ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3895/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul G.I. a chemat în judecată A.N.A.F., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Ordinului nr. 1050/2009 emis de președintele A.N.A.F., prin care s-a dispus demiterea reclamantului din funcția de director executiv adjunct, motivat de aducerea la îndeplinire a prevederilor O.G. nr. 37/2009 precum și necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorității – pârâte. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a susținut că măsura dispusă nu este reală, necorespunzând în realitate necesității de reorganizare a unor servicii, în condițiile în care competențele funcției publice au rămas aceleași.

Totodată, a susținut împrejurarea că temeiul de drept al măsurii dispuse, respectiv O.G. nr. 37/2009, este unul neconstituțional, actul normativ pe care s-a întemeiat măsura încălcându-i atât drepturi recunoscute prin Constituția României, principii statuate prin Legea nr. 188/1999 sau Codul muncii dar și prevederi cuprinse în acte internaționale precum D.U.D.O. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 213 din 27 octombrie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Ordinului nr. 1950/2009 emis de președintele A.N.A.F. și repunerea reclamantului în funcția de director executiv adjunct. Totodată, a obligat pârâta să-i plătească reclamantului diferența de salariu corespunzătoare funcției de director executiv adjunct, cu începere de la data de 22 mai 2009 și până la reintegrarea efectivă în funcție și, a respins capătul de cerere privitor la plata daunelor morale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că măsura dispusă împotriva reclamantului este lipsită de temei legal, atâta vreme cât O.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, a Curții Constituționale a României. Instanța Constituțională a reținut că O.G. nr. 37/2009 afectează grav activitatea tuturor instituțiilor publice ale statului vizate de acest act normativ ceea ce contravine dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție potrivit cărora „Ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului”. Prin modificările aduse de O.G.

nr. 37/2009 art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de „director executiv și director executiv adjunct a serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale. Concluzionând, instanța de fond apreciază că actul administrativ atacat este lipsit tot de justificare legală. Contravenind legii fundamentale, urmând a fi anulat ca lipsit de temei legal. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.N.A.F. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, următoarele: În motivarea recursului său, intimata – pârâtă A.N.A.F. a arătat că sentința civilă recurată urmează să fie anulată în tot în baza art. 247 alin. (5) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei, respinsă cererea, având în vedere declarația de renunțare la drept a intimatului – reclamant G.I., autentificată sub nr. 2465 din 3 noiembrie 2009. În drept se invocă art. 304 1 C. proc. civ. Intimatul G.I. a formulat întâmpinare și a arătat că nu a înțeles să renunțe la judecată, nici în dosarul nr. 995/44/2010 și nici în dosarul nr. 1246/44/2009, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, constatând că nu a renunțat niciodată la judecată și nici la dreptul pretins.

Intimatul a depus în acest sens o declarație de revocare a declarației de renunțare la judecată și la dreptul dedus judecății. Înalta Curte asupra cererii de recurs de față, având în vedere motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și prin prisma prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul nu este fondat pentru următoarele motive: Desființarea postului pe care l-a ocupat intimatul nu a avut la bază criterii de ordin economic, care să justifice măsura și mai mult prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională. Este firesc ca instanța de fond să conchidă în sensul că aplicarea în continuare a actului normativ declarat neconstituțional, ar contraveni ordinii de drept, postul intimatei fiind desființat tocmai pe dispozițiile acestei Ordonanțe.

Fără putință de tăgadă, actul administrativ atacat Ordinul nr. 1050/2009 emis de A.N.A.F. se fondează pe prevederile O.U.G nr. 37/2009 și prin urmare nu poate fi legală prin faptul că O.U.G. nr. 105/2009 ar permite luarea unor astfel de măsuri, aceasta din urmă ordonanță fiind ulterioară actului administrativ. În litigiul de față singura motivare a actului administrativ, este O.U.G. nr. 37/2009 la adoptarea căreia au fost încălcate normele privitoare la adoptarea O.U.G. prevăzute de art. 115 din Legea fundamentală, fapt reținut de Curtea Constituțională. Împrejurarea că intimatul a renunțat la judecată și la dreptul pretins nu poate fi reținută ca relevantă în modificarea sentinței pronunțate.

În primul rând reclamantul – intimat și-a revocat declarația de renunțare la judecata și la dreptul pretins. În al doilea rând declararea O.U.G. nr. 37/2009 ca fiind neconstituțională nu ar putea determina decât constatarea în mod uniform a nelegalității și netemeiniciei actelor și măsurilor dispuse în baza sa. Față de cele reținute mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 213 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.