ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1476/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1476/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin acțiunea

formulată, reclamantul P.D. a chemat în judecată Garda Financiară - Secția Gorj

și Garda Financiară - Comisariatul General, solicitând anularea Deciziei nr.

1251 din 27 iulie 2011, emisă de Garda Financiară - Comisariatul General,

reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii acestei

decizii, respectiv comisar clasa I, grad profesional superior în cadrul Gărzii

Financiare Gorj, plata drepturilor salariale indexate, majorate și

reactualizate de la 27 iulie 2011 și până la efectiva reîncadrare în funcția

deținută; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că, prin Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011, i s-a comunicat

reclamantului că începând cu 28 iulie 2011 este eliberat din funcție în temeiul

art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5), art. 103 și

art. 106 din Legea nr. 188/1999.

S-a mai arătat că

împotriva deciziei a fost îndeplinită procedura prealabilă potrivit art. 7 din

Legea nr. 554/2004, la 25 august 2011 reclamantul sesizând Garda Financiară -

Comisariatul General cu cererea de revocare a Deciziei nr. 1251/ 2011.

Reclamantul a arătat

că decizia atacată este lovită de nulitate, deoarece aceasta a fost emisă în

temeiul Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 al Președintelui A.N.A.F.,

nepublicat până la data de 28 iunie 2011, fiind emisă abuziv și Adresa nr.

801420 din 23 iunie 2011, prin care i s-a comunicat reclamantului preavizul de

30 de zile.

S-a mai arătat în cererea de chemare în judecată că

prin Sentința nr. 220 din 13 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați în

Dosarul nr. 867/44/2011, s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr.

2253/2011 al Președintelui A.N.A.F., până la soluționarea irevocabilă a

contestației formulată împotriva acestuia și, ca atare, ordinul nu-și mai putea

produce efecte începând cu 13 iulie 2011, sentința fiind executorie, iar

Ordinul nr. 2253/2011 având caracter normativ.

S-a subliniat faptul

că au fost încălcate dispozițiile art. 3 alin. 4 din H.G. nr. 1324/2009,

privind organizarea Gărzii Financiare, cu modificările ulterioare, potrivită

căruia numirea și eliberarea din funcție se face de către Comisarul General,

precum și faptul că Ordinul nr. 2253/2011 al Președintelui A.N.A.F., fiind

suspendat, atrăgea suspendarea executării actelor emise anterior în temeiul

său, implicit a preavizului emis reclamantului, iar Decizia nr. 1251 din 27

iulie 2011 nu mai putea fi emisă.

Reclamantul a mai

arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 41 din Constituția României,

privind dreptul la muncă, art. 99 și art. 100 din Legea nr. 188/1999, care nu

permit emiterea unui preaviz pentru eliberarea din funcție decât la apariția

cazului de eliberare din funcție, precum și faptul că desființarea postului nu

a fost efectivă, fiind încălcate prevederile art. 65 alin. (2) C. muncii,

nejustificându-se necesitatea eliberării sale din funcție, potrivit raportului

de evaluare a performanțelor profesionale și individuale pe ultimii 3 ani,

reclamantul obținând calificativul „foarte bine”.

S-a arătat, de

asemenea, că au fost încălcate dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea

nr. 24/2000, care cer ca actul normativ să fie corelat cu dispozițiile

supranaționale, or, ordinul atacat încalcă dispozițiile art. 2, art. 7 și art.

21 pct. 2 din Declarația universală a drepturilor omului, precum și Directiva

2000/78/CE, concluzionându-se că, prin emiterea deciziei atacate, reclamantul a

fost grav prejudiciat, situația familiară a acestuia fiind influențată negativ

de pierderea locului de muncă.

Prin Sentința nr.

440/F-Cont din 4 noiembrie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată

de reclamantul P.D., în contradictoriu cu pârâtele Garda Financiară - Secția

Gorj și Garda Financiară - Comisariatul General.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că Decizia nr. 1251 din 27 iulie

2011, a fost emisă, printre altele, și în temeiul Ordinului Președintelui

A.N.A.F. nr. 2253/2011 de aprobare a noii structuri pe secții județene,

divizii, servicii, compartimente, precum și a numărului total de posturi pe

aceste structuri, ordin prin care s-a aprobat structura organizatorică a

Comisariatului General al Gărzii Financiare și a secțiilor județene, pe baza

numărului maxim de posturi aprobat prin H.G. nr. 1324/2009, așa cum a fost modificată

prin H.G. nr. 566/2011, respectiv statele de funcții pentru aceste structuri și

Regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de testare profesională

pentru funcționarii publici ale căror funcții au fost supuse reorganizării.

S-a mai reținut că

acest ordin este un act administrativ care produce efecte numai în raport cu

persoanele care au făcut parte din cadrul structurii Gărzii Financiare,

respectiv ale căror funcții au fost supuse reorganizării prin reducerea

numărului de posturi.

Instanța de fond a

reținut faptul că ordinul a aprobat statele de funcții pentru Comisariatul

General al Gărzii Financiare și Secțiile Județene, respectiv noua structură

organizatorică, începând cu 25 iulie 2011 și, ca atare, el se adresează unui

număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reține aplicabilitatea erga

omnes a acestuia, rolul său fiind acela de a organiza, în temeiul H.G. nr.

1324/2009, structura concretă a Gărzii Financiare.

Față de această

calificare, instanța a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin.

(1) din Legea nr. 24/2000, cerința publicării fiind prevăzută de lege în raport

de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual.

Instanța a apreciat

că efectele Sentinței civile nr. 220 din 13 iulie 2011, pronunțată de Curtea de

Apel Galați în Dosarul nr. 867/44/2011, care nu era încă irevocabilă la data

pronunțării sentinței atacate, nu se pot produce în raport cu oricare din

funcționarii publici ale căror posturi au fost reduse, pe de o parte, deoarece

această suspendare a fost obținută la solicitarea anumitor persoane, fiind

dispusă până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată de acel

subiect de drept, iar pe de altă parte, deoarece actul administrativ în

discuție nu are caracter normativ, astfel că, în aplicarea regulii

relativității efectelor hotărârii judecătorești, Sentința nr. 220 din 13 iunie

2011 nu produce efecte și în privința reclamantului.

S-a reținut în

considerentele hotărârii atacate că inclusiv regulamentul de desfășurare a

examenului pentru ocuparea posturilor rămase în structura Gărzii Financiare are

caracter de act administrativ individual, în chiar titulatura acestuia

făcându-se vorbire despre funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare -

Comisariatul General, secțiile județene și Secția Municipiului București, ale

căror funcții au fost supuse reorganizării, cu consecința că aceste reguli se

vor aplica exclusiv persoanelor determinate în ordin.

Instanța de fond nu a

reținut susținerea referitoare la încălcarea, prin preavizul din 23 iunie 2011,

a dispozițiilor art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009, raportat la art. 99

alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în sensul că numirea și eliberarea din

funcție a comisarilor Gărzii Financiare se face de către Comisarul General,

constatând că preavizul la care se referă reclamantul, emis de Secția Județeană

Gorj, nu este un act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 99 din Legea

nr. 188/1999, ci pregătește numai emiterea actului eliberării din funcție, în

speță decizia a cărei suspendare se solicită și care a fost emis cu respectarea

dispozițiilor legale.

Instanța nu a reținut

nici argumentul legat de nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr. 2253/2011 al

Președintelui A.N.A.F., care stă la baza deciziei contestate, apreciind că

reclamantul nu a obținut un punctaj care să-i permită numirea în funcția

publică pentru care a optat în scris, respectiv unul din posturile vacante

neocupate din aceeași rază teritorială ca și funcția deținută anterior în

județul Gorj.

Asupra încălcării

art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 și art. 65 C. muncii, instanța a

constatat că argumentele reclamantului nu pot fi reținute, de vreme ce

reducerea postului nu s-a realizat prin modificarea în proporție de peste 50% a

condițiilor specifice de ocupare a postului, ci prin reducerea numărului total

de posturi din cadrul structurii autorității pârâte, cu menținerea

atribuțiilor. O asemenea reducere s-a produs prin intermediul H.G. nr. 1324/

2009 susmenționată, așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 566/2011, prin care

s-a redus numărul de posturi în cadrul Gărzii Financiare la 1.092, hotărâre

care nu a fost atacată.

Instanța de fond a

reținut că s-a adus la cunoștința reclamantului lista posturilor vacante,

dovadă în sensul cunoașterii acesteia fiind chiar faptul că reclamantul a optat

și a participat la concursul din luna iulie 2011, în baza opțiunii făcute, că

la concurs reclamantul a fost declarat respins față de punctajul obținut,

astfel că la 8 august 2011 a formulat o nouă cerere, solicitând redistribuirea

pe unul din posturile vacante neocupate, ca urmare a examenului de testare

profesională.

S-a apreciat de către

instanță că art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 se referă la opțiunea

exprimată în perioada de preaviz, pe care reclamantul a exercitat-o și potrivit

căreia a participat la concursul organizat de către pârâtă în luna iulie,

astfel că după această perioadă nu mai putea exercita o nouă opțiune cu

aceleași consecințe.

S-a arătat că decizia

atacată în prezenta cauză a fost emisă la data de 27 iulie 2011, deci anterior

noii opțiuni, formulate în scris la 8 august 2011, astfel că redistribuirea, ca

etapă ulterioară concursului, nu este recunoscută de art. 99 alin. 6 din lege,

care se referă la perioada de preaviz, ci de art. 104 și 105 din Legea nr.

188/1999, care are în vedere etapa ulterioară eliberării din funcție și

intrarea în corpul de rezervă.

S-a constatat că

cererea de chemare în judecată nu cuprinde un asemenea capăt de cerere și nu

are în vedere o redistribuire a funcționarului aflat în corpul de rezervă, ci

faza anterioară dobândirii calității de funcționar din corpul de rezervă. Prin

emiterea Deciziei atacate nr. 1251 din 27 iulie 2011 reclamantul a dobândit

calitatea de membru al corpului de rezervă, față de această calitate nefiind însă

solicitată o anumită atitudine a autorității pârâte, astfel încât nerespectarea

prevederilor privind redistribuirea invocată nu poate constitui motiv de

nulitate a deciziei de eliberare din funcție.

În ceea ce privește

invocarea art. 65 Codul muncii, instanța a reținut că aceasta ține de modul de

desființare a posturilor, ceea ce s-a realizat prin H.G. nr. 1324/2009, așa cum

a fost modificată prin H.G. nr. 566/2011, act administrativ neatacat în

prezenta cerere.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul P.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 10

alin. (1) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora, în vederea intrării lor în

vigoare, ordinele cu caracter normativ emise de conducătorii organelor

administrației publice centrale de specialitate se publică în M. Of. al

României, Partea I.

Arată recurentul că,

în speță, atât preavizul conținut de Adresa nr. 801420 din 23 iunie 2011 emisă

de Garda Financiară - Secția Gorj, cât și Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011

emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, prin care s-a dispus

eliberarea din funcția de Comisar clasa I, grad profesional superior, au fost

emise în temeiul Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 al Președintelui

A.N.A.F., prin care a fost aprobată structura Gărzii Financiare pe baza

numărului de personal aprobat prin H.G. nr. 1324/2009 modificat prin H.G. nr.

566/2011 și a fost aprobat Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului

de testare profesională.

Mai arată recurentul

că acest ordin are caracter normativ pentru că, pe de o parte, nu desființează

posturi individualizate, ci modifică numărul de posturi existent în cadrul

fiecărei unități teritoriale a Gărzii Financiare, iar, pe de altă parte, îi

obligă pe funcționarii care erau deja încadrați pe posturi, ce nu fuseseră încă

desființate, să opteze pentru o anumită funcție și să se prezinte la concursul

care urma să fie organizat pentru ocuparea acestora.

Se mai arată în

motivele de recurs că ordinul în discuție nu a fost publicat în M. Of. nici la

data emiterii preavizului și nici la data emiterii Deciziei nr. 1251 din 27

iulie 2011, așa că nu putea produce efecte, astfel că cele două acte juridice

emise în temeiul său sunt nule, motiv pentru care acțiunea trebuia admisă,

întrucât nu numai că nu a fost publicat în M. Of., dar la data de 23 iunie

2011, când a fost emis preavizul, nici nu fusese adus la cunoștința celor

interesați. Abia la data de 28 iunie 2011 el a fost publicat pe site-ul

A.N.A.F.

Recurentul critică

hotărârea atacată și sub aspectul caracterizării greșite a Ordinului nr.

2253/2011 ca fiind un act administrativ individual, de unde decurge și

aprecierea greșită a efectelor pe care le poate produce Sentința nr. 220 din 13

iulie 2011 a Curții de Apel Galați asupra modului de soluționare a litigiului.

În opinia recurentului, ordinul are un caracter normativ demonstrat în

cuprinsul primului motiv de recurs, iar efectele Sentinței civile nr. 220/2011,

prin care s-a dispus suspendarea executării sale, sunt de aplicabilitate

generală.

Recurentul mai arată

că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (4)

din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea Gărzii Financiare, modificată prin

H.G. nr. 566/2011 și art. 9 alin. (1) - cu raportare la lit. b) din acest

articol - din Legea nr. 188/1999, modificată, astfel că este nelegală emiterea

preavizului de către Secția Județeană Gorj a Gărzii Financiare și emiterea

Dispoziției de eliberare din funcție nr. 1251 din 27 iulie 2011 a

Comisariatului General al Gărzii Financiare.

Se subliniază faptul

că hotărârea a fost dată și cu încălcarea dispozițiilor art. 65 alin. (2) C.

muncii, aplicabile potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 și a celor

conținute de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, postul ocupat până la

emiterea Deciziei nr. 1251 din 7 iulie 2011 continuând să existe în statul de

funcții, fără să fi avut loc modificarea atribuțiilor sau a condițiilor de

ocupare.

Astfel, se arată că

în prezenta situație nu s-au modificat atribuțiile aferente postului, nu au

fost reduse atribuțiile compartimentului și nici nu a fost schimbată denumirea

funcției pe care a deținut-o recurentul și, ca urmare, eliberarea sa din

funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional

superior, la Garda Financiară - Secția Județeană Gorj a fost nelegală, cum

nelegală este și sentința Curții de Apel care a validat o asemenea măsură

respingând acțiunea.

Recurentul apreciază

că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 99 pct. 5 și 6 din

Legea nr. 188/1999.

Astfel, se arată că

instanța de fond a reținut greșit că reclamantul a intrat în corpul de rezervă

al funcționarilor publici imediat după anunțarea rezultatelor concursului și

s-a raportat numai la cererea adresată A.N.F.P. la data de 8 august 2011,

precum și faptul că formularea cererii de redistribuire pe unul din posturile

vacante după desfășurarea concursului, dar în interiorul cererii de preaviz -

cererea nr. 805078 din 19 iulie 2011, este o consecință a încălcării de către

Garda Financiară a obligației de punere la dispoziție a listei cu funcții

publice vacante corespunzătoare în cadrul instituției, obligație impusă de art.

99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999.

Recurentul mai arată

că nu i-a fost pusă la dispoziție nicio funcție vacantă în instituția unde își

desfășura activitatea și nici lista funcțiilor publice vacante din alte

instituții, deși în cuprinsul Deciziei nr. 1251 din 27 iulie 2011 emisă de

Garda Financiară - Comisariatul General se arată, fără dovezi însă, că o astfel

de listă i-ar fi fost comunicată odată cu preavizul.

Recurentul apreciază

că faptul că în cuprinsul preavizului i s-a adus la cunoștință împrejurarea că

pe site-ul Gărzii Financiare va fi publicată lista funcțiilor publice de

execuție vacante nu echivalează cu punerea la dispoziția sa a acestei liste,

așa cum greșit a reținut instanța de fond, această încălcare a prevederilor

legale citate fiind un motiv în plus de nulitate a Deciziei nr. 1251 din 27

iulie 2011, lăsat nesancționat de instanță.

Se mai arată în

motivele de recurs că în mod greșit instanța a calificat concursul organizat în

temeiul Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 ca fiind unul pentru ocuparea

posturilor vacante și de aici a tras concluzia că, prin formularea cererii de a

participa pentru ocuparea unui asemenea post reclamantul nu mai putea cere și

redistribuirea.

În realitate,

apreciază recurentul, niciunul dintre posturile scoase la concurs nu erau

vacante, motiv pentru care concursul respectiv trebuia calificat ca fiind unul

de selectare a funcționarilor care urmau să fie menținuți în funcție în urma

reorganizării instituției.

Sub acest aspect

recurentul arată că Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011 emisă de Garda

Financiară este lovită de nulitate, deoarece recurentul a fost declarat greșit

„respins” cu nerespectarea art. 11, art. 19 și art. 26 din Ordinul nr. 2253 din

23 mai 2011 emis de A.N.A.F., conform cărora trebuia să fie declarat „admis”,

la ambele probe obținând peste 50 de puncte, precum și faptul că nu au fost

respectate dispozițiile Ordinului nr. 2253 din 23 mai 2011 al Președintelui

A.N.A.F. care stă la baza emiterii Deciziei nr. 1251 din 27 iulie 2011 de către

Garda Financiară - Comisariatul General, respectiv art. 11 și art. 19 din

Ordinul nr. 2253 din 23 mai 2011.

O ultimă critică

adusă hotărârii atacate este aceea că nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

deoarece în considerentele sentinței nu se dă nici un răspuns motivelor de

nulitate invocate la pct. XIII-XV din acțiune.

Astfel, recurentul

arată că la pct. XIII din acțiune este menționat că au fost încălcate

dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2000, care impun ca

actul normativ să fie corelat cu dispozițiile Convenției europene a drepturilor

omului și ale Protocoalelor adiționale la acestea, ratificate de România,

precum și jurisprudența Curții europene a drepturilor omului. Se arată că prin

Ordinul emis nr. 2253 din 23 mai 2011 al Președintelui A.N.A.F. au fost

încălcate fundamental dispozițiile art. 2, 7 și 21 pct. 2 din Declarația

universală a drepturilor omului și aceasta contravine Pactului Internațional cu

privire la drepturile economice, sociale și culturale sub aspectul dreptului la

muncă și ale Directivei 2000/78/CE privind legalitatea dreptului la muncă.

Se învederează faptul

că prin pct. XIV din acțiune s-a arătat că Ordinul nr. 2253 din 23 mai 2011 al

Președintelui A.N.A.F., în baza căruia au fost emise atât preavizul, cât și

decizia de eliberare din funcție, nu a fost însoțit de o evaluare preliminară a

impactului noilor reglementări asupra drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului, așa cum impun dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

La pct. XV din

acțiune s-a arătat că selectarea persoanelor ce urmau să participe la concurs,

și care au primit preaviz în acest scop, s-a făcut în mod discriminatoriu, în

absența oricăror criterii.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele arătate în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C.proC. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Astfel, Înalta Curte

are în vedere faptul că prin Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011, a cărei

anulare se solicită în prezenta cauză, i s-a comunicat reclamantului faptul că

începând cu data de 28 iulie 2011 este eliberat din funcția publică teritorială

de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, la Garda Financiară

- Secția Județeană Gorj, conform dispozițiilor art. 97 lit. c), coroborate cu

cele ale art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3) și (5), art. 103 și

art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Decizia atacată a

fost emisă în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 1324/2009

privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare și ale Ordinului

Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 de aprobare a noii structuri pe Secții

județene, divizii, servicii, compartimente, precum și a numărului total de

posturi pe aceste structuri, acordându-i-se reclamantului preavizul de 30 de

zile calendaristice prin adresa nr. 801420 din 23 iunie 2011.

Înalta Curte

apreciază că este neîntemeiată susținerea recurentului-reclamant potrivit

căreia Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 este un act administrativ

cu caracter normativ, care nu a fost publicat în M. Of. al României, fiind

astfel lipsit de efecte juridice, de unde rezultă caracterul nelegal al

întregii proceduri de eliberare din funcție, respectiv caracterul nelegal al

tuturor actelor emise în această procedură.

Caracterizarea unui

act administrativ ca individual sau normativ se face în raport de conținutul

acestuia și efectele produse în ordinea juridică.

Actul administrativ

normativ este acel act administrativ prin care se formează reguli de drept

generale și impersonale, se stabilesc situații juridice cu același caracter,

aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.

Actul administrativ

normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu

legile, pentru că edictează reguli, norme, dispoziții generale și obligatorii

pentru un număr nelimitat de subiecte.

Actul administrativ

individual este un act administrativ concret, care privește un subiect de

drept.

În speță, Ordinul nr.

2253/2011 privind structura organizatorică și statele de funcții ale Gărzii

Financiare este un act administrativ individual, deoarece se referă la

structura și competențele acestei instituții și prin el nu se instituie norme

juridice care să reglementate situații juridice cu caracter de generalitate,

impersonale.

În fapt, prin Ordinul

nr. 2253/2011 al Președintelui A.N.A.F. s-a aprobat structura organizatorică a

Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secțiilor județene și a Secției

Municipiului București, repartizarea numărului maxim de posturi aprobat pentru

Garda Financiară, statele de funcții pentru Comisariatul General al Gărzii

Financiare, secțiile județene și Secția Municipiului București, precum și

Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare

profesională a funcționarilor publici din cadrul instituției.

Din cele arătate

anterior, rezultă fără putință de tăgadă că Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr.

2253/2011 nu poate reprezenta un act cu caracter normativ, întrucât acesta nu

prevede reglementări de principiu și nu are o aplicabilitate generală, nu se

adresează și nu produce efecte erga omnes, ci se adresează unui număr restrâns

și bine definit de subiecte de drept, respectiv funcționarilor publici și

personalului contractual din cadrul Gărzii Financiare.

Actul sus menționat

se încadrează, deci, în categoria actelor administrative individuale, astfel

cum bine a reținut și judecătorul fondului.

Astfel, în mod corect

prima instanța a reținut că ordinul ce stă la baza deciziei atacate este un act

administrativ care produce efecte numai în raport cu persoanele care au făcut

parte din cadrul structurii Gărzii Financiare, respectiv ale căror funcții au

fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi, ca atare el se

adresează unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reține

aplicabilitatea erga omnes a acestuia, rolul său fiind acela de a organiza în

temeiul H.G. nr. 1324/2009 structura concretă a Gărzii Financiare.

În aceste condiții,

în mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, cerința publicării fiind prevăzută de

lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual,

cum este cazul ordinului invocat în speță.

Devin astfel

aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în M.

Of. al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și

cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de

organele administrației publice centrale de specialitate.", precum și

dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru

aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru

elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici

publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în

vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de

publicare în M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte

acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu

caracter individual”.

Este astfel

neîntemeiată critica recurentului-reclamant privitoare la nerespectarea

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 republicată, cu modificările

și completările ulterioare.

Nu poate fi reținută

nici susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia O.P.A.N.A.F. nr.

2253/2011 nu a fost publicat nici pe site-ul Gărzii Financiare și nici pe

site-ul A.N.A.F.

Astfel, prin

preavizul comunicat la data de 23 iunie 2011, recurentului-reclamant i s-a adus

la cunoștință, în esență, că funcția publică în care era numit a fost supusă

reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice începând

cu data comunicării respectivului preaviz, potrivit prevederilor art. 99 alin.

(1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999, (r. 2), cu modificările și

completările ulterioare și că, puteau opta pentru numirea în una din funcțiile

publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii

Structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al președintelui

A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 188/1999.

Totodată, în preaviz

s-a arătat că lista funcțiilor publice de execuție vacante, pentru care reclamantul

putea opta potrivit noii structuri organizatorice aprobată, va fi publicată pe

site-ul Gărzii Financiare și site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală

și afișată la avizierul Comisariatului General și al secțiilor teritoriale ale

Gărzii Financiare.

În conținutul

aceluiași preaviz, s-a precizat că Ordinul nr. 2253/2011 a fost afișat pe

site-ul Gărzii Financiare și site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală

și la avizierul Comisariatului General și al secțiilor teritoriale ale Gărzii

Financiare.

Mai mult decât atât,

recurentul-reclamant a optat pentru ocuparea unei funcții publice vacante

corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri

organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 și a participat la examenul

de testare profesională.

În ceea ce privește

critica adusă sentinței atacate referitor la efectele Sentinței civile nr. 220

din 13 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr.

867/44/2011, Înalta Curte apreciază că acestea sunt neîntemeiate, în mod corect

reținând instanța de fond că această sentință nu produce efecte și în privința

reclamantului.

Astfel, hotărârea

judecătorească indicată anterior a fost pronunțată în Dosarul nr. 867/44/2011,

care s-a aflat pe rolul Curții de Apel Galați, iar calitatea de pârâți în

proces au avut-o C.G. - reclamant și Agenția Națională de Administrare Fiscală

- pârâtă, iar efectele acesteia se produc numai în ceea ce privește părțile din

respectiva cauza.

De altfel, chiar în

cuprinsul Sentinței civile nr. 220 din 13 iulie 2011 instanța de judecată a

dispus „suspendarea efectelor O.P.A.N.A.F. nr. 2253/2011, față de petentul din

prezenta cauză”.

Cum

recurentul-reclamant P.D. nu a fost parte în dosarul în care s-a dispus

suspendarea efectelor O.P.A.N.A.F. nr. 2253/2011, act administrativ individual,

sentința pronunțată nu poate produce efecte cu privire la acesta.

Înalta Curte

apreciază că este nelegală susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia

hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin.

(4) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea Gărzii Financiare, modificată

prin H.G. nr. 566/2011, raportat la prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 188/1999, în sensul că este nelegală emiterea preavizului de către Garda

Financiară - Secția Județeană Gorj și emiterea deciziei de eliberare din

funcție de către Garda Financiară - Comisariatul General.

Astfel, potrivit art.

11 din H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului

nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare: "(1)

Încadrarea personalului în limita numărului de posturi și în noua structură

organizatorică se face în condițiile legii, în termen de 45 de zile de la data

intrării în vigoare a prezentei hotărâri. (2) Până la data expirării termenului

prevăzut la alin. (1), activitatea Gărzii Financiare este supusă dispozițiilor

cuprinse în actele normative privind organizarea și funcționarea acesteia, în

vigoare până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”.

Așadar, potrivit

acestei dispoziții tranzitorii, până la expirarea termenului de 45 de zile

pentru încadrarea personalului în limita numărului de posturi și în noua

structură organizatorică, activitatea Gărzii Financiare este supusă

dispozițiilor cuprinse în actele normative privind organizarea și funcționarea

acesteia, în vigoare până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri,

respectiv dispozițiile H.G. nr. 1324/ 2009, în forma de până la data apariției

H.G. nr. 566/2011.

Potrivit art. 3 alin.

(4) din H.G. nr. 1324/2009 (forma anterioară apariției H.G. nr. 566/2011):

„Comisarul general numește, angajează, promovează, sancționează și eliberează

din funcție, în condițiile legii, personalul de execuție din Comisariatul

General, precum și personalul de conducere din Comisariatul General și

comisarii șefi divizie din secțiile județene și Secția Municipiului București,

cu avizul conform al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală,

cu excepția comisarului general prim-adjunct și comisarilor generali adjuncți,

care sunt numiți prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare

Fiscală, cu avizul conform al ministrului finanțelor publice”.

Deci, potrivit formei

textului art. 3 alin. (4) în vigoare la momentul emiterii preavizului nr.

801420 din 23 iunie 2011, Comisarul General numește, angajează, promovează,

sancționează și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul de

execuție din Comisariatul General, nu și personalul de execuție din cadrul

secțiilor județene. Forma modificată a textului art. 3 alin. (4) din H.G. nr.

1324/2009, potrivit dispoziției tranzitorii prevăzute de art. 11 din H.G. nr.

566/2011, a devenit incidentă în termen de 45 de zile de la data intrării în

vigoare a H.G. nr. 566/2011, termen care nu se împlinise la data emiterii

preavizului nr. 801420 din 23 iunie 2011.

În consecință, în mod

corect a fost emis preavizul menționat anterior de către Garda Financiară -

Secția Gorj, în condițiile în care recurentul-reclamant ocupa o funcție publică

de execuție în cadrul acelei instituții, astfel cum în mod corect a reținut și

instanța de fond.

Faptul că preavizul a

fost emis de către o altă persoană decât aceea care a emis decizia de eliberare

din funcție nu împietează în niciun fel asupra legalității acesteia din urma,

atâta timp cât, atât preavizul, cât și decizia de eliberare din funcție, au

fost emise de către persoana care avea competența legală de emitere la data de

23 iunie 2011, respectiv 27 iulie 2011.

Referitor la

susținerea recurentului potrivit căreia hotărârea instanței de fond a fost dată

cu încălcarea dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. muncii, aplicabile potrivit

art. 117 din Legea nr. 188/1999 și a celor conținute de art. 104 din Legea nr.

188/1999, Înalta Curte apreciază că necesitatea reorganizării este un aspect ce

ține de oportunitatea și nu de legalitatea emiterii unui act administrativ, or,

în contextul prezentei cauze, aspectele ce țin de oportunitatea emiterii

actului administrativ nu sunt de natură să antreneze anularea actului.

Prin H.G. nr.

566/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1324/2009 privind

organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, a fost redus numărul de posturi

al acestei instituții de la 1805 la 1092, structura organizatorică a Gărzii

Financiare și a structurilor din cadrul acestei instituții fiind stabilită în

funcție de posturile necesare pentru o bună desfășurare a activității Gărzii

Financiare.

Art. 99 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, (r.2), cu modificările și

completările ulterioare, prevede:

„(1) Persoana care

are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din

funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public

în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:

b) autoritatea sau

instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității,

prin reducerea postului ocupat de funcționarul public; [..]".

Dispozițiile art. 99

alin. (5) din același act normativ reglementează că în cazul prevăzut la alin.

(1) lit. b), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției

publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația

de a le pune la dispoziția funcționarilor publici.

Potrivit

dispozițiilor art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, în situația reorganizării și în cazul în care există mai mulți

funcționari publici care optează pentru aceeași funcție publică, se organizează

examen de către autoritatea publică.

În prezenta cauză,

prin preaviz i s-a comunicat recurentului-reclamant faptul că funcția publică

în care era numit a fost supusă reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30

de zile calendaristice, începând cu data comunicării respectivului preaviz,

potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr.

188/1999, (r. 2), cu modificările și completările ulterioare, și că putea opta

pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul

Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul

nr. 2253/2011 al președintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) și alin. (7)

din Legea nr. 188/1999.

De asemenea, în

conținutul aceluiași preaviz s-a menționat că, în situația în care pentru

funcția pentru care a optat, la data de 1 iulie 2011 există și alte opțiuni

exprimate, în zilele de 11 iulie și 15 iulie 2011 se desfășoară examenul pentru

numirea în funcții.

Față de

considerentele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că prin reorganizarea

care a avut loc la nivelul Gărzii Financiare nu s-a procedat la reducerea unui

post ca urmare a modificărilor aduse atribuțiilor de serviciu, astfel cum a

susținut recurentul-reclamant și nici nu ne aflăm în vreuna din celelalte

situații prevăzute de art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu

modificările și completările ulterioare, ci a avut loc o reorganizare prin

reducerea numărului de posturi, cu obligarea la încadrarea în cheltuielile

bugetare alocate. În această situație nu erau incidente prevederile art. 100

alin. (2) din același act normativ, ci, conform art. 100 alin. (3) din Legea

nr. 188/1999, trebuia organizat examen în situația în care existau mai multe

persoane care optaseră pentru ocuparea aceleiași funcții publice.

Înalta Curte nu va

reține nici susținerea recurentului-reclamant în sensul că hotărârea instanței

de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 99 alin. (5) și (6) din

Legea nr. 188/1999 de către autoritatea publică.

Potrivit art. 99

alin. (6) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările

ulterioare: „În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)), c) și e), dacă nu

există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau

instituției publice, autoritatea ori instituția publică are obligația de a

solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz,

lista funcțiilor publice vacante[..]".

Astfel, numai în

ipoteza în care nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul

instituției publice, aceasta solicită Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante.

Or, așa cum s-a

reținut anterior, prin preavizul nr. 801420 din 23 iunie 2011 i s-a adus la

cunoștința recurentului-reclamant faptul că putea opta pentru numirea în una

din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare,

potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al

președintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr.

188/1999, iar recurentul-reclamant a și optat pentru una din funcțiile publice

vacante și a participat la examenul de testare profesională.

Atâta timp cât

recurentul-reclamant și-a exprimat opțiunea pentru o anumită funcție publică de

execuție, nu mai era posibilă numirea lui decât în acea funcție, în ipoteza în

care se prezenta la examenul de testare profesională și obținea un punctaj

corespunzător. Prin urmare, susținerile recurentului-reclamant, în sensul că ar

exista posturi vacante la alte secții ale Gărzii Financiare, nu au nicio

relevanță în prezenta cauză și nu pot fi reținute, la fel cum nu pot fi

reținute afirmațiile acestuia în sensul ca nu i-ar fi fost pusă la dispoziție

lista funcțiilor publice vacante.

În același sens s-a

pronunțat și instanța de fond, care a reținut în mod corect că „s-a adus la

cunoștința reclamantului lista posturilor vacante, dovadă în sensul cunoașterii

acesteia stând chiar faptul că reclamantul a optat și a participat la concursul

din luna iulie 2011, în baza opțiunii făcute”.

Înalta Curte

apreciază ca neîntemeiată susținerea recurentului-reclamant, potrivit căreia,

deși a obținut peste 50 de puncte la ambele probe ale testării profesionale,

din perspectiva aplicării prevederilor Ordinului nr. 2253/2011, trebuia să fie

încadrat pe unul din posturile vacante rămase.

Astfel, art. 32 din

Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare

profesională pentru funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare

Comisariatul General, secțiile județene și Secția Municipiului București ale

Gărzii Financiare, ale căror funcții au fost supuse reorganizării, anexa 8 la

Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, statuează că: „Numirile în

funcțiile publice pentru care au optat candidații se fac ca urmare a

rezultatelor obținute la examenul de testare profesională".

Totodată, art. 31 din

același Regulament, prevede: „În situația în care participanții la examinare

obțin un punctaj peste punctajul minim stabilit, funcționarul public care a

obținut cel mai mare punctaj va fi numit pe funcția publică pentru care a

susținut examinarea."

Față de cele arătate

anterior, Înalta Curte constată că, deși recurentul-reclamant a obținut 58

puncte la proba scrisă și 55 puncte la interviu, nu a putut fi declarat admis

și numit în funcția publică pentru care a optat, în condițiile în care au fost

alți candidați care au optat pentru aceeași funcție publică și au obținut un

punctaj mai mare decât cel obținut de către reclamant.

În același sens,

Înalta Curte apreciază ca fiind vădit neîntemeiate și susținerile

recurentului-reclamant potrivit cărora decizia de eliberare din funcție este

lovită de nulitate, deoarece recurentul a fost declarat greșit respins, în

contradicție cu art. 11, 19 și 26 din Ordinul nr. 2253/2011 emis de A.N.A.F.,

conform cărora trebuia să fie declarat admis, deoarece la ambele probe a

obținut peste 50 de puncte.

În ceea ce privește

susținerile recurentului-reclamant referitoare la cererea de redistribuire pe

care a adresat-o Gărzii Financiare - Comisariatul General, Înalta Curte are în

vedere dispozițiile art. 104 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „(1) Redistribuirea

funcționarilor publici se face de către Agenția Națională a Funcționarilor

Publici. (6) Redistribuirea funcționarilor publici din corpul de rezervă se

dispune prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici.” și ale art. 105 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora:

„Corpul de rezervă este format din funcționarii publici care au fost eliberați

din funcția publică în condițiile art. 99 alin. (1) lit. a) - c), e) și g) și

este gestionat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici”.

Astfel, pentru a se

pune problema redistribuirii este necesar ca funcționarul public să figureze în

corpul de rezervă, iar ca să figureze în corpul de rezervă trebuie ca

funcționarul public să fi fost eliberat din funcție, competența de a face

distribuirea, revenind, potrivit legii, Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici.

Este vădit nelegală

și susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia în mod greșit instanța a

calificat concursul organizat în temeiul Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011

ca fiind unul pentru ocuparea posturilor vacante, deoarece testarea

profesională la care au fost supuși funcționarii publici din cadrul Gărzii

Financiare nu a fost un concurs în sensul recrutării sau promovării, astfel cum

este prevăzut în Legea nr. 188/1999, ci o modalitate prevăzută de lege de a se

asigura celor ale căror funcții se reduc posturi de nivelul celei deținute sau

inferioare.

Cu privire la

susținerea recurentului-reclamant, în sensul că hotărârea instanței de fond nu

cuprinde argumentele pentru care aceasta a înlăturat motivele de nulitate invocate

la punctele XIII-XV din acțiune, instanța de control judiciar, examinând

considerentele sentinței atacate, apreciază că acestea cuprind, conform art.

261 alin. (1) Cod procedură civilă, motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, iar în ceea ce privește pretinsele motive de nulitate de

la punctele XIII-XV, apreciază că acestea au fost înlăturate implicit prin

motivarea instanței de fond în sensul lipsei caracterului de act normativ al

Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului-reclamant sunt

neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este

temeinică și legală.

Pentru considerentele

anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.D. împotriva Sentinței nr. 440/F-Cont din 4 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2012.

Procesat de GGC - DG