ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1123/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Ordinul nr. 1652 din 5 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantului cu privire la funcția de director coordonator al Clubului Sportiv Municipal D. Prin Ordinul nr. 1739 din 9 octombrie 2009 emis de aceeași autoritate pârâtă s-a dispus completarea primului ordin în sensul indicării ca temei legal a O.G. nr. 105/2009. Ambele ordine, care produc același efect, demiterea reclamantului din funcția publică de conducere, au fost motivate de aducerea la îndeplinire a prevederilor O.G. nr. 105/2009 precum și de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorității pârâte.

Împotriva acestei măsuri reclamantul a formulat acțiune prin care acesta a solicitat desființarea măsurii dispuse, reintegrarea sa în funcția avută anterior și obligarea autorității pârâte la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit precum și a cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 80 din 16 martie 2010 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat Ordinele nr. 1652 din 05 octombrie 2009 și nr. 1739 din 09 octombrie 2009, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția și atribuțiile specifice postului din care a fost demis, a obligat autoritatea pârâtă să-i plătească reclamantului drepturile bănești de care a fost lipsit, cu începere de la data demiterii și până la reintegrarea efectivă și totodată, a obligat-o pe aceasta la 3.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că măsura dispusă împotriva reclamantului este una lipsită de temei legal, atâta vreme cât O.G. nr. 105/2009 a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României. Instanța Constituțională a reținut că O.G. nr. 37/2009, deși abrogată și declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a fost preluată integral în textul O.G. nr. 105/2009 care de asemenea afectează grav activitatea tuturor instituțiilor publice ale statului vizate de acest act normativ, ceea ce contravine dispozițiunilor art. 115 alin. (6) din Constituție potrivit cărora „Ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului”.

Prin O.G. nr. 37/2009 așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament și O.G. nr. 105/2009 a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea și celei din urmă, așa cum a stabilit Curtea Constituțională. Instanța de fond a obligat totodată autoritatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada demiterii sale nelegale din funcție până la reintegrarea efectivă, iar potrivit art. 274 din C. proc. civ. ca parte căzută în pretenții, autoritatea pârâtă a fost obligată și la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată. Împotriva hotărârii instanței de fond A.N.S.T. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte examinând sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului constată că, în cauză, recursul declarat este formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ, nu este suficient ca „pârâtul” să fie o autoritate publică, fiind necesar ca autoritatea publică respectivă să fie emitenta actului administrativ contestat sau, să nu fi soluționat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau interes legitim.

În virtutea principiului disponibilității părții, pentru ca persoana chemată în judecată să dobândească rolul de subiect pasiv este necesar ca acesteia să-i poată fi opuse obligații corelative unor drepturi, atât drepturile, cât și obligațiile fiind necesar a forma un conținut reglementat de anumite norme juridice. Cu alte cuvinte, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Având în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, în cauza de față, în raport de obiectul acțiunii și de motivarea în fapt și în drept a acesteia, rezultă că A.N.S.T.

nu are calitate procesuală pasivă. În pricina de față, părți la judecata în primă instanță a cauzei au fost reclamantul D.C. și pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, al cărui conducător este emitentul actelor administrative contestate, numai aceste persoane - nu și alte entități, cum este A.N.S.T., indiferent dacă au sau nu personalitate juridică - putând exercita calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță. Aceasta, întrucât, în contenciosul administrativ, calitatea procesuală pasivă nu depinde de posesia personalității juridice a autorității publice chemate în judecată, ci de capacitatea acesteia de a emite/adopta acte administrative.

În acest sens, sunt prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată". Așadar, o autoritate publică poate avea calitatea de pârât, în măsura în care este emitentul actului administrativ contestat sau nu a soluționat în termen legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Cum, în cauza de față, A.N.S.T. nu a fost parte la judecata în primă instanță a cauzei iar recursul a fost declarat de această autoritate, în nume propriu iar nu în reprezentarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, constatându-se întemeiată excepția invocată, va fi respins recursul, ca fiind formulat de către o persoană fără calitate procesuală activă, examinarea motivelor de recurs fiind, în această situație, de prisos. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata către intimat a sumei de 3.229 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.S.T. împotriva sentinței civile nr. 80 din 16 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 3.229 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.