ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4875/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 43 din 2 februarie 2010,

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamantul L.C. în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală,

a dispus anularea Ordinului

2775 din 05 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă Ministerul Finanțelor Publice

- Agenția Națională de Administrare Fiscală și reintegrarea reclamantului în funcția

și atribuțiile specifice postului din care a fost demis.

Instanța a mai obligat

autoritatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor salariale de care a fost

lipsit până la data reintegrării efective, precum și la suma de 9 RON cheltuieli

de judecată către reclamant.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că prin Ordinul din 5 octombrie 2009 emis de autoritatea

pârâtă Ministerul Finanțelor Publice s-a dispus demiterea reclamantului din funcția

de director coordonator adjunct al Direcției Generale a Finanțelor Publice Galați,

măsură motivată de aducerea la îndeplinire a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 precum

și de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorității

pârâte.

Reluând considerentele

Deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale a României, instanța

de fond a concluzionat că măsura dispusă împotriva reclamantului este una lipsită

de temei legal, atâta vreme cât O.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională,

și că actul contestat trebuie anulat ca lipsit de temei juridic, apreciind că nu

se mai impune și analiza celorlalte motive de nelegalitate invocate în cauză de

reclamant.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală în nume propriu

și în numele Ministerului Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Susține, în esență, recurenta-pârâtă

că în mod eronat instanța de fond a reținut că în speță este vorba de o eliberare

din funcție în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, pentru că în realitatea trebuie să ne

raportăm la anularea Ordinului Ministrului Finanțelor Publice din 5 octombrie 2009

și încetarea de drept a unui contract de management, raportul de evaluare privind

activitatea intimatului-reclamant L.C., în calitate de director coordonator adjunct

al județului Galați, în conformitate cu contractul de management nr. AA/2009, concluzionând

că activitatea desfășurată în perioada 1 iunie 2009 - 31 august 2009 a fost necorespunzătoare.

Precizează recurenta-pârâtă

că atâta timp cât art. 10 alin. (1) lit. b) din contractul de management prevede

posibilitatea încetării lui „la inițiativa Ministerului Finanțelor Publice, la propunerea

președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca urmare a evaluării

activității directorului coordonator ca necorespunzătoare, fără notificare, fără

punerea în întârziere sau intervenția instanței”, măsura luată prin actul administrativ

atacat este legală și temeinică, contractul de management neputând fi asimilat unui

contract individual de muncă.

Pe de altă parte, susține

recurenta-pârâtă, în condițiile în care se reține neconstituționalitatea dispozițiilor

O.U.G. nr. 37/2009, trebuie avut în vedere faptul că chiar Ordinul de numire în

funcția publică de conducere, de director coordonator adjunct a intimatului-reclamant

a fost emis și în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

Cât privește măsura dispusă

de instanța de fond, aceea de reintegrare a intimatului-reclamant în funcția pe

care a deținut-o anterior emiterii ordinului de demitere, recurenta-pârâtă precizează

că aceasta nu are susținere legală, pentru ocuparea unei funcții echivalente cu

cea deținută, aceea de director coordonator fiind necesară îndeplinirea unei proceduri

stabilite prin H.G. nr. 527/2009 privind aprobarea modelului cadru al contractului

de management.

Referitor la capătul de

cerere privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, aceasta

susține că instanța de fond nu a motivat în niciun fel această obligație.

Recurenta-pârâtă concluzionează

în sensul că sentința recurată conține o motivație străină de speța supusă soluționării,

astfel că solicită admiterea recursului pe care și-l întemeiază pe dispozițiile

art. 304

1

coroborat cu art. 312 alin. (3) și (5) C. proc.

civ.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Prin acțiunea formulată intimatul-reclamant L.C.

a solicitat anularea Ordinului din 5 octombrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor

Publice și reintegrarea sa în funcțiile și atribuțiile specifice avute anterior,

precum și obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală la plata drepturilor

salariale de care a fost lipsit până la data reintegrării efective, cererea fiind

soluționată favorabil prin sentința nr. 43 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ordinul a cărei anulare

se cere este întemeiat, printre alte dispoziții legale, și pe dispozițiile O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice

și el prevede că începând cu data de 6 octombrie 2009 își încetează aplicabilitatea

Ordinul nr. 1299/2009 al Ministerului Finanțelor Publice, privind numirea intimatului-reclamant

L.C. pe o perioadă de 1 an, în funcția de conducere de director coordonator adjunct

- activitatea de inspecție fiscală în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice

a județului Gorj.

Pentru a statua asupra

legalității Ordinului din 5 octombrie 2009 prin care intimatul-reclamant a fost

demis din funcția pe care o deținea, trebuie cu prioritate să se analizeze legalitatea

emiterii Ordinului nr. 1299/2009 al Ministrului Finanțelor Publice de numire a acestuia

în funcția de director coordonator adjunct și numai într-un subsidiar clauzele din

contractul de management nr. AA/2009 încheiat între Ministerul Finanțelor Publice

și intimatul reclamant precum și constatările comisiei, de evaluare a activității

reclamantului în calitatea sa de director coordonator adjunct, cuprinse în raportul

de evaluare.

Ordinul nr. 1299 din 25

mai 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice de numire a intimatului-reclamant

pe funcția de director coordonator adjunct la Activitatea de inspecție fiscală în

cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Galați, s-a întemeiat

și pe dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice și ale H.G. nr. 527/2008 privind aprobarea modelului cadru

al contractului de management.

O.U.G. nr. 37/2009 a fost

însă declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată

de Curtea Constituțională în cadrul unei obiecții de neconstituționalitate a legii

de aprobare a acestei Ordonanțe.

Prin Decizia susmenționată

s-a reținut neconstituționalitatea extrinsecă a O.U.G. nr. 37/2009, întrucât s-a

emis de către Guvern o Ordonanță de Urgență într-un domeniu rezervat prin Constituție

legii organice, lipsirea de temei constituțional al actului normativ primar, respectiv

al O.U.G. nr. 37/2009 având ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise

în temeiul acestuia, respectiv al actului administrativ de numire al intimatului-reclamant

în funcția de director coordonator adjunct precum și a contractului de management.

Așadar, numirea intimatului-reclamant

într-o funcție publică de conducere în alte condiții decât cele reglementate prin

Legea nr. 188/1999 reprezintă un act nelegal al cărui beneficiu nu poate fi invocat.

Viciul de neconstituționalitate al actului normativ primar, al O.U.G. nr. 37/2009,

este de natură a antrena și viciul actului administrativ de numire emis în baza

acestuia, astfel că actul de numire pe postul respectiv devine inexistent. Cu alte

cuvinte este lipsit de suport legal actul administrativ adoptat în baza unei Ordonanței

de Guvern afectată de viciul neconstituționalității.

Rezultă astfel că atâta

vreme cât actul de numire al intimatului-reclamant în funcția publică de conducere

este un act nelegal, al cărui beneficiu nu mai poate fi invocat, în mod corect,

autoritatea pârâtă - Ministerul Finanțelor Publice a emis Ordinul din 25 octombrie

2009 prin care a dispus încetarea aplicabilității Ordinului de numire în funcția

publică de director coordonator-adjunct a intimatului-reclamat.

De observat că chiar și

autoritatea emitentă a actului de numire a avut rezerve în ceea ce privește numirea

pe funcția de conducere de director coordonator a intimatului-reclamant, de vreme

ce numirea s-a făcut doar pe o perioadă de 1 an, ulterior în cadrul procesului de

evaluare constatându-se că acesta a desfășurat o activitate necorespunzătoare ca

manager.

Toate aceste aspecte vin

să întărească legalitatea emiterii ordinului de încetare a aplicabilității Ordinului

de numire în funcția publică de conducere, practic de încetare a contractului de

management nr. AA/2009 încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și intimatul-reclamant

și în conținutul căruia, se prevede la art. 10 alin. (1) lit. b), posibilitatea

încetării acestuia la inițiativa Ministerul Finanțelor Publice ca urmare a evaluării

activității directorului coordonator ca necorespunzătoare.

Având în vedere considerentele

expuse, instanța de control judiciar constată că acțiunea reclamantului este neîntemeiată,

motiv pentru care în baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de Agenția Națională

de Administrare Fiscală în nume propriu și în numele Ministerul Finanțelor Publice

în baza mandatului din 11 ianuarie 2010 se va admite iar sentința instanței de fond

se va modifica în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de către recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală în nume propriu

și în numele Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 43 din

2 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în tot sentința

recurată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2010.