ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința
nr. 76/F din 15 martie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul
H.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul
Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, a anulat Ordinul nr.
1657/2009 emis de conducătorul
acestei
autorități, completat prin Ordinul nr. 1751/2009 cu același emitent, și a
dispus
reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii actului
respectiv, cu plata drepturilor salariale cuvenite. Prin aceeași sentință, a
fost
respinsă excepția puterii de lucru
judecat, invocată de pârât, și a fost obligată
autoritatea pârâtă la plata de daune morale și cheltuieli de judecată
către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de
fond a reținut, în esență,
următoarele:
Prin actele contestate s-a dispus față de
reclamant, având funcția de director
coordonator în cadrul Direcției
pentru Sport a județului Galați, încetarea
contractului
de management nr. 314 din 23 mai 2009, măsura fiind luată în temeiul
prevederilor O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri
în domeniul funcției publice, precum și pentru
întărirea capacității manageriale la
nivelul
serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale
administrației publice centrale din
unitățile administrativ-teritoriale și ale altor
servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind
cabinetul
demnitarului din
administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și
cabinetul
alesului local.
Or, reține prima instanță, faptul că O.U.G. nr.
105/2009 a fost declarată
neconstituțională
prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 03 decembrie 2009 este de
natură
a atrage nelegalitatea ordinului contestat.
Împotriva acestei sentințe, considerând-o
netemeinică și nelegală, a declarat
recurs
autoritatea pârâtă, în temeiul prevederilor art. 304
1
C. proc. civ.,
arătând, în esență, că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis
cererea
de anulare a ordinului contestat, ca urmare a constatării neconstituționalității
actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a ține seama de
împrejurarea că și temeiul legal al actului de numire în funcție a
reclamantului a fost declarat, de asemenea, neconstituțional.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu
actele și lucrările dosarului,
cu motivele invocate de recurent, precum
și cu dispozițiile legale incidente în
cauză,
inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că
recursul
este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin Ordinul nr. 832 din 22 mai 2009, emis de
ministrul tineretului și sportului, a
fost încheiat între autoritatea
recurentă și intimatul-reclamant contractul de
management nr. 314 din 23 mai 2009 și a fost numit acesta din urmă în
funcția de
director coordonator al Direcției pentru Sport a județului
Galați, în baza
prevederilor O.U.G. nr. 37/2009,
care au fost declarate
neconstituționale
prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009,
definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea
și funcționarea Curții Constituționale, republicată.
Prin ordinul
contestat în cauză, nr. 1657/2009 emis de conducătorul
autorității pârâte, astfel cum a fost completat prin Ordinul nr.
1751/2009 având
același emitent, s-a
dispus încetarea contractului de management nr. 314 din 23 mai
2009,
încheiat între părți.
Temeiul juridic al actelor contestate îl
constituie, în principal, prevederile
O.U.G. nr. 105/2009.
Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009,
Curtea Constituțională a declarat
neconstituționale dispozițiile art. I
pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și
anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009, arătând, în esență, că modalitatea
de reglementare a funcției publice, respectiv actul administrativ de
numire, reprezintă construcții juridice
deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic al directorului
coordonator și a naturii juridice a contractului de
management.
De asemenea, funcția publică ocupată de
intimatul-reclamant a fost înființată
prin
O.U.G. nr. 37/2009, care a fost, și ea, declarată
neconstituțională prin Decizia Curții
Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009.
Or, lipsirea de temei constituțional a actelor
normative primare are drept
consecință
încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că
ordinul de numire a directorului coordonator este
lipsit de efecte juridice, potrivit
art. 147 alin. (1) din Constituția
României, republicată.
De altfel în
Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28
februarie 2010 continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu
conținutul său normativ de dinainte de modificările
neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr.
37/2009
și prin art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. V, art. VIII, și anexa nr. 1 din O.U.G.
nr. 105/2009.
Așadar, în raport cu deciziile pronunțate de
Curtea Constituțională referitor
la
aceste modificări legislative, funcția de director coordonator în cadrul Direcției
pentru Sport a județului Galați se
consideră a fi desființată, instanța de fond în mod
greșit apreciind că
intimatul-reclamant mai poate fi reintegrat într-o astfel de
funcție, a cărei existentă a fost afectată de
neconstituționalitatea actului normativ
prin care a fost înființată.
Drept urmare, cum situația de
neconstituționalitate ivită ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 1257
din 7 octombrie 2009 poate produce, implicit, unele
efecte asupra raporturilor juridice născute
anterior, Înalta Curte constată că atât
ordinul de numire în funcție a intimatului-reclamant, cât și cel prin
care s-a dispus
încetarea acestui
act și a contractului de management încheiat între părți, în baza
O.U.G nr. 37/2009, nu-și mai pot menține
valabilitatea, fiind emise/încheiate în
temeiul unor acte normative
declarate neconstituționale.
Într-adevăr,
este cert că neconstituționalitatea actului normativ în temeiul căruia
recurentul-pârât a emis ordinul de eliberare din funcție a intimatului-
reclamant, adică O.U.G nr. 105/2009, a afectat
legalitatea ordinului respectiv, însă
acest
lucru nu poate justifica soluția instanței de fond, în sensul reintegrării
intimatului-reclamant
în funcția de director coordonator, în condițiile în care
ordinul de numire nu mai producea, nici el, efecte
juridice, ulterior constatării
neconstituționalității
actului normativ în executarea căruia a fost emis, respectiv
O.U.G nr. 37/2009.
Pentru considerentele arătate, recursul urmează a
fi admis, modificându-se
sentința atacată, în sensul respingerii
acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea
Națională pentru Sport și
Tineret
împotriva sentinței nr. 76/F din 15 martie 2010 a Curții de Apel Galați, s
ecția
de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată, în sensul că respinge
acțiunea formulată de
reclamantul H.M., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie
2011.