ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1476/2012

Prin acțiunea formulată, reclamantul P.D. a chemat în judecată Garda Financiară - Secția Gorj și Garda Financiară - Comisariatul General, solicitând anularea Deciziei nr. 1251 din 27 iulie 2011, emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii acestei decizii, respectiv comisar clasa I, grad profesional superior în cadrul Gărzii Financiare Gorj, plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de la 27 iulie 2011 și până la efectiva reîncadrare în funcția deținută; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii s-a arătat că, prin Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011, i s-a comunicat reclamantului că începând cu 28 iulie 2011 este eliberat din funcție în temeiul art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5), art. 103 și art. 106 din Legea nr. 188/1999.

S-a mai arătat că împotriva deciziei a fost îndeplinită procedura prealabilă potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, la 25 august 2011 reclamantul sesizând Garda Financiară - Comisariatul General cu cererea de revocare a Deciziei nr. 1251/ 2011. Reclamantul a arătat că decizia atacată este lovită de nulitate, deoarece aceasta a fost emisă în temeiul Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 al Președintelui A.N.A.F., nepublicat până la data de 28 iunie 2011, fiind emisă abuziv și Adresa nr. 801420 din 23 iunie 2011, prin care i s-a comunicat reclamantului preavizul de 30 de zile.

S-a mai arătat în cererea de chemare în judecată că prin Sentința nr. 220 din 13 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 867/44/2011, s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253/2011 al Președintelui A.N.A.F., până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată împotriva acestuia și, ca atare, ordinul nu-și mai putea produce efecte începând cu 13 iulie 2011, sentința fiind executorie, iar Ordinul nr. 2253/2011 având caracter normativ. S-a subliniat faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 3 alin. 4 din H.G.

nr. 1324/2009, privind organizarea Gărzii Financiare, cu modificările ulterioare, potrivită căruia numirea și eliberarea din funcție se face de către Comisarul General, precum și faptul că Ordinul nr. 2253/2011 al Președintelui A.N.A.F., fiind suspendat, atrăgea suspendarea executării actelor emise anterior în temeiul său, implicit a preavizului emis reclamantului, iar Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011 nu mai putea fi emisă.

Reclamantul a mai arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 41 din Constituția României, privind dreptul la muncă, art. 99 și art. 100 din Legea nr. 188/1999, care nu permit emiterea unui preaviz pentru eliberarea din funcție decât la apariția cazului de eliberare din funcție, precum și faptul că desființarea postului nu a fost efectivă, fiind încălcate prevederile art. 65 alin. (2) C. muncii, nejustificându-se necesitatea eliberării sale din funcție, potrivit raportului de evaluare a performanțelor profesionale și individuale pe ultimii 3 ani, reclamantul obținând calificativul „foarte bine”.

S-a arătat, de asemenea, că au fost încălcate dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 24/2000, care cer ca actul normativ să fie corelat cu dispozițiile supranaționale, or, ordinul atacat încalcă dispozițiile art. 2, art. 7 și art. 21 pct. 2 din Declarația universală a drepturilor omului, precum și Directiva 2000/78/CE, concluzionându-se că, prin emiterea deciziei atacate, reclamantul a fost grav prejudiciat, situația familiară a acestuia fiind influențată negativ de pierderea locului de muncă. Prin Sentința nr. 440/F-Cont din 4 noiembrie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul P.D., în contradictoriu cu pârâtele Garda Financiară - Secția Gorj și Garda Financiară - Comisariatul General.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011, a fost emisă, printre altele, și în temeiul Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 de aprobare a noii structuri pe secții județene, divizii, servicii, compartimente, precum și a numărului total de posturi pe aceste structuri, ordin prin care s-a aprobat structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare și a secțiilor județene, pe baza numărului maxim de posturi aprobat prin H.G. nr. 1324/2009, așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 566/2011, respectiv statele de funcții pentru aceste structuri și Regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de testare profesională pentru funcționarii publici ale căror funcții au fost supuse reorganizării.

S-a mai reținut că acest ordin este un act administrativ care produce efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii Gărzii Financiare, respectiv ale căror funcții au fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi. Instanța de fond a reținut faptul că ordinul a aprobat statele de funcții pentru Comisariatul General al Gărzii Financiare și Secțiile Județene, respectiv noua structură organizatorică, începând cu 25 iulie 2011 și, ca atare, el se adresează unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reține aplicabilitatea erga omnes a acestuia, rolul său fiind acela de a organiza, în temeiul H.G. nr. 1324/2009, structura concretă a Gărzii Financiare.

Față de această calificare, instanța a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, cerința publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual.

Instanța a apreciat că efectele Sentinței civile nr. 220 din 13 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 867/44/2011, care nu era încă irevocabilă la data pronunțării sentinței atacate, nu se pot produce în raport cu oricare din funcționarii publici ale căror posturi au fost reduse, pe de o parte, deoarece această suspendare a fost obținută la solicitarea anumitor persoane, fiind dispusă până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată de acel subiect de drept, iar pe de altă parte, deoarece actul administrativ în discuție nu are caracter normativ, astfel că, în aplicarea regulii relativității efectelor hotărârii judecătorești, Sentința nr. 220 din 13 iunie 2011 nu produce efecte și în privința reclamantului.

S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că inclusiv regulamentul de desfășurare a examenului pentru ocuparea posturilor rămase în structura Gărzii Financiare are caracter de act administrativ individual, în chiar titulatura acestuia făcându-se vorbire despre funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul General, secțiile județene și Secția Municipiului București, ale căror funcții au fost supuse reorganizării, cu consecința că aceste reguli se vor aplica exclusiv persoanelor determinate în ordin. Instanța de fond nu a reținut susținerea referitoare la încălcarea, prin preavizul din 23 iunie 2011, a dispozițiilor art. 3 alin. (4) din H.G.

nr. 1324/2009, raportat la art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în sensul că numirea și eliberarea din funcție a comisarilor Gărzii Financiare se face de către Comisarul General, constatând că preavizul la care se referă reclamantul, emis de Secția Județeană Gorj, nu este un act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 188/1999, ci pregătește numai emiterea actului eliberării din funcție, în speță decizia a cărei suspendare se solicită și care a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța nu a reținut nici argumentul legat de nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr. 2253/2011 al Președintelui A.N.A.F., care stă la baza deciziei contestate, apreciind că reclamantul nu a obținut un punctaj care să-i permită numirea în funcția publică pentru care a optat în scris, respectiv unul din posturile vacante neocupate din aceeași rază teritorială ca și funcția deținută anterior în județul Gorj.

Asupra încălcării art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 și art. 65 C. muncii, instanța a constatat că argumentele reclamantului nu pot fi reținute, de vreme ce reducerea postului nu s-a realizat prin modificarea în proporție de peste 50% a condițiilor specifice de ocupare a postului, ci prin reducerea numărului total de posturi din cadrul structurii autorității pârâte, cu menținerea atribuțiilor. O asemenea reducere s-a produs prin intermediul H.G. nr. 1324/ 2009 susmenționată, așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 566/2011, prin care s-a redus numărul de posturi în cadrul Gărzii Financiare la 1.092, hotărâre care nu a fost atacată.

Instanța de fond a reținut că s-a adus la cunoștința reclamantului lista posturilor vacante, dovadă în sensul cunoașterii acesteia fiind chiar faptul că reclamantul a optat și a participat la concursul din luna iulie 2011, în baza opțiunii făcute, că la concurs reclamantul a fost declarat respins față de punctajul obținut, astfel că la 8 august 2011 a formulat o nouă cerere, solicitând redistribuirea pe unul din posturile vacante neocupate, ca urmare a examenului de testare profesională. S-a apreciat de către instanță că art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 se referă la opțiunea exprimată în perioada de preaviz, pe care reclamantul a exercitat-o și potrivit căreia a participat la concursul organizat de către pârâtă în luna iulie, astfel că după această perioadă nu mai putea exercita o nouă opțiune cu aceleași consecințe.

S-a arătat că decizia atacată în prezenta cauză a fost emisă la data de 27 iulie 2011, deci anterior noii opțiuni, formulate în scris la 8 august 2011, astfel că redistribuirea, ca etapă ulterioară concursului, nu este recunoscută de art. 99 alin. 6 din lege, care se referă la perioada de preaviz, ci de art. 104 și 105 din Legea nr. 188/1999, care are în vedere etapa ulterioară eliberării din funcție și intrarea în corpul de rezervă. S-a constatat că cererea de chemare în judecată nu cuprinde un asemenea capăt de cerere și nu are în vedere o redistribuire a funcționarului aflat în corpul de rezervă, ci faza anterioară dobândirii calității de funcționar din corpul de rezervă.

Prin emiterea Deciziei atacate nr. 1251 din 27 iulie 2011 reclamantul a dobândit calitatea de membru al corpului de rezervă, față de această calitate nefiind însă solicitată o anumită atitudine a autorității pârâte, astfel încât nerespectarea prevederilor privind redistribuirea invocată nu poate constitui motiv de nulitate a deciziei de eliberare din funcție. În ceea ce privește invocarea art. 65 Codul muncii, instanța a reținut că aceasta ține de modul de desființare a posturilor, ceea ce s-a realizat prin H.G. nr. 1324/2009, așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 566/2011, act administrativ neatacat în prezenta cerere. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora, în vederea intrării lor în vigoare, ordinele cu caracter normativ emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în M. Of. al României, Partea I. Arată recurentul că, în speță, atât preavizul conținut de Adresa nr. 801420 din 23 iunie 2011 emisă de Garda Financiară - Secția Gorj, cât și Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, prin care s-a dispus eliberarea din funcția de Comisar clasa I, grad profesional superior, au fost emise în temeiul Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 al Președintelui A.N.A.F., prin care a fost aprobată structura Gărzii Financiare pe baza numărului de personal aprobat prin H.G.

nr. 1324/2009 modificat prin H.G. nr. 566/2011 și a fost aprobat Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională. Mai arată recurentul că acest ordin are caracter normativ pentru că, pe de o parte, nu desființează posturi individualizate, ci modifică numărul de posturi existent în cadrul fiecărei unități teritoriale a Gărzii Financiare, iar, pe de altă parte, îi obligă pe funcționarii care erau deja încadrați pe posturi, ce nu fuseseră încă desființate, să opteze pentru o anumită funcție și să se prezinte la concursul care urma să fie organizat pentru ocuparea acestora. Se mai arată în motivele de recurs că ordinul în discuție nu a fost publicat în M. Of.

nici la data emiterii preavizului și nici la data emiterii Deciziei nr. 1251 din 27 iulie 2011, așa că nu putea produce efecte, astfel că cele două acte juridice emise în temeiul său sunt nule, motiv pentru care acțiunea trebuia admisă, întrucât nu numai că nu a fost publicat în M. Of., dar la data de 23 iunie 2011, când a fost emis preavizul, nici nu fusese adus la cunoștința celor interesați. Abia la data de 28 iunie 2011 el a fost publicat pe site-ul A.N.A.F. Recurentul critică hotărârea atacată și sub aspectul caracterizării greșite a Ordinului nr. 2253/2011 ca fiind un act administrativ individual, de unde decurge și aprecierea greșită a efectelor pe care le poate produce Sentința nr. 220 din 13 iulie 2011 a Curții de Apel Galați asupra modului de soluționare a litigiului.

În opinia recurentului, ordinul are un caracter normativ demonstrat în cuprinsul primului motiv de recurs, iar efectele Sentinței civile nr. 220/2011, prin care s-a dispus suspendarea executării sale, sunt de aplicabilitate generală. Recurentul mai arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea Gărzii Financiare, modificată prin H.G. nr. 566/2011 și art. 9 alin. (1) - cu raportare la lit. b) din acest articol - din Legea nr. 188/1999, modificată, astfel că este nelegală emiterea preavizului de către Secția Județeană Gorj a Gărzii Financiare și emiterea Dispoziției de eliberare din funcție nr. 1251 din 27 iulie 2011 a Comisariatului General al Gărzii Financiare.

Se subliniază faptul că hotărârea a fost dată și cu încălcarea dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. muncii, aplicabile potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 și a celor conținute de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, postul ocupat până la emiterea Deciziei nr. 1251 din 7 iulie 2011 continuând să existe în statul de funcții, fără să fi avut loc modificarea atribuțiilor sau a condițiilor de ocupare. Astfel, se arată că în prezenta situație nu s-au modificat atribuțiile aferente postului, nu au fost reduse atribuțiile compartimentului și nici nu a fost schimbată denumirea funcției pe care a deținut-o recurentul și, ca urmare, eliberarea sa din funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, la Garda Financiară - Secția Județeană Gorj a fost nelegală, cum nelegală este și sentința Curții de Apel care a validat o asemenea măsură respingând acțiunea.

Recurentul apreciază că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 99 pct. 5 și 6 din Legea nr. 188/1999. Astfel, se arată că instanța de fond a reținut greșit că reclamantul a intrat în corpul de rezervă al funcționarilor publici imediat după anunțarea rezultatelor concursului și s-a raportat numai la cererea adresată A.N.F.P. la data de 8 august 2011, precum și faptul că formularea cererii de redistribuire pe unul din posturile vacante după desfășurarea concursului, dar în interiorul cererii de preaviz - cererea nr. 805078 din 19 iulie 2011, este o consecință a încălcării de către Garda Financiară a obligației de punere la dispoziție a listei cu funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul instituției, obligație impusă de art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999.

Recurentul mai arată că nu i-a fost pusă la dispoziție nicio funcție vacantă în instituția unde își desfășura activitatea și nici lista funcțiilor publice vacante din alte instituții, deși în cuprinsul Deciziei nr. 1251 din 27 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General se arată, fără dovezi însă, că o astfel de listă i-ar fi fost comunicată odată cu preavizul. Recurentul apreciază că faptul că în cuprinsul preavizului i s-a adus la cunoștință împrejurarea că pe site-ul Gărzii Financiare va fi publicată lista funcțiilor publice de execuție vacante nu echivalează cu punerea la dispoziția sa a acestei liste, așa cum greșit a reținut instanța de fond, această încălcare a prevederilor legale citate fiind un motiv în plus de nulitate a Deciziei nr. 1251 din 27 iulie 2011, lăsat nesancționat de instanță.

Se mai arată în motivele de recurs că în mod greșit instanța a calificat concursul organizat în temeiul Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 ca fiind unul pentru ocuparea posturilor vacante și de aici a tras concluzia că, prin formularea cererii de a participa pentru ocuparea unui asemenea post reclamantul nu mai putea cere și redistribuirea. În realitate, apreciază recurentul, niciunul dintre posturile scoase la concurs nu erau vacante, motiv pentru care concursul respectiv trebuia calificat ca fiind unul de selectare a funcționarilor care urmau să fie menținuți în funcție în urma reorganizării instituției.

Sub acest aspect recurentul arată că Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011 emisă de Garda Financiară este lovită de nulitate, deoarece recurentul a fost declarat greșit „respins” cu nerespectarea art. 11, art. 19 și art. 26 din Ordinul nr. 2253 din 23 mai 2011 emis de A.N.A.F., conform cărora trebuia să fie declarat „admis”, la ambele probe obținând peste 50 de puncte, precum și faptul că nu au fost respectate dispozițiile Ordinului nr. 2253 din 23 mai 2011 al Președintelui A.N.A.F. care stă la baza emiterii Deciziei nr. 1251 din 27 iulie 2011 de către Garda Financiară - Comisariatul General, respectiv art. 11 și art. 19 din Ordinul nr. 2253 din 23 mai 2011. O ultimă critică adusă hotărârii atacate este aceea că nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece în considerentele sentinței nu se dă nici un răspuns motivelor de nulitate invocate la pct. XIII-XV din acțiune.

Astfel, recurentul arată că la pct. XIII din acțiune este menționat că au fost încălcate dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2000, care impun ca actul normativ să fie corelat cu dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului și ale Protocoalelor adiționale la acestea, ratificate de România, precum și jurisprudența Curții europene a drepturilor omului. Se arată că prin Ordinul emis nr. 2253 din 23 mai 2011 al Președintelui A.N.A.F. au fost încălcate fundamental dispozițiile art. 2, 7 și 21 pct. 2 din Declarația universală a drepturilor omului și aceasta contravine Pactului Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale sub aspectul dreptului la muncă și ale Directivei 2000/78/CE privind legalitatea dreptului la muncă.

Se învederează faptul că prin pct. XIV din acțiune s-a arătat că Ordinul nr. 2253 din 23 mai 2011 al Președintelui A.N.A.F., în baza căruia au fost emise atât preavizul, cât și decizia de eliberare din funcție, nu a fost însoțit de o evaluare preliminară a impactului noilor reglementări asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, așa cum impun dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. La pct. XV din acțiune s-a arătat că selectarea persoanelor ce urmau să participe la concurs, și care au primit preaviz în acest scop, s-a făcut în mod discriminatoriu, în absența oricăror criterii. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C.proC. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, i s-a comunicat reclamantului faptul că începând cu data de 28 iulie 2011 este eliberat din funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, la Garda Financiară - Secția Județeană Gorj, conform dispozițiilor art. 97 lit. c), coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3) și (5), art. 103 și art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Decizia atacată a fost emisă în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare și ale Ordinului Președintelui A.N.A.F.

nr. 2253/2011 de aprobare a noii structuri pe Secții județene, divizii, servicii, compartimente, precum și a numărului total de posturi pe aceste structuri, acordându-i-se reclamantului preavizul de 30 de zile calendaristice prin adresa nr. 801420 din 23 iunie 2011. Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 este un act administrativ cu caracter normativ, care nu a fost publicat în M. Of. al României, fiind astfel lipsit de efecte juridice, de unde rezultă caracterul nelegal al întregii proceduri de eliberare din funcție, respectiv caracterul nelegal al tuturor actelor emise în această procedură. Caracterizarea unui act administrativ ca individual sau normativ se face în raport de conținutul acestuia și efectele produse în ordinea juridică.

Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formează reguli de drept generale și impersonale, se stabilesc situații juridice cu același caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept. Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu legile, pentru că edictează reguli, norme, dispoziții generale și obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte. Actul administrativ individual este un act administrativ concret, care privește un subiect de drept. În speță, Ordinul nr. 2253/2011 privind structura organizatorică și statele de funcții ale Gărzii Financiare este un act administrativ individual, deoarece se referă la structura și competențele acestei instituții și prin el nu se instituie norme juridice care să reglementate situații juridice cu caracter de generalitate, impersonale.

În fapt, prin Ordinul nr. 2253/2011 al Președintelui A.N.A.F. s-a aprobat structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secțiilor județene și a Secției Municipiului București, repartizarea numărului maxim de posturi aprobat pentru Garda Financiară, statele de funcții pentru Comisariatul General al Gărzii Financiare, secțiile județene și Secția Municipiului București, precum și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici din cadrul instituției. Din cele arătate anterior, rezultă fără putință de tăgadă că Ordinul Președintelui A.N.A.F.

nr. 2253/2011 nu poate reprezenta un act cu caracter normativ, întrucât acesta nu prevede reglementări de principiu și nu are o aplicabilitate generală, nu se adresează și nu produce efecte erga omnes, ci se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept, respectiv funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Gărzii Financiare. Actul sus menționat se încadrează, deci, în categoria actelor administrative individuale, astfel cum bine a reținut și judecătorul fondului.

Astfel, în mod corect prima instanța a reținut că ordinul ce stă la baza deciziei atacate este un act administrativ care produce efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii Gărzii Financiare, respectiv ale căror funcții au fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi, ca atare el se adresează unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reține aplicabilitatea erga omnes a acestuia, rolul său fiind acela de a organiza în temeiul H.G. nr. 1324/2009 structura concretă a Gărzii Financiare. În aceste condiții, în mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, cerința publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul ordinului invocat în speță.

Devin astfel aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate.", precum și dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of.

al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual”. Este astfel neîntemeiată critica recurentului-reclamant privitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Nu poate fi reținută nici susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia O.P.A.N.A.F. nr. 2253/2011 nu a fost publicat nici pe site-ul Gărzii Financiare și nici pe site-ul A.N.A.F.

Astfel, prin preavizul comunicat la data de 23 iunie 2011, recurentului-reclamant i s-a adus la cunoștință, în esență, că funcția publică în care era numit a fost supusă reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data comunicării respectivului preaviz, potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999, (r. 2), cu modificările și completările ulterioare și că, puteau opta pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii Structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al președintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 188/1999.

Totodată, în preaviz s-a arătat că lista funcțiilor publice de execuție vacante, pentru care reclamantul putea opta potrivit noii structuri organizatorice aprobată, va fi publicată pe site-ul Gărzii Financiare și site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și afișată la avizierul Comisariatului General și al secțiilor teritoriale ale Gărzii Financiare. În conținutul aceluiași preaviz, s-a precizat că Ordinul nr. 2253/2011 a fost afișat pe site-ul Gărzii Financiare și site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și la avizierul Comisariatului General și al secțiilor teritoriale ale Gărzii Financiare. Mai mult decât atât, recurentul-reclamant a optat pentru ocuparea unei funcții publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 și a participat la examenul de testare profesională.

În ceea ce privește critica adusă sentinței atacate referitor la efectele Sentinței civile nr. 220 din 13 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 867/44/2011, Înalta Curte apreciază că acestea sunt neîntemeiate, în mod corect reținând instanța de fond că această sentință nu produce efecte și în privința reclamantului. Astfel, hotărârea judecătorească indicată anterior a fost pronunțată în Dosarul nr. 867/44/2011, care s-a aflat pe rolul Curții de Apel Galați, iar calitatea de pârâți în proces au avut-o C.G. - reclamant și Agenția Națională de Administrare Fiscală - pârâtă, iar efectele acesteia se produc numai în ceea ce privește părțile din respectiva cauza. De altfel, chiar în cuprinsul Sentinței civile nr. 220 din 13 iulie 2011 instanța de judecată a dispus „suspendarea efectelor O.P.A.N.A.F.

nr. 2253/2011, față de petentul din prezenta cauză”. Cum recurentul-reclamant P.D. nu a fost parte în dosarul în care s-a dispus suspendarea efectelor O.P.A.N.A.F. nr. 2253/2011, act administrativ individual, sentința pronunțată nu poate produce efecte cu privire la acesta. Înalta Curte apreciază că este nelegală susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea Gărzii Financiare, modificată prin H.G. nr. 566/2011, raportat la prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, în sensul că este nelegală emiterea preavizului de către Garda Financiară - Secția Județeană Gorj și emiterea deciziei de eliberare din funcție de către Garda Financiară - Comisariatul General.

Astfel, potrivit art. 11 din H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare: "(1) Încadrarea personalului în limita numărului de posturi și în noua structură organizatorică se face în condițiile legii, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. (2) Până la data expirării termenului prevăzut la alin. (1), activitatea Gărzii Financiare este supusă dispozițiilor cuprinse în actele normative privind organizarea și funcționarea acesteia, în vigoare până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”.

Așadar, potrivit acestei dispoziții tranzitorii, până la expirarea termenului de 45 de zile pentru încadrarea personalului în limita numărului de posturi și în noua structură organizatorică, activitatea Gărzii Financiare este supusă dispozițiilor cuprinse în actele normative privind organizarea și funcționarea acesteia, în vigoare până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, respectiv dispozițiile H.G. nr. 1324/ 2009, în forma de până la data apariției H.G. nr. 566/2011. Potrivit art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009 (forma anterioară apariției H.G.

nr. 566/2011): „Comisarul general numește, angajează, promovează, sancționează și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul de execuție din Comisariatul General, precum și personalul de conducere din Comisariatul General și comisarii șefi divizie din secțiile județene și Secția Municipiului București, cu avizul conform al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu excepția comisarului general prim-adjunct și comisarilor generali adjuncți, care sunt numiți prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu avizul conform al ministrului finanțelor publice”. Deci, potrivit formei textului art. 3 alin. (4) în vigoare la momentul emiterii preavizului nr. 801420 din 23 iunie 2011, Comisarul General numește, angajează, promovează, sancționează și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul de execuție din Comisariatul General, nu și personalul de execuție din cadrul secțiilor județene.

Forma modificată a textului art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009, potrivit dispoziției tranzitorii prevăzute de art. 11 din H.G. nr. 566/2011, a devenit incidentă în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 566/2011, termen care nu se împlinise la data emiterii preavizului nr. 801420 din 23 iunie 2011. În consecință, în mod corect a fost emis preavizul menționat anterior de către Garda Financiară - Secția Gorj, în condițiile în care recurentul-reclamant ocupa o funcție publică de execuție în cadrul acelei instituții, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Faptul că preavizul a fost emis de către o altă persoană decât aceea care a emis decizia de eliberare din funcție nu împietează în niciun fel asupra legalității acesteia din urma, atâta timp cât, atât preavizul, cât și decizia de eliberare din funcție, au fost emise de către persoana care avea competența legală de emitere la data de 23 iunie 2011, respectiv 27 iulie 2011. Referitor la susținerea recurentului potrivit căreia hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. muncii, aplicabile potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 și a celor conținute de art. 104 din Legea nr. 188/1999, Înalta Curte apreciază că necesitatea reorganizării este un aspect ce ține de oportunitatea și nu de legalitatea emiterii unui act administrativ, or, în contextul prezentei cauze, aspectele ce țin de oportunitatea emiterii actului administrativ nu sunt de natură să antreneze anularea actului.

Prin H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, a fost redus numărul de posturi al acestei instituții de la 1805 la 1092, structura organizatorică a Gărzii Financiare și a structurilor din cadrul acestei instituții fiind stabilită în funcție de posturile necesare pentru o bună desfășurare a activității Gărzii Financiare.

Art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, (r.2), cu modificările și completările ulterioare, prevede: „(1) Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri: b) autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public; [..]". Dispozițiile art. 99 alin. (5) din același act normativ reglementează că în cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziția funcționarilor publici.

Potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în situația reorganizării și în cazul în care există mai mulți funcționari publici care optează pentru aceeași funcție publică, se organizează examen de către autoritatea publică.

În prezenta cauză, prin preaviz i s-a comunicat recurentului-reclamant faptul că funcția publică în care era numit a fost supusă reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice, începând cu data comunicării respectivului preaviz, potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999, (r. 2), cu modificările și completările ulterioare, și că putea opta pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al președintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 188/1999. De asemenea, în conținutul aceluiași preaviz s-a menționat că, în situația în care pentru funcția pentru care a optat, la data de 1 iulie 2011 există și alte opțiuni exprimate, în zilele de 11 iulie și 15 iulie 2011 se desfășoară examenul pentru numirea în funcții.

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că prin reorganizarea care a avut loc la nivelul Gărzii Financiare nu s-a procedat la reducerea unui post ca urmare a modificărilor aduse atribuțiilor de serviciu, astfel cum a susținut recurentul-reclamant și nici nu ne aflăm în vreuna din celelalte situații prevăzute de art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, ci a avut loc o reorganizare prin reducerea numărului de posturi, cu obligarea la încadrarea în cheltuielile bugetare alocate. În această situație nu erau incidente prevederile art. 100 alin. (2) din același act normativ, ci, conform art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, trebuia organizat examen în situația în care existau mai multe persoane care optaseră pentru ocuparea aceleiași funcții publice.

Înalta Curte nu va reține nici susținerea recurentului-reclamant în sensul că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999 de către autoritatea publică. Potrivit art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)), c) și e), dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante[..]". Astfel, numai în ipoteza în care nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul instituției publice, aceasta solicită Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante.

Or, așa cum s-a reținut anterior, prin preavizul nr. 801420 din 23 iunie 2011 i s-a adus la cunoștința recurentului-reclamant faptul că putea opta pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al președintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 188/1999, iar recurentul-reclamant a și optat pentru una din funcțiile publice vacante și a participat la examenul de testare profesională. Atâta timp cât recurentul-reclamant și-a exprimat opțiunea pentru o anumită funcție publică de execuție, nu mai era posibilă numirea lui decât în acea funcție, în ipoteza în care se prezenta la examenul de testare profesională și obținea un punctaj corespunzător.

Prin urmare, susținerile recurentului-reclamant, în sensul că ar exista posturi vacante la alte secții ale Gărzii Financiare, nu au nicio relevanță în prezenta cauză și nu pot fi reținute, la fel cum nu pot fi reținute afirmațiile acestuia în sensul ca nu i-ar fi fost pusă la dispoziție lista funcțiilor publice vacante. În același sens s-a pronunțat și instanța de fond, care a reținut în mod corect că „s-a adus la cunoștința reclamantului lista posturilor vacante, dovadă în sensul cunoașterii acesteia stând chiar faptul că reclamantul a optat și a participat la concursul din luna iulie 2011, în baza opțiunii făcute”. Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată susținerea recurentului-reclamant, potrivit căreia, deși a obținut peste 50 de puncte la ambele probe ale testării profesionale, din perspectiva aplicării prevederilor Ordinului nr. 2253/2011, trebuia să fie încadrat pe unul din posturile vacante rămase.

Astfel, art. 32 din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare Comisariatul General, secțiile județene și Secția Municipiului București ale Gărzii Financiare, ale căror funcții au fost supuse reorganizării, anexa 8 la Ordinul Președintelui A.N.A.F.

nr. 2253/2011, statuează că: „Numirile în funcțiile publice pentru care au optat candidații se fac ca urmare a rezultatelor obținute la examenul de testare profesională". Totodată, art. 31 din același Regulament, prevede: „În situația în care participanții la examinare obțin un punctaj peste punctajul minim stabilit, funcționarul public care a obținut cel mai mare punctaj va fi numit pe funcția publică pentru care a susținut examinarea." Față de cele arătate anterior, Înalta Curte constată că, deși recurentul-reclamant a obținut 58 puncte la proba scrisă și 55 puncte la interviu, nu a putut fi declarat admis și numit în funcția publică pentru care a optat, în condițiile în care au fost alți candidați care au optat pentru aceeași funcție publică și au obținut un punctaj mai mare decât cel obținut de către reclamant.

În același sens, Înalta Curte apreciază ca fiind vădit neîntemeiate și susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora decizia de eliberare din funcție este lovită de nulitate, deoarece recurentul a fost declarat greșit respins, în contradicție cu art. 11, 19 și 26 din Ordinul nr. 2253/2011 emis de A.N.A.F., conform cărora trebuia să fie declarat admis, deoarece la ambele probe a obținut peste 50 de puncte. În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant referitoare la cererea de redistribuire pe care a adresat-o Gărzii Financiare - Comisariatul General, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 104 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „(1) Redistribuirea funcționarilor publici se face de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

(6) Redistribuirea funcționarilor publici din corpul de rezervă se dispune prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.” și ale art. 105 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora: „Corpul de rezervă este format din funcționarii publici care au fost eliberați din funcția publică în condițiile art. 99 alin. (1) lit. a) - c), e) și g) și este gestionat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici”. Astfel, pentru a se pune problema redistribuirii este necesar ca funcționarul public să figureze în corpul de rezervă, iar ca să figureze în corpul de rezervă trebuie ca funcționarul public să fi fost eliberat din funcție, competența de a face distribuirea, revenind, potrivit legii, Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Este vădit nelegală și susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia în mod greșit instanța a calificat concursul organizat în temeiul Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 ca fiind unul pentru ocuparea posturilor vacante, deoarece testarea profesională la care au fost supuși funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare nu a fost un concurs în sensul recrutării sau promovării, astfel cum este prevăzut în Legea nr. 188/1999, ci o modalitate prevăzută de lege de a se asigura celor ale căror funcții se reduc posturi de nivelul celei deținute sau inferioare.

Cu privire la susținerea recurentului-reclamant, în sensul că hotărârea instanței de fond nu cuprinde argumentele pentru care aceasta a înlăturat motivele de nulitate invocate la punctele XIII-XV din acțiune, instanța de control judiciar, examinând considerentele sentinței atacate, apreciază că acestea cuprind, conform art. 261 alin. (1) Cod procedură civilă, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, iar în ceea ce privește pretinsele motive de nulitate de la punctele XIII-XV, apreciază că acestea au fost înlăturate implicit prin motivarea instanței de fond în sensul lipsei caracterului de act normativ al Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.D. împotriva Sentinței nr. 440/F-Cont din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2012. Procesat de GGC - DG