ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 386/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul S.G., a solicitat

instanței ca în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală, să dispună revocarea Ordinului 1072 din 22 mai 2009, prin care a fost

eliberat din funcția publică de conducere de Comisar Șef la Garda Financiară Secția Județeană Giurgiu, să emită pârâta ordinul pentru reîncadrarea lui în

funcția de Comisar Șef, să-i plătească diferența de drepturi salariale pentru

funcția de Comisar Șef Secție și Comisar șef divizie, precum și daune morale în

cuantum de 10 mii Euro, temeiul de drept al acțiunii fiind art. 109 din Legea

188/1999, art. 1 alin. (1) art. 8, art. 9 alin. (4) și (5) din legea

contenciosului administrativ.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

Ordinul 1072/2009, este lipsit de temei legal, întrucât O.U.G. nr. 37/2009 a

fost declarată neconstituțională, prin decizia 1257 din 7 octombrie 2009,

dispozițiile ordonanței fiind suspendate de drept pe o perioadă de 45 de zile

de la data publicării deciziei, conform art. 147 din Constituție, iar la

finalul acestui termen își încetează efectele juridice, dacă Guvernul nu pune

de acord prevederile neconstituționale cu cele ale Constituției, ordinul

contestat neproducând nici un efect.

La data de 22 martie 2010, pârâta a

formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii,

raportat la obiectul său ” revocarea ordinului”, precum și pentru neparcurgerea

procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea contenciosului administrativ,

excepția prescripției dreptului la acțiune, a reclamantului, pentru

nepromovarea acesteia în termenul de 6 luni de la data emiterii actului și

excepția lipsei de interes, întrucât S.G. și-a exprimat opțiunea de a fi numit

în funcția publică de conducere Comisar Șef Divizie, la Garda Financiară Secția Județeană Giurgiu.

În ședința publică din 19 aprilie 2010,

Curtea a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâtă, respingându-le

ca neîntemeiate pentru considerentele din practicaua acestei hotărâri.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 98

din 19 aprilie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a

dispus anularea Ordinului nr. 1072 din 22 mai 2009 emis de pârât și

reîncadrarea reclamantului în funcția publică de conducere de comisar șef –

Secție Garda Financiară – Secția Județeană Giurgiu.

De asemenea a obligat pârâta să

plătească reclamantului drepturile salariale reprezentate de diferența dintre

cele aferente funcției de Comisar șef de secție și comisar șef divizie.

Totodată, a respins capătul de cerere

privind daunele morale și a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că eliberarea din funcția publică se dispune în cazurile

limitativ enumerate de art. 99 lit. a)-g) din Legea nr. 188/1999 situații în

care reclamantul nu se regăsește astfel că ordinul contestat este nelegal, urmând

să fie anulat iar părțile să fie repuse în situația anterioară emiterii

ordinului.

Referitor la capătul de cerere

privind plata de daune morale, s-a reținut că o astfel de cerere va fi respinsă

ca neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a făcut dovada cauzării unui

prejudiciu cert și actual, anularea ordinului de eliberare din funcție

reprezentând o satisfacție echitabilă pentru reclamant.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Agenția Națională

de Administrare Fiscală.

Recurenta a susținut, în esență, că

hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât

reclamantului-intimat nu i-a fost îngrădit dreptul de a participa la concursul

organizat pentru ocuparea funcției de conducere din cadrul Gărzii Financiare

sau Agenției Naționale de Administrare Fiscală și nu i-au fost afectate dreptul

la muncă, la salariu și nici aceea de a accede la o funcție de conducere.

Reclamantul, susține recurenta, își

motivează cererea de anulare a ordinului nr. 1072 din 22 mai 2009 pe faptul că

O.G. nr. 37/2009 este declarată neconstituțională, or aceasta era în vigoare la

data emiterii Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare

Fiscală nr. 1072 din 22 mai 2009. Pe de altă parte, reducerea funcțiilor

publice care confereau calitatea de conducător al serviciilor publice

deconcentrate s-a realizat, susține recurentul, ca urmare a recomandărilor

Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale referitoare la

reducerea cheltuielilor bugetare.

Recursul va fi respins pentru

considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În fapt, prin acțiunea introductivă

de instanță reclamantul-recurent a solicitat instanței, să dispună în

contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, revocarea

Ordinului nr. 1072 din 22 mai 2009 prin care a fost eliberat din funcția

publică de conducere de comisar șef Secție la Garda Financiară – Secția Județeană Giurgiu, obligarea pârâtei la emiterea unui ordin de

reîncadrare în funcția publică de comisar șef Secție precum și la plata

diferenței de drepturi salariale ale funcției de comisar șef divizie la aceeași

instituție și la plata de daune morale în cuantum de 10.000 Euro.

Temeiul de drept al eliberării din

funcție a reclamantului l-a constituit dispozițiile art. 99 din Legea nr. 188/1999

și O.U.G. nr. 37/2009. Acest din urmă act normativ a fost abrogat prin O.U.G. nr.

105/2009 și declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257

din 7 ianuarie 2009.

Potrivit art. 99 din Legea nr. 188/1999

„persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune

eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică

funcționarului în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele

cazuri (a-g), reclamantul neregăsindu-se în nici unul din aceste cazuri

prevăzute de lege.

Art.100 din acest act normativ

(Legea nr.188/1999) enumeră cazurile în care, în caz de reorganizare a

autorității sau instituției publice, funcționarii publici sunt numiți în noile

funcții publice sau după caz în noile compartimente.

La alin. (5) din acest articol se

face precizarea că, în cazul reorganizării activității prin reducerea

posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi

similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.

Pe de altă parte, prin art. III

alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 s-a dispus desființarea funcțiilor publice

aferente posturilor de conducere, care conferă calitatea de conducător și

conducător adjunct al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile

administrativ teritoriale, situație în care se află și reclamantul. Prin

același act normativ au fost reglementate funcții noi de director coordonator

respectiv director coordonator adjunct, condițiile pentru ocuparea unei astfel

de funcții, fiind identice cu cele prezentate de Legea nr. 188/1999.

Așa fiind, în mod corect instanța de

fond a reținut că prin această modalitate de reglementare au fost încălcate

prevederile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, legalitatea Ordinului

nr. 1072/22 mai 2009 fiind grav afectată, cu atât mai mult cu cât O.U.G. nr. 37/2009

a fost abrogată și declarată neconstituțională, cu precizarea că acest act

normativ exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din

unitățile administrativ teritoriale.

Cum prin emiterea Ordinului nr. 1072

din 22 mai 2009 reclamantul a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de

lege, în mod corect instanța de fond a dispus anularea acestuia, reintegrarea

reclamantului în funcția deținută și obligarea pârâtei la plata drepturilor

salariale cuvenite.

O soluționare legală a primit și capătul

de cerere privind plata daunelor morale, care a fost respins, reținându-se că

în cauză nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert și actual.

Examinând și din oficiu hotărârea

atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența motivelor de casare recursul declarat de Agenția Națională de

Administrare Fiscală urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva

sentinței civile nr. 98 din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25

ianuarie 2011