ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5165/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Reclamanta A.E.G. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Tineret și Sport, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Ordinului nr. 520 din 23 aprilie 2009 emis de pârâtă, reintegrarea sa în funcția de director executiv - consilier clasa I, grad profesional superior în cadrul Direcției pentru Sport a Județului Brăila, obligarea pârâtei la plata daunelor materiale reprezentând contravaloarea salariului net, a indexărilor, a indemnizațiilor și sporurilor de care ar fi beneficiat, începând cu luna septembrie 2009 și până la momentul reintegrării, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 500.000 RON și la cheltuielile de judecată aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că din luna iulie 2005 a ocupat temporar funcția publică de conducere și în urma concursului organizat de A.N.A.F. a promovat în funcția de director executiv până la data emiterii ordinului a cărui anulare o solicită. Prin Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 1 pct. 27 și ale art. 1, pct. 28 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, articole în baza cărora s-a desființat funcția de conducere ocupată de reclamantă și s-a emis ordinul de eliberare din funcție. Având în vedere această decizie a Curții Constituționale, la data de 31 mai 2010, reclamanta a solicitat reintegrarea în postul deținut și anularea ordinului atacat, înaintând către pârâtă o cerere în acest sens, la care nu a primit niciun răspuns.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a invocat excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și excepția tardivității. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 4185 din 14 iunie 2011 a respins excepțiile inadmisibilității și a tardivității formulării acțiunii ca nefondate și a admis acțiunea reclamantei dispunând anularea Ordinului nr. 520 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului. Totodată, a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în funcția de director executiv, aferente perioadei 23 mai 2009 până la data desființării Direcției pentru Sport a Județului Brăila.

De asemenea, a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că excepția tardivității acțiunii este nefondată deoarece reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data de 1 iulie 2010, așa încât raportarea la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial conduce la concluzia că acțiunea a fost introdusă în termenul legal de 1 an. Nici excepția inadmisibilității acțiunii nu a fost reținută ca fondată, deoarece în cazurile prevăzute la art. 7 alin. (5), art. 2 alin. (2) și art. 4 din Legea nr. 554/2004, nu este obligatorie plângerea prealabilă. Pe fondul cauzei, s-a reținut că ordinul de eliberare din funcție a fost emis în temeiul unui act administrativ declarat neconstituțional, fapt ce impune anularea acestuia și pe cale de consecință, s-a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamantă în acest sens.

S-a mai reținut că față de soluția anulării actului de eliberare din funcție urmează a se acorda reclamantei despăgubiri. Cât privește cererea de acordare a daunelor morale, s-a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, iar culpa autorității pârâte nu poate fi reținută. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta A.E.G. și pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac exercitată, Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., aduce, în esență, critici sentinței recurate, în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că ordinul contestat de reclamantă a fost emis înaintea publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 1257/2009 în Monitorul Oficial, că Deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, astfel că în mod greșit s-a dispus anularea Ordinului nr. 520/2009 și plata drepturilor salariale către reclamantă. Recurenta-reclamantă, în motivarea recursului formulat, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate: - În mod greșit instanța de fond a respins cererea sa privind reintegrarea în funcția deținută anterior, întrucât postul de director executiv din actuala Direcție pentru Sport și Tinere Brăila îi revine, deoarece la data reorganizării îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 pentru ocuparea acestuia, motiv pentru care, cu ocazia reorganizării, trebuia să fie numită în funcția de director executiv în cadrul instituției rezultate din reorganizare. - Instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale, constând în drepturile salariale indexate începând cu luna septembrie 2009 și până la momentul reintegrării, acordându-i-se doar până la data desființării Direcției pentru Sport a Județului Brăila, cu încălcarea dispozițiilor art. 106 din Legea nr. 188/1999.

- În mod eronat, instanța de fond a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale deși culpa autorității emitente rezultă tocmai din faptul emiterii ordinului atacat în baza unor dispoziții neconstituționale. Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare la recursul formulat de autoritatea pârâtă prin care a solicitat respingerea acestuia, combătând criticile acestei recurente și susținând că sentința recurată este legală și temeinică sub aspectul anulării ordinului contestat, în acest sens fiind și jurisprudența constantă a instanței de recurs în situații similare. În acest sens au fost depuse și concluzii scrise de către recurenta-reclamantă prin care au fost reiterate susținerile din cererea de recurs și întâmpinare.

La dosarul cauzei a formulat întâmpinare și Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat, susținând că în baza O.G. nr. 15/2010 Direcția Județeană pentru Sport Brăila și cea pentru Tineret Brăila s-au reorganizat, fiind înființată Direcția pentru Sport și Tineret Brăila, astfel că reintegrarea recurentei-reclamante în funcția deținută anterior este imposibilă, iar funcția de conducere nou înființată are atribuții modificate în proporție de 50% față de cea ocupată de aceasta înaintea emiterii ordinului contestat.

Se susține legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul respingerii capătului de cerere privind drepturile salariale până la data reintegrării efective, susținându-se că urmare a respingerii cererii de reintegrare nu se justifică acordarea drepturilor salariale pentru perioada între data desființării Direcției Județene pentru Sport Brăila și data reintegrării acesteia, întrucât acest lucru nu s-a realizat. Referitor la daunele morale, se susține că nu se justifică acordarea acestora întrucât nu a existat o culpă a sa în emiterea actului contestat. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte analizând recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, în raport de criticile formulate, apreciază că acesta este nefondat.

Înalta Curte constată că Ordinul nr. 520 din 23 aprilie 2009 a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, întrucât a fost adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora "Ordonanțele de urgență (...) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (...)". O.U.G.

nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M. Of. nr. 668/6.10.2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1 - 5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009. În plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

Instanța de fond a reținut ca prim motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate faptul că acestea au fost emise în temeiul unor Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituționalitate. De cealaltă parte, autoritatea publică recurentă, emitenta actului administrativ anulat de instanța de fond, a susținut că decizia Curții Constituționale nu poate fi avută în vedere întrucât a fost pronunțată ulterior emiterii actului administrativ contestat și are putere numai pentru viitor. Nu poate fi primită această susținere a recurentei-pârâte, întrucât viciul de constituționalitate constatat cu privire la O.U.G.

nr. 37/2009, afectează în egală măsură actele administrative emise în baza și pentru executarea unor dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziții neconstituționale. Înalta Curte reține și faptul că actele adoptate în baza acestor ordonanțe sunt afectate de viciul de neconstituționalitate al ordonanțelor și, în consecință, corect au fost anulate de instanța de fond. Mai mult, acceptarea tezei susținute de recurenta-pârâtă ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale.

În consecință, față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret ca nefondat. În ceea ce privește recursul formulat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse. Critica referitoare la soluția ce vizează cererea de reintegrare în funcția deținută anterior, de director executiv, este nefondată. Este necontestată reorganizarea activității de tineret și sport, potrivit H.G. nr. 776/2010 și O.G. nr. 15/2010, în temeiul cărora s-au desființat Direcția Județeană pentru Sport Brăila și cea pentru Tineret Brăila și s-a înființat Direcția pentru Sport și Tineret a Județului Brăila, condusă de un director executiv.

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că nu mai poate avea loc reintegrarea în funcția publică deținută anterior întrucât aceasta a fost desființată. În altă ordine, postul de director executiv al instituției nou înființate se ocupă potrivit art. 4 alin. (1) din actul normativ menționat, respectiv O.G. nr. 15/2010. Urmare a desființării serviciilor publice deconcentrate și creării unor instituții noi, cum este și cazul în speță, care reunesc atât atribuții din domeniul tineretului cât și pe cele din domeniul sportului, funcția de conducere nou înființată are atribuții modificate în proporție de peste 50%, neavând relevanță că denumirea acesteia nu s-a schimbat, astfel că recurenta-reclamantă nu se află în situația prevăzută de art. 100 din Legea nr. 188/1999.

În acest context, cererea de reintegrare a reclamantei în funcția nou înființată este nefondată. Criticile referitoare la respingerea cererii privind plata drepturilor salariale până la momentul reintegrării sale sunt, de asemenea, nefondate, având în vedere cele reținute anterior, în sensul legalității soluției privind respingerea cererii de reintegrare a reclamantei în funcția solicitată. Prin urmare, menținerea soluției instanței de fond referitoare la respingerea cererii de reintegrare în funcția de director executiv și a celei de acordare a drepturilor salariale pentru perioada 23 mai 2009 și până la data desființării Direcției pentru Sport a Județului Brăila, conduce la concluzia potrivit căreia recurenta-reclamantă nu este îndreptățită și la plata drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între data desființării direcției menționate și data reintegrării acesteia, întrucât acest lucru nu s-a dispus și nici realizat.

În altă ordine, soluția instanței de fond de respingere a cererii de acordare a daunelor morale, este temeinică și legală. Este adevărat că recurenta, în situația de fapt expusă, a suferit un prejudiciu moral, însă anularea ordinului și acordarea drepturilor salariale pentru perioada menționată în cuprinsul sentinței recurate reprezintă o satisfacție suficientă și rezonabilă, astfel încât nu se mai impune acordarea unor satisfacții materiale. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de A.E.G. și de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret împotriva Sentinței civile nr. 4185 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012. Procesat de GGC - GV