ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 386/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.G., a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, să dispună revocarea Ordinului 1072 din 22 mai 2009, prin care a fost eliberat din funcția publică de conducere de Comisar Șef la Garda Financiară Secția Județeană Giurgiu, să emită pârâta ordinul pentru reîncadrarea lui în funcția de Comisar Șef, să-i plătească diferența de drepturi salariale pentru funcția de Comisar Șef Secție și Comisar șef divizie, precum și daune morale în cuantum de 10 mii Euro, temeiul de drept al acțiunii fiind art. 109 din Legea 188/1999, art. 1 alin. (1) art. 8, art. 9 alin. (4) și (5) din legea contenciosului administrativ.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că Ordinul 1072/2009, este lipsit de temei legal, întrucât O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională, prin decizia 1257 din 7 octombrie 2009, dispozițiile ordonanței fiind suspendate de drept pe o perioadă de 45 de zile de la data publicării deciziei, conform art. 147 din Constituție, iar la finalul acestui termen își încetează efectele juridice, dacă Guvernul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu cele ale Constituției, ordinul contestat neproducând nici un efect.

La data de 22 martie 2010, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la obiectul său ” revocarea ordinului”, precum și pentru neparcurgerea procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, excepția prescripției dreptului la acțiune, a reclamantului, pentru nepromovarea acesteia în termenul de 6 luni de la data emiterii actului și excepția lipsei de interes, întrucât S.G. și-a exprimat opțiunea de a fi numit în funcția publică de conducere Comisar Șef Divizie, la Garda Financiară Secția Județeană Giurgiu. În ședința publică din 19 aprilie 2010, Curtea a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâtă, respingându-le ca neîntemeiate pentru considerentele din practicaua acestei hotărâri.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 98 din 19 aprilie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a dispus anularea Ordinului nr. 1072 din 22 mai 2009 emis de pârât și reîncadrarea reclamantului în funcția publică de conducere de comisar șef – Secție Garda Financiară – Secția Județeană Giurgiu. De asemenea a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentate de diferența dintre cele aferente funcției de Comisar șef de secție și comisar șef divizie. Totodată, a respins capătul de cerere privind daunele morale și a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că eliberarea din funcția publică se dispune în cazurile limitativ enumerate de art. 99 lit. a)-g) din Legea nr. 188/1999 situații în care reclamantul nu se regăsește astfel că ordinul contestat este nelegal, urmând să fie anulat iar părțile să fie repuse în situația anterioară emiterii ordinului. Referitor la capătul de cerere privind plata de daune morale, s-a reținut că o astfel de cerere va fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a făcut dovada cauzării unui prejudiciu cert și actual, anularea ordinului de eliberare din funcție reprezentând o satisfacție echitabilă pentru reclamant. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât reclamantului-intimat nu i-a fost îngrădit dreptul de a participa la concursul organizat pentru ocuparea funcției de conducere din cadrul Gărzii Financiare sau Agenției Naționale de Administrare Fiscală și nu i-au fost afectate dreptul la muncă, la salariu și nici aceea de a accede la o funcție de conducere. Reclamantul, susține recurenta, își motivează cererea de anulare a ordinului nr. 1072 din 22 mai 2009 pe faptul că O.G.

nr. 37/2009 este declarată neconstituțională, or aceasta era în vigoare la data emiterii Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1072 din 22 mai 2009. Pe de altă parte, reducerea funcțiilor publice care confereau calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate s-a realizat, susține recurentul, ca urmare a recomandărilor Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare.

Recursul va fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul-recurent a solicitat instanței, să dispună în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, revocarea Ordinului nr. 1072 din 22 mai 2009 prin care a fost eliberat din funcția publică de conducere de comisar șef Secție la Garda Financiară – Secția Județeană Giurgiu, obligarea pârâtei la emiterea unui ordin de reîncadrare în funcția publică de comisar șef Secție precum și la plata diferenței de drepturi salariale ale funcției de comisar șef divizie la aceeași instituție și la plata de daune morale în cuantum de 10.000 Euro. Temeiul de drept al eliberării din funcție a reclamantului l-a constituit dispozițiile art. 99 din Legea nr. 188/1999 și O.U.G.

nr. 37/2009. Acest din urmă act normativ a fost abrogat prin O.U.G. nr. 105/2009 și declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 ianuarie 2009. Potrivit art. 99 din Legea nr. 188/1999 „persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri (a-g), reclamantul neregăsindu-se în nici unul din aceste cazuri prevăzute de lege. Art.100 din acest act normativ (Legea nr.188/1999) enumeră cazurile în care, în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici sunt numiți în noile funcții publice sau după caz în noile compartimente.

La alin. (5) din acest articol se face precizarea că, în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării. Pe de altă parte, prin art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 s-a dispus desființarea funcțiilor publice aferente posturilor de conducere, care conferă calitatea de conducător și conducător adjunct al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, situație în care se află și reclamantul. Prin același act normativ au fost reglementate funcții noi de director coordonator respectiv director coordonator adjunct, condițiile pentru ocuparea unei astfel de funcții, fiind identice cu cele prezentate de Legea nr. 188/1999.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că prin această modalitate de reglementare au fost încălcate prevederile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, legalitatea Ordinului nr. 1072/22 mai 2009 fiind grav afectată, cu atât mai mult cu cât O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată și declarată neconstituțională, cu precizarea că acest act normativ exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ teritoriale. Cum prin emiterea Ordinului nr. 1072 din 22 mai 2009 reclamantul a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege, în mod corect instanța de fond a dispus anularea acestuia, reintegrarea reclamantului în funcția deținută și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite.

O soluționare legală a primit și capătul de cerere privind plata daunelor morale, care a fost respins, reținându-se că în cauză nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert și actual. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 98 din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011