ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1123/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Ordinul nr. 1652 din 5 octombrie 2009 emis

de autoritatea pârâtă s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantului

cu privire la funcția de director coordonator al Clubului Sportiv Municipal D. Prin

Ordinul nr. 1739 din 9 octombrie 2009 emis de aceeași autoritate pârâtă s-a dispus

completarea primului ordin în sensul indicării ca temei legal a O.G. nr. 105/2009.

Ambele ordine, care produc

același efect, demiterea reclamantului din funcția publică de conducere, au fost

motivate de aducerea la îndeplinire a prevederilor O.G. nr.  105/2009 precum și

de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorității

pârâte.

Împotriva acestei măsuri

reclamantul a formulat acțiune prin care acesta a solicitat desființarea măsurii

dispuse, reintegrarea sa în funcția avută anterior și obligarea autorității pârâte

la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit precum și a cheltuielilor de

judecată.

Prin sentința civilă

nr. 80 din 16 martie 2010 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat Ordinele nr. 1652

din 05 octombrie 2009 și nr. 1739 din 09 octombrie 2009, a dispus reintegrarea reclamantului

în funcția și atribuțiile specifice postului din care a fost demis, a obligat autoritatea

pârâtă să-i plătească reclamantului drepturile bănești de care a fost lipsit, cu

începere de la data demiterii și până la reintegrarea efectivă și totodată, a obligat-o

pe aceasta la 3.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că măsura dispusă împotriva reclamantului este

una lipsită de temei legal, atâta vreme cât O.G. nr. 105/2009 a fost declarată neconstituțională

prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională

a României.

Instanța Constituțională

a reținut că O.G. nr. 37/2009, deși abrogată și declarată neconstituțională prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a fost preluată integral

în textul O.G. nr. 105/2009 care de asemenea afectează grav activitatea tuturor

instituțiilor publice ale statului vizate de acest act normativ, ceea ce contravine

dispozițiunilor art. 115 alin. (6) din Constituție potrivit cărora „Ordonanțele

de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului”.

Prin O.G. nr. 37/2009

așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament și O.G. nr. 105/2009 a fost

afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage

neconstituționalitatea și celei din urmă, așa cum a stabilit Curtea Constituțională.

Instanța de fond a obligat

totodată autoritatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite

pentru perioada demiterii sale nelegale din funcție până la reintegrarea efectivă,

iar potrivit art. 274 din C. proc. civ. ca parte căzută în pretenții, autoritatea

pârâtă a fost obligată și la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.

Împotriva hotărârii instanței

de fond A.N.S.T. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele

de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte examinând sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului constată

că, în cauză, recursul declarat este formulat de o persoană fără calitate procesuală

activă.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Pentru a avea calitate

procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ, nu este suficient

ca „pârâtul” să fie o autoritate publică, fiind necesar ca autoritatea publică respectivă

să fie emitenta actului administrativ contestat sau, să nu fi soluționat în termenul

legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere a reclamantului referitoare

la un drept sau interes legitim.

În virtutea principiului

disponibilității părții, pentru ca persoana chemată în judecată să dobândească rolul

de subiect pasiv este necesar ca acesteia să-i poată fi opuse obligații corelative

unor drepturi, atât drepturile, cât și obligațiile fiind necesar a forma un conținut

reglementat de anumite norme juridice.

Cu alte cuvinte, calitatea

procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana celui chemat

în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Având în vedere că într-un

proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă

că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, în cauza de față, în raport de obiectul

acțiunii și de motivarea în fapt și în drept a acesteia, rezultă că A.N.S.T. nu

are calitate procesuală pasivă.

În pricina de față, părți

la judecata în primă instanță a cauzei au fost reclamantul D.C. și pârâtul Ministerul

Tineretului și Sportului, al cărui conducător este emitentul actelor administrative

contestate, numai aceste persoane - nu și alte entități, cum este A.N.S.T., indiferent

dacă au sau nu personalitate juridică - putând exercita calea de atac a recursului

împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță.

Aceasta, întrucât, în

contenciosul administrativ, calitatea procesuală pasivă nu depinde de posesia personalității

juridice a autorității publice chemate în judecată, ci de capacitatea acesteia de

a emite/adopta acte administrative.

În acest sens, sunt prevederile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, „Orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,

pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim

și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

Așadar, o autoritate publică

poate avea calitatea de pârât, în măsura în care este emitentul actului administrativ

contestat sau nu a soluționat în termen legal ori a refuzat nejustificat să rezolve

o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Cum, în cauza de față,

A.N.S.T. nu a fost parte la judecata în primă instanță a cauzei iar recursul a fost

declarat de această autoritate, în nume propriu iar nu în reprezentarea pârâtului

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, constatându-se întemeiată

excepția invocată, va fi respins recursul, ca fiind formulat de către o persoană

fără calitate procesuală activă, examinarea motivelor de recurs fiind, în această

situație, de prisos.

De asemenea, în temeiul

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata

către intimat a sumei de 3.229 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.N.S.T. împotriva sentinței civile nr. 80 din 16 martie 2010 a Curții de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană

fără calitate procesuală activă.

Obligă recurenta la plata

către intimat a sumei de 3.229 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2011.