1 an.

Nici excepția

inadmisibilității acțiunii nu a fost reținută ca fondată, deoarece în cazurile

prevăzute la art. 7 alin. (5), art. 2 alin. (2) și art. 4 din Legea nr.

554/2004, nu este obligatorie plângerea prealabilă.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că ordinul de eliberare din funcție a fost emis în temeiul unui act

administrativ declarat neconstituțional, fapt ce impune anularea acestuia și pe

cale de consecință, s-a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamantă în

acest sens.

S-a mai reținut că

față de soluția anulării actului de eliberare din funcție urmează a se acorda

reclamantei despăgubiri.

Cât privește cererea

de acordare a daunelor morale, s-a reținut că în cauză nu sunt întrunite

condițiile răspunderii civile delictuale, iar culpa autorității pârâte nu poate

fi reținută.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamanta A.E.G. și pârâta Autoritatea Națională

pentru Sport și Tineret, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de

atac exercitată, Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, invocând ca

temei legal dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., aduce, în esență,

critici sentinței recurate, în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere

faptul că ordinul contestat de reclamantă a fost emis înaintea publicării

Deciziei Curții Constituționale nr. 1257/2009 în Monitorul Oficial, că

Deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, astfel că în

mod greșit s-a dispus anularea Ordinului nr. 520/2009 și plata drepturilor

salariale către reclamantă.

Recurenta-reclamantă,

în motivarea recursului formulat, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ., aduce, în esență, următoarele critici sentinței

recurate:

- În mod greșit

instanța de fond a respins cererea sa privind reintegrarea în funcția deținută

anterior, întrucât postul de director executiv din actuala Direcție pentru

Sport și Tinere Brăila îi revine, deoarece la data reorganizării îndeplinea

condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 pentru ocuparea acestuia, motiv

pentru care, cu ocazia reorganizării, trebuia să fie numită în funcția de

director executiv în cadrul instituției rezultate din reorganizare.

- Instanța de fond a

respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor

materiale, constând în drepturile salariale indexate începând cu luna

septembrie 2009 și până la momentul reintegrării, acordându-i-se doar până la

data desființării Direcției pentru Sport a Județului Brăila, cu încălcarea

dispozițiilor art. 106 din Legea nr. 188/1999.

- În mod eronat,

instanța de fond a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale

deși culpa autorității emitente rezultă tocmai din faptul emiterii ordinului

atacat în baza unor dispoziții neconstituționale.

Recurenta-reclamantă

a formulat întâmpinare la recursul formulat de autoritatea pârâtă prin care a

solicitat respingerea acestuia, combătând criticile acestei recurente și

susținând că sentința recurată este legală și temeinică sub aspectul anulării

ordinului contestat, în acest sens fiind și jurisprudența constantă a instanței

de recurs în situații similare.

În acest sens au fost

depuse și concluzii scrise de către recurenta-reclamantă prin care au fost

reiterate susținerile din cererea de recurs și întâmpinare.

La dosarul cauzei a

formulat întâmpinare și Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret prin care

a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat, susținând că în

baza O.G. nr. 15/2010 Direcția Județeană pentru Sport Brăila și cea pentru

Tineret Brăila s-au reorganizat, fiind înființată Direcția pentru Sport și

Tineret Brăila, astfel că reintegrarea recurentei-reclamante în funcția

deținută anterior este imposibilă, iar funcția de conducere nou înființată are

atribuții modificate în proporție de 50% față de cea ocupată de aceasta

înaintea emiterii ordinului contestat.

Se susține

legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul respingerii capătului

de cerere privind drepturile salariale până la data reintegrării efective,

susținându-se că urmare a respingerii cererii de reintegrare nu se justifică

acordarea drepturilor salariale pentru perioada între data desființării

Direcției Județene pentru Sport Brăila și data reintegrării acesteia, întrucât

acest lucru nu s-a realizat. Referitor la daunele morale, se susține că nu se

justifică acordarea acestora întrucât nu a existat o culpă a sa în emiterea

actului contestat.

de recurs

Înalta Curte analizând

recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, în raport

de criticile formulate, apreciază că acesta este nefondat.

Înalta Curte constată

că Ordinul nr. 520 din 23 aprilie 2009 a fost emis în temeiul O.U.G. nr.

37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice.

Prin Decizia nr. 1257

din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări

formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru

aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că

această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate,

întrucât a fost adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin.

(6) din Constituție, potrivit cărora "Ordonanțele de urgență (...) nu pot

afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (...)".

O.U.G. nr. 37/2009 a

fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M. Of. nr.

668/6.10.2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată

neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1 - 5 și 26, art. II,

art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași

reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul

O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea

Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009.

În plus, Curtea

Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr.

105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție,

potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

Instanța de fond a

reținut ca prim motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate

faptul că acestea au fost emise în temeiul unor Ordonanțe de urgență în

privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este afectată de un viciu

de neconstituționalitate.

De cealaltă parte,

autoritatea publică recurentă, emitenta actului administrativ anulat de

instanța de fond, a susținut că decizia Curții Constituționale nu poate fi

avută în vedere întrucât a fost pronunțată ulterior emiterii actului

administrativ contestat și are putere numai pentru viitor.

Nu poate fi primită

această susținere a recurentei-pârâte, întrucât viciul de constituționalitate

constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009, afectează în egală măsură actele

administrative emise în baza și pentru executarea unor dispoziții

neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal și nu

poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei

dispoziții neconstituționale.

Înalta Curte reține

și faptul că actele adoptate în baza acestor ordonanțe sunt afectate de viciul

de neconstituționalitate al ordonanțelor și, în consecință, corect au fost

anulate de instanța de fond.

Mai mult, acceptarea

tezei susținute de recurenta-pârâtă ar lipsi de finalitate controlul de

constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ

prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția

efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normelor

declarate neconstituționale.

În consecință, față

de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, art. 20 din Legea

nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul

formulat de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret ca nefondat.

În ceea ce privește

recursul formulat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte apreciază că acesta

este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

Critica referitoare

la soluția ce vizează cererea de reintegrare în funcția deținută anterior, de

director executiv, este nefondată.

Este necontestată

reorganizarea activității de tineret și sport, potrivit H.G. nr. 776/2010 și

O.G. nr. 15/2010, în temeiul cărora s-au desființat Direcția Județeană pentru

Sport Brăila și cea pentru Tineret Brăila și s-a înființat Direcția pentru

Sport și Tineret a Județului Brăila, condusă de un director executiv. Astfel,

în mod corect instanța de fond a reținut că nu mai poate avea loc reintegrarea

în funcția publică deținută anterior întrucât aceasta a fost desființată.

În altă ordine,

postul de director executiv al instituției nou înființate se ocupă potrivit

art. 4 alin. (1) din actul normativ menționat, respectiv O.G. nr. 15/2010.

Urmare a desființării

serviciilor publice deconcentrate și creării unor instituții noi, cum este și

cazul în speță, care reunesc atât atribuții din domeniul tineretului cât și pe

cele din domeniul sportului, funcția de conducere nou înființată are atribuții modificate

în proporție de peste 50%, neavând relevanță că denumirea acesteia nu s-a

schimbat, astfel că recurenta-reclamantă nu se află în situația prevăzută de

art. 100 din Legea nr. 188/1999.

În acest context,

cererea de reintegrare a reclamantei în funcția nou înființată este nefondată.

Criticile referitoare

la respingerea cererii privind plata drepturilor salariale până la momentul

reintegrării sale sunt, de asemenea, nefondate, având în vedere cele reținute

anterior, în sensul legalității soluției privind respingerea cererii de

reintegrare a reclamantei în funcția solicitată.

Prin urmare,

menținerea soluției instanței de fond referitoare la respingerea cererii de

reintegrare în funcția de director executiv și a celei de acordare a

drepturilor salariale pentru perioada 23 mai 2009 și până la data desființării

Direcției pentru Sport a Județului Brăila, conduce la concluzia potrivit căreia

recurenta-reclamantă nu este îndreptățită și la plata drepturilor salariale

pentru perioada cuprinsă între data desființării direcției menționate și data

reintegrării acesteia, întrucât acest lucru nu s-a dispus și nici realizat.

În altă ordine,

soluția instanței de fond de respingere a cererii de acordare a daunelor

morale, este temeinică și legală. Este adevărat că recurenta, în situația de

fapt expusă, a suferit un prejudiciu moral, însă anularea ordinului și

acordarea drepturilor salariale pentru perioada menționată în cuprinsul

sentinței recurate reprezintă o satisfacție suficientă și rezonabilă, astfel

încât nu se mai impune acordarea unor satisfacții materiale.

Față de toate

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va

respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de A.E.G. și de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret

împotriva Sentinței civile nr. 4185 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2012.

Procesat de GGC - GV