ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2895/2011

A

supra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 237/CA din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.A., în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, a

anulat Ordinul nr. 621/2009 emis de ministrul tineretului și sportului și a

dispus reintegrarea reclamantului în funcția de director general - expert

sportiv

I

A, deținută anterior emiterii actului anulat,

cu plata drepturilor salariale actualizate, aferente intervalului cuprins între

data luării măsurii eliberării din funcție și data reintegrării. Prin aceeași

sentință au

fost respinse excepțiile

prescripției și inadmisibilității acțiunii.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

fond a reținut, în esență, că actul contestat este nelegal, ca o consecință a

faptului că a fost emis în baza

prevederilor art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1257 din

7 octombrie 2009 a Curții Constituționale, definitivă și obligatorie conform

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, în raport cu

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., a declarat recurs pârâta,

criticând soluția primei instanțe exclusiv sub aspectul fondului.

În motivarea

căii de atac, recurenta susține că în mod greșit a considerat prima instanță că

actul administrativ contestat este nelegal, de vreme ce prevederile O.U.G. nr. 37/2009

erau în vigoare la data emiterii acestuia iar Decizia Curții Constituționale

nr. 1257 din 7 octombrie 2009 se aplică pentru viitor, ceea ce presupune că

legea în raport cu care se apreciază existența cauzei de nulitate este cea în

vigoare la momentul emiterii actului administrativ considerat nelegal.

De asemenea,

arată recurenta, prin art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, funcțiile

publice de natura celei deținute de intimat au fost eliminate din

categoria funcțiilor publice reglementate de Legea

nr. 188/1999.

Examinând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Astfel, prin

Ordinul nr. 621 din 24 aprilie 2009 emis de ministrul

tineretului și sportului, intimatul-reclamant, după un preaviz de 15 de

zile, a fost

eliberat din funcția publică de conducere de director

general - expert sportiv

I

A la Clubul Sportiv Municipal

Iași.

Temeiul

juridic al acestui act administrative îl constituie, așa cum rezultă

în mod explicit din preambulul său, în principal,

prevederile O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice locale și

ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Pentru

argumentarea soluției adoptate în legătură cu problema de drept

dedusă judecății, se impune prezentarea

următoarelor considerații cu privire la

instituția juridică a excepției

de neconstituționalitate și la efectele acesteia, care își găsesc aplicarea în

speță.

Astfel, controlul de constituționalitate

exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate este un control de

conformitate și conformare a legii sau

ordonanțelor guvernamentale cu dispozițiile

Constituției, în cadrul căruia prevalează garantarea drepturilor și

libertăților cetățenești.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție,

dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din

regulamente, constatate ca fiind neconstituționale,

își încetează

efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții

Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu

pun de acord prevederile neconstituționale

cu dispozițiile Constituției; pe durata

acestui termen, dispozițiile

constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

Conform alin.

(4) din articolul aflat în discuție, deciziile Curții Constituționale se

publică în Monitorul Oficial al României; de la data

publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai

pentru viitor.

Drept urmare,

deciziile Curții Constituționale privind admiterea unei excepții de

neconstituționalitate sunt de imediată aplicare, cu consecința

înlăturării normei declarate neconstituționale

din sistemul normativ.

Or, în

situația în care soluția Curții Constituționale nu ar avea aplicare

directă și imediată, întreaga procedură de

control a constituționalității legilor și

ordonanțelor ar fi lipsită de

finalitate.

Cu privire la

acest aspect, este semnificativă Decizia Curții

Constituționale nr. 186/1999, în care s-a statuat că instanțele

judecătorești trebuie

să facă aplicarea directă a dispozițiilor

constituționale relevante, în sensul de a înlătura prevederile neconstituționale,

dacă legiuitorul nu a procedat la modificarea sau abrogarea acestora.

Plenul Curții

Constituționale, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție și art. 15 și urm.

din Legea nr. 47/1992, a exercitat controlul de constituționale a priori asupra

legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și, totodată, asupra ordonanței

respective, care constituie conținutul normativ al legii.

Prin Decizia

nr. 1257 din 7 octombrie 2009, instanța constituțională a declarat

neconstituțională Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, din analiza

considerentelor deciziei rezultând că viciul neconstituționalității

afectează însuși

actul normativ aprobat prin această lege.

De asemenea,

prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, instanța

constituțională a declarat neconstituțională și O.U.G. nr. 105/2009.

In

considerentele deciziilor sus menționate, Curtea Constituțională a arătat, în

esență, că modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv „actul

administrativ" de numire reprezintă construcții juridice deficitare și

confuze care ridică problema statutului juridic al directorului coordonator și

a naturii juridice a contractului de management.

In plus,

instanța constituțională a precizat că, prin adoptarea O.U.G.

nr. 37/2009, au fost încălcate prevederile art. 15

din Constituție, statutul juridic al

funcției publice de conducere,

reglementat prin Legea nr. 188/1999, întrucât Guvernul a intervenit într-un

domeniu pentru care nu avea competență materială.

Potrivit art. 9

alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, persoana vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din

ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ,

acțiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile

cauzate prin aceste ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza

acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea

unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Același text de lege reglementează, în cuprinsul

alin. (4), situația acțiunilor

formulate de o persoană vătămată, în

cazul în care s-a declarat neconstituțională ordonanța prin admiterea unei

excepții într-o altă cauză.

Din analiza

acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut

faptul că, în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate a ordonanței

într-o altă cauză, efectele se produc, de la data admiterii excepției, și în

cauze similare, care au ca temei juridic aceleași prevederi legale declarate neconstituționale.

In speța de

față, intimatul-reclamant a solicitat anularea ordinului de eliberare din

funcția de conducere deținută, temeiul juridic fiind art. 1 și art. 9 din Legea

nr. 554/2004.

După cum s-a

arătat anterior, măsura contestată de reclamant a avut la bază aplicarea prevederilor

O.U.G. nr. 37/2009, care a fost declarată

neconstituțională,

prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009.

Drept urmare,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

efectele acestei decizii a instanței constituționale se extind și asupra

celorlalte cauze având ca obiect anularea actelor administrative emise în

temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că

eliberarea intimatului-reclamant din

funcția publică pe care o deținea,

în alte situații decât cele reglementate de

Legea

nr. 188/1999, reprezintă un act nelegal, de natură a afecta în mod evident

securitatea

raporturilor de funcție, care se circumscrie noțiunii de securitate socială,

protejată prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului și actele comunitare,

precum și prin alte tratate internaționale la care România este parte și a

căror îndeplinire este obligată să o asigure, potrivit art. 11 și art. 20 din

Constituția României.

Tot astfel,

legalitatea actului contestat în cauză nu poate fi susținută nici de argumentul

privind ultraactivitatea O.U.G. nr. 37/2009, întrucât legea de aprobare a

acestei ordonanțe s-a constatat a fi, de asemenea, neconstituțională, prin

Decizia nr. 1257/2009, iar analiza de neconstituționalitate a avut în vedere

atât legea de aprobare cât și însăși ordonanța de urgență, deoarece Parlamentul

nu a adoptat legea, ci a aprobat ordonanța de urgență, corpul legii fiind

reprezentat chiar de dispozițiile ordonanței.

Pentru

considerentele arătate, Înalta Curte reține că actele și măsurile

adoptate în baza O.U.G. nr. 37/2009 sunt afectate

de

viciul de neconstituționalitate al acestei ordonanțe și, în

consecință, în mod corect instanța de fond a anulat ordinul contestat de

reclamant, urmând ca recursul să fie respins, ca nefondat, iar sentința atacată

să fie menținută, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea

Națională pentru Sport și

Tineret împotriva sentinței nr. 237/CA din 25

octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai

2011.