ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2715/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 23

noiembrie 201, reclamantul I.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Garda

Financiară - Secția județeană Gorj, Ministerul Finanțelor Publice și Agenția

Națională de Administrare Fiscală, suspendarea executării Deciziei nr. 43 din

22 iulie 2011 emisă de pârâta Garda Financiară - Secția județeană Gorj.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, următoarele:

În privința cazului

bine justificat, a susținut că decizia de eliberare din funcție este nelegală,

fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3),

alin. (5) - (6) și art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

S-a mai arătat că în

preambulul Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011 se menționează că la emiterea

acesteia au fost avute în vedere atât Ordinul Președintelui ANAF nr.

22.53/2011, de aprobare a noii structuri pe secții județene, decizii, servicii,

compartimente, precum și numărul total de posturi pe aceste structuri, cât și

rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat pentru

ocuparea funcției publice teritoriale de execuție de comisar clasa I, grad

profesional superior la Garda Financiară - Secția Județeană Gorj, consemnate în

raportul final al comisiei de examinare.

A precizat

reclamantul că Instanța Curții de Apel Galați a dispus suspendarea executării

Ordinului nr. 2.253 din 23 iunie 2011 emis de Președintele Agenției Naționale

de Administrare Fiscală, până la soluționarea irevocabilă a contestației

formulate împotriva acestui act administrativ, în cauza ce a format obiectul

dosarului nr. 867/44/2011 al Curții de Apel Galați, la solicitarea formulată de

reclamantul C.G.

Potrivit art. 14

alin. (7) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ

are ca efect încetarea oricărei forme de executare până la expirarea duratei

suspendării.

Reclamantul a

susținut că atât proba interviului din cadrul examenului pentru numirea în

funcție, cât și decizia a cărei suspendare se solicită, sunt nule, deoarece

atât examenul în cauză, cât și decizia de eliberare din funcție contestată s-a

derulat, și respectiv emis în baza unui act normativ a cărui executare era

suspendată prin Sentința nr. 220 din 13 iulie 2011, pronunțată de Curtea de

Apel Galați în dosarul nr. 867/44/2011.

În ceea ce privește

existența unei pagube iminente, reclamantul a arătat că încearcă un prejudiciu

viitor și previzibil, având datorii curente în derulare, fiind privat de

veniturile necesare nevoilor familiale.

Pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu este emitentul actului

administrativ atacat.

S-a formulat

întâmpinare și de către pârâtele Garda Financiară - Secția județeană Gorj și

Garda Financiară - Comisariatul General, prin care s-a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată, arătându-se că, în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența

cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube.

instanțe

Prin Sentința nr. 39

din 20 ianuarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de I.E., în sensul că a respins

capătul de cerere cu privire la pârâții Ministerul Finanțelor Publice și

Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus suspendarea executării

Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011 emisă de Comisariatul General al Gărzii

Financiare - Secția Județeană Gorj până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut următoarele:

Excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de către ANAF, este întemeiată, în

condițiile în care, pârâta nu este emitentul actului, fiind subiect de drept

distinct aflat în subordinea Ministerului Finanțelor Publice. În consecință,

acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția de Administrare Fiscală

va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă. Pentru aceleași motive, a fost respinsă acțiunea formulată

și împotriva pârâtului Ministerului Finanțelor Publice.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind

existența cazului bine justificat și prevenire pagubei iminente sunt fondate.

S-a apreciat că în

cauză este îndeplinită prima condiție, a cazului bine justificat, existând

îndoieli serioase privind legalitatea Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011, a

cărei suspendare se cere în prezenta cauza.

În concret, s-a

reținut că reclamantul a participat la examen pentru noua funcție în urma

restructurării, examen care s-a susținut după ce Curtea de Apel Galați, prin Sentința

nr. 220/F/2011 pronunțată în dosarul nr. 867/44/2011, rămasă irevocabilă prin

Decizia nr. 5.684 din 25 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, a suspendat Ordinul nr. 2.253 din 23 iunie 2011 emis ANAF, privind

noua structura organizatorică.

Garda Financiară a

cunoscut această soluție și a continuat susținerea examenului, atât timp cât

aceasta a fost reprezentată prin consilier juridic în respectivul proces.

Pe de altă parte, s-a

apreciat că efectele juridice ale suspendării unui act administrativ cu

caracter normativ, prin Sentința nr. 220/F/2011 Curtea de Apel Galați, se

produc erga omnes, situație în care, argumentele privind aparența de

nelegalitate se mențin și pentru actele administrative emise în baza Ordinului

nr. 2.253 din 23 iunie 201, cum este și cazul Deciziei nr. 43 din 22 iulie

2011.

Cu privire la cea

de-a doua condiție, a pagubei iminente, s-a reținut că situația de fapt ce

urmează a fi suportată de reclamant, prin diminuarea veniturilor și a nivelului

de trai, lipsa de previzibilitate concretă a unui nou loc de muncă și lipsa

susținerii din alte venituri, din cauza interdicțiilor și incompatibilităților

legate de funcția deținută, ilustrează o paguba iminentă și se creează un

dezechilibru între interesul general și obligația protejării drepturilor

fundamentale ale reclamantului stabilită în sarcina statului prin CEDO.

Echilibrarea

intereselor părților poate fi privită și ca o aplicație particulară a

principiului proporționalității consacrat de art. 5 din TCE ca principiu

general al sistemului comunitar.

Aceasta înseamnă că

la soluționarea cererii de suspendare a unui act administrativ, instanța de

judecată trebuie să analizeze dacă interesul reclamantului de a fi amânată

executarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond este sau

nu mai puternic decât interesul statului de a se executa actul, chiar înainte

ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.

În concluzie, s-a

reținut că, deși unul dintre principiile dreptului administrativ este acela al

executării din oficiu a actelor administrative întrucât acestea se bucură de

prezumția de legalitate, atâta timp cât instanța de judecată, urmare a

contestării actului administrativ, este în curs de verificare a legalității

acestuia, este echitabil că acesta să nu-și producă efectele asupra celor

vizați.

înfățișate de recurenta Garda Financiară-Comisariatul General

În termen legal,

împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs pârâta Garda

Financiară-Comisariatul General.

Invocând ca temei

legal al căii de atac exercitate motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ. privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate cu

greșita aplicare a legii, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, următoarele critici

față de soluția primei instanțe:

- În mod greșit s-a

reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

cu atât mai mult cu cât instanța, învestită cu soluționarea unei cereri de

suspendare poate numai să "pipăie" fondul cauzei, nu să examineze

efectiv motivele de fond pe care le-a invocate reclamantul;

- nu este îndeplinită

în cauză condiția "cazului bine justificat", pentru că nici

reclamantul și nici instanța de fond nu au arătat care sunt acele motive de

natură a crea o îndoială puternică asupra legalității actelor administrative a

căror suspendare se solicită;

- nu poate fi

reținută motivarea instanței potrivit căreia, emiterea Deciziei de eliberare

din funcție nr. 43/2011 este nulă având în vedere că a fost emisă în baza

OPANAF nr. 2253 din 23 iunie 2011 ce reprezintă un act normativ ce trebuia

publicat în M. Of. al României, respectivul ordinul neputând fi încadrat în

categoria actelor cu caracter normativ;

- nici cerința

pagubei iminente nu este îndeplinită, motivarea din hotărârea instanței de fond

fiind nelegală și sub acest aspect, simplele afirmații neurmate de dovedirea

unei situații nefiind de natură să conducă la suspendarea executării actului

contestat.

considerentele instanței de control judiciar

Recursul nu este

fondat.

Înalta Curte

examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, dată de

prevederile legale incidente din materia supusă verificării și raportat la

actele și lucrările dosarului reține că nu subzistă în cauză motivele de

nelegalitate invocat, de natură a conduce la modificarea sentinței primei

instanțe, în considerarea celor în continuare arătate:

Sesizată cu

solicitarea intimatului-reclamant de suspendare a executării Deciziei nr. 43

din 22 iulie 2011 emisă de pârâta-recurentă Garda Financiară - Secția Județeană

Gorj, prin care s-a dispus eliberarea acestuia din funcția publică de execuție

de comisar cls. I, grad profesional superior, ca urmare a reorganizării Gărzii

Financiare, instanța de fond, contrar celor susținute de recurentă, s-a limitat

la un examen sumar al aspectelor de nelegalitate invocate.

Aparenta nelegalitate

a actului atacat, sau mai bine spus, în sensul definiției cuprinse în art. 2

lit. "t", împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de

natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ

atacat a fost apreciată și motivată de judecătorul fondului, în principal prin

raportare la o decizie irevocabilă a Înaltei Curți (Decizia nr. 5.684 din 25

noiembrie 2011) prin care a fost suspendat irevocabil, până la soluționarea în

fond în anularea actului, Ordinul nr. 2.253 din 23 iulie 2011 emis de

Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Cum acest ordin a

servit ca temei legal al emiterii Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011 și date

fiind efectele sale, erga omnes, Înalta Curte apreciază că prima instanță a

înfățișat o argumentare logică și coerentă în examinarea condiției

"cazului bine justificat" fără a realiza însă o analiză a fondului

cauzei și fără a tranșa asupra consecințelor publicării sau nepublicării

Ordinului nr. 2.253 din 2011, cum fără temei a susținut recurenta.

De altfel, în opinia

Înaltei Curți și natura juridică de act normativ a Ordinului nr. 2.253/2011 a

fost determinată, prima facie, numai printr-o analiză sumară, conform

specificului procedurii suspendării.

Nefondate sunt și

celelalte critici ale recurentei vizând neîndeplinirea condiției pagubei

iminente, raportat la particularitățile cauzei și la situația juridică a

reclamantului, considerentele hotărârii demonstrând că prima instanță a

argumentat paguba iminentă în patrimoniul reclamantului, urmare a lipsei

veniturilor salariale și a lipsei de previzibilitate concretă a unui nou loc de

muncă.

Așa fiind, constatând

că prima instanță a aplicat corect în speță prevederile art. 14 din Legea nr.

554/2004, Înalta Curte, reținând netemeinicia criticilor recurentei, pentru

toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Garda Financiară - Comisariatul General împotriva Sentinței nr. 39

din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2012.

Procesat de GGC - AM