ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3895/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul G.I. a chemat în

judecată A.N.A.F., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța

să dispună anularea Ordinului nr. 1050/2009 emis de președintele A.N.A.F., prin

care s-a dispus demiterea reclamantului din funcția de director executiv

adjunct, motivat de aducerea la îndeplinire a prevederilor O.G. nr. 37/2009

precum și necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale

autorității – pârâte.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a susținut că măsura dispusă nu este reală, necorespunzând în

realitate necesității de reorganizare a unor servicii, în condițiile în care

competențele funcției publice au rămas aceleași.

Totodată, a susținut împrejurarea că

temeiul de drept al măsurii dispuse, respectiv O.G. nr. 37/2009, este unul

neconstituțional, actul normativ pe care s-a întemeiat măsura încălcându-i atât

drepturi recunoscute prin Constituția României, principii statuate prin Legea nr.

188/1999 sau Codul muncii dar și prevederi cuprinse în acte internaționale

precum D.U.D.O.

Curtea de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 213 din 27

octombrie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, dispunând

anularea Ordinului nr. 1950/2009 emis de președintele A.N.A.F. și repunerea

reclamantului în funcția de director executiv adjunct.

Totodată, a obligat pârâta să-i

plătească reclamantului diferența de salariu corespunzătoare funcției de

director executiv adjunct, cu începere de la data de 22 mai 2009 și până la

reintegrarea efectivă în funcție și, a respins capătul de cerere privitor la

plata daunelor morale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că măsura dispusă împotriva reclamantului este lipsită de temei legal,

atâta vreme cât O.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin

decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, a Curții Constituționale a României.

Instanța Constituțională a reținut

că O.G. nr. 37/2009 afectează grav activitatea tuturor instituțiilor publice

ale statului vizate de acest act normativ ceea ce contravine dispozițiilor art.

115 alin. (6) din Constituție potrivit cărora „Ordonanțele de urgență nu pot

afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului”.

Prin modificările aduse de O.G. nr. 37/2009

art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici și anexei la această lege, au fost eliminate din

categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de „director executiv

și director executiv adjunct a serviciilor publice deconcentrate ale

ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației

publice centrale din unitățile administrativ teritoriale.

Concluzionând, instanța de fond

apreciază că actul administrativ atacat este lipsit tot de justificare legală.

Contravenind legii fundamentale, urmând a fi anulat ca lipsit de temei legal.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs A.N.A.F. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență,

următoarele:

În motivarea recursului său,

intimata – pârâtă A.N.A.F. a arătat că sentința civilă recurată urmează să fie anulată

în tot în baza art. 247 alin. (5) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei, respinsă

cererea, având în vedere declarația de renunțare la drept a intimatului –

reclamant  G.I., autentificată sub nr. 2465 din 3 noiembrie 2009.

În drept se invocă art. 304

1

C. proc. civ.

Intimatul G.I. a formulat

întâmpinare și a arătat că nu a înțeles să renunțe la judecată, nici în dosarul

nr. 995/44/2010 și nici în dosarul nr. 1246/44/2009, solicitând respingerea

recursului, ca nefondat, constatând că nu a renunțat niciodată la judecată și

nici la dreptul pretins. Intimatul a depus în acest sens o declarație de

revocare a declarației de renunțare la judecată și la dreptul dedus judecății.

Înalta Curte asupra cererii de

recurs de față, având în vedere motivele invocate, normele legale incidente în

cauză precum și prin prisma prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.,

constată că recursul nu este fondat pentru următoarele motive:

Desființarea postului pe care l-a

ocupat intimatul nu a avut la bază criterii de ordin economic, care să

justifice măsura și mai mult prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții

Constituționale O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională.

Este firesc ca instanța de fond să

conchidă în sensul că aplicarea în continuare a actului normativ declarat

neconstituțional, ar contraveni ordinii de drept, postul intimatei fiind

desființat tocmai pe dispozițiile acestei Ordonanțe.

Fără putință de tăgadă, actul administrativ

atacat Ordinul nr. 1050/2009 emis de A.N.A.F. se fondează pe prevederile O.U.G nr.

37/2009 și prin urmare nu poate fi legală prin faptul că O.U.G. nr. 105/2009 ar

permite luarea unor astfel de măsuri, aceasta din urmă ordonanță fiind ulterioară

actului administrativ.

În litigiul de față singura motivare

a actului administrativ, este O.U.G. nr. 37/2009 la adoptarea căreia au fost

încălcate normele privitoare la adoptarea O.U.G. prevăzute de art. 115 din

Legea fundamentală, fapt reținut de Curtea Constituțională.

Împrejurarea că intimatul a renunțat

la judecată și la dreptul pretins nu poate fi reținută ca relevantă în

modificarea sentinței pronunțate.

În primul rând reclamantul – intimat

și-a revocat declarația de renunțare la judecata și la dreptul pretins.

În al doilea rând declararea O.U.G. nr.

37/2009 ca fiind neconstituțională nu ar putea determina decât constatarea în

mod uniform a nelegalității și netemeiniciei actelor și măsurilor dispuse în

baza sa.

Față de cele reținute mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.A.F.

împotriva sentinței civile nr. 213 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2010.