ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 76/F din 15 martie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul H.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a anulat Ordinul nr. 1657/2009 emis de conducătorul acestei autorități, completat prin Ordinul nr. 1751/2009 cu același emitent, și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii actului respectiv, cu plata drepturilor salariale cuvenite. Prin aceeași sentință, a fost respinsă excepția puterii de lucru judecat, invocată de pârât, și a fost obligată autoritatea pârâtă la plata de daune morale și cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin actele contestate s-a dispus față de reclamant, având funcția de director coordonator în cadrul Direcției pentru Sport a județului Galați, încetarea contractului de management nr. 314 din 23 mai 2009, măsura fiind luată în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.

Or, reține prima instanță, faptul că O.U.G. nr. 105/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 03 decembrie 2009 este de natură a atrage nelegalitatea ordinului contestat. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs autoritatea pârâtă, în temeiul prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., arătând, în esență, că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis cererea de anulare a ordinului contestat, ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a ține seama de împrejurarea că și temeiul legal al actului de numire în funcție a reclamantului a fost declarat, de asemenea, neconstituțional.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Prin Ordinul nr. 832 din 22 mai 2009, emis de ministrul tineretului și sportului, a fost încheiat între autoritatea recurentă și intimatul-reclamant contractul de management nr. 314 din 23 mai 2009 și a fost numit acesta din urmă în funcția de director coordonator al Direcției pentru Sport a județului Galați, în baza prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Prin ordinul contestat în cauză, nr. 1657/2009 emis de conducătorul autorității pârâte, astfel cum a fost completat prin Ordinul nr. 1751/2009 având același emitent, s-a dispus încetarea contractului de management nr. 314 din 23 mai 2009, încheiat între părți. Temeiul juridic al actelor contestate îl constituie, în principal, prevederile O.U.G. nr. 105/2009. Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009, arătând, în esență, că modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv actul administrativ de numire, reprezintă construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic al directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management.

De asemenea, funcția publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009, care a fost, și ea, declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009. Or, lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată. De altfel în Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G.

nr. 37/2009 și prin art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. V, art. VIII, și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009. Așadar, în raport cu deciziile pronunțate de Curtea Constituțională referitor la aceste modificări legislative, funcția de director coordonator în cadrul Direcției pentru Sport a județului Galați se consideră a fi desființată, instanța de fond în mod greșit apreciind că intimatul-reclamant mai poate fi reintegrat într-o astfel de funcție, a cărei existentă a fost afectată de neconstituționalitatea actului normativ prin care a fost înființată.

Drept urmare, cum situația de neconstituționalitate ivită ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că atât ordinul de numire în funcție a intimatului-reclamant, cât și cel prin care s-a dispus încetarea acestui act și a contractului de management încheiat între părți, în baza O.U.G nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind emise/încheiate în temeiul unor acte normative declarate neconstituționale.

Într-adevăr, este cert că neconstituționalitatea actului normativ în temeiul căruia recurentul-pârât a emis ordinul de eliberare din funcție a intimatului- reclamant, adică O.U.G nr. 105/2009, a afectat legalitatea ordinului respectiv, însă acest lucru nu poate justifica soluția instanței de fond, în sensul reintegrării intimatului-reclamant în funcția de director coordonator, în condițiile în care ordinul de numire nu mai producea, nici el, efecte juridice, ulterior constatării neconstituționalității actului normativ în executarea căruia a fost emis, respectiv O.U.G nr. 37/2009. Pentru considerentele arătate, recursul urmează a fi admis, modificându-se sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret împotriva sentinței nr. 76/F din 15 martie 2010 a Curții de Apel Galați, s ecția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul H.M., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2011.