ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2715/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 23 noiembrie 201, reclamantul I.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Garda Financiară - Secția județeană Gorj, Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, suspendarea executării Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011 emisă de pârâta Garda Financiară - Secția județeană Gorj. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, următoarele: În privința cazului bine justificat, a susținut că decizia de eliberare din funcție este nelegală, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) - (6) și art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

S-a mai arătat că în preambulul Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011 se menționează că la emiterea acesteia au fost avute în vedere atât Ordinul Președintelui ANAF nr. 22.53/2011, de aprobare a noii structuri pe secții județene, decizii, servicii, compartimente, precum și numărul total de posturi pe aceste structuri, cât și rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat pentru ocuparea funcției publice teritoriale de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior la Garda Financiară - Secția Județeană Gorj, consemnate în raportul final al comisiei de examinare.

A precizat reclamantul că Instanța Curții de Apel Galați a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2.253 din 23 iunie 2011 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, până la soluționarea irevocabilă a contestației formulate împotriva acestui act administrativ, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 867/44/2011 al Curții de Apel Galați, la solicitarea formulată de reclamantul C.G. Potrivit art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare până la expirarea duratei suspendării.

Reclamantul a susținut că atât proba interviului din cadrul examenului pentru numirea în funcție, cât și decizia a cărei suspendare se solicită, sunt nule, deoarece atât examenul în cauză, cât și decizia de eliberare din funcție contestată s-a derulat, și respectiv emis în baza unui act normativ a cărui executare era suspendată prin Sentința nr. 220 din 13 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 867/44/2011. În ceea ce privește existența unei pagube iminente, reclamantul a arătat că încearcă un prejudiciu viitor și previzibil, având datorii curente în derulare, fiind privat de veniturile necesare nevoilor familiale. Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu este emitentul actului administrativ atacat.

S-a formulat întâmpinare și de către pârâtele Garda Financiară - Secția județeană Gorj și Garda Financiară - Comisariatul General, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătându-se că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube. 2. Soluția primei instanțe Prin Sentința nr. 39 din 20 ianuarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de I.E., în sensul că a respins capătul de cerere cu privire la pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011 emisă de Comisariatul General al Gărzii Financiare - Secția Județeană Gorj până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către ANAF, este întemeiată, în condițiile în care, pârâta nu este emitentul actului, fiind subiect de drept distinct aflat în subordinea Ministerului Finanțelor Publice. În consecință, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția de Administrare Fiscală va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru aceleași motive, a fost respinsă acțiunea formulată și împotriva pârâtului Ministerului Finanțelor Publice. Pe fondul cauzei, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existența cazului bine justificat și prevenire pagubei iminente sunt fondate.

S-a apreciat că în cauză este îndeplinită prima condiție, a cazului bine justificat, existând îndoieli serioase privind legalitatea Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011, a cărei suspendare se cere în prezenta cauza. În concret, s-a reținut că reclamantul a participat la examen pentru noua funcție în urma restructurării, examen care s-a susținut după ce Curtea de Apel Galați, prin Sentința nr. 220/F/2011 pronunțată în dosarul nr. 867/44/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5.684 din 25 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a suspendat Ordinul nr. 2.253 din 23 iunie 2011 emis ANAF, privind noua structura organizatorică. Garda Financiară a cunoscut această soluție și a continuat susținerea examenului, atât timp cât aceasta a fost reprezentată prin consilier juridic în respectivul proces.

Pe de altă parte, s-a apreciat că efectele juridice ale suspendării unui act administrativ cu caracter normativ, prin Sentința nr. 220/F/2011 Curtea de Apel Galați, se produc erga omnes, situație în care, argumentele privind aparența de nelegalitate se mențin și pentru actele administrative emise în baza Ordinului nr. 2.253 din 23 iunie 201, cum este și cazul Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011. Cu privire la cea de-a doua condiție, a pagubei iminente, s-a reținut că situația de fapt ce urmează a fi suportată de reclamant, prin diminuarea veniturilor și a nivelului de trai, lipsa de previzibilitate concretă a unui nou loc de muncă și lipsa susținerii din alte venituri, din cauza interdicțiilor și incompatibilităților legate de funcția deținută, ilustrează o paguba iminentă și se creează un dezechilibru între interesul general și obligația protejării drepturilor fundamentale ale reclamantului stabilită în sarcina statului prin CEDO.

Echilibrarea intereselor părților poate fi privită și ca o aplicație particulară a principiului proporționalității consacrat de art. 5 din TCE ca principiu general al sistemului comunitar. Aceasta înseamnă că la soluționarea cererii de suspendare a unui act administrativ, instanța de judecată trebuie să analizeze dacă interesul reclamantului de a fi amânată executarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond este sau nu mai puternic decât interesul statului de a se executa actul, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale. În concluzie, s-a reținut că, deși unul dintre principiile dreptului administrativ este acela al executării din oficiu a actelor administrative întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate, atâta timp cât instanța de judecată, urmare a contestării actului administrativ, este în curs de verificare a legalității acestuia, este echitabil că acesta să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

3. Motivele de recurs înfățișate de recurenta Garda Financiară-Comisariatul General În termen legal, împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs pârâta Garda Financiară-Comisariatul General. Invocând ca temei legal al căii de atac exercitate motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate cu greșita aplicare a legii, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, următoarele critici față de soluția primei instanțe: - În mod greșit s-a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât instanța, învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare poate numai să "pipăie" fondul cauzei, nu să examineze efectiv motivele de fond pe care le-a invocate reclamantul; - nu este îndeplinită în cauză condiția "cazului bine justificat", pentru că nici reclamantul și nici instanța de fond nu au arătat care sunt acele motive de natură a crea o îndoială puternică asupra legalității actelor administrative a căror suspendare se solicită; - nu poate fi reținută motivarea instanței potrivit căreia, emiterea Deciziei de eliberare din funcție nr. 43/2011 este nulă având în vedere că a fost emisă în baza OPANAF nr. 2253 din 23 iunie 2011 ce reprezintă un act normativ ce trebuia publicat în M. Of.

al României, respectivul ordinul neputând fi încadrat în categoria actelor cu caracter normativ; - nici cerința pagubei iminente nu este îndeplinită, motivarea din hotărârea instanței de fond fiind nelegală și sub acest aspect, simplele afirmații neurmate de dovedirea unei situații nefiind de natură să conducă la suspendarea executării actului contestat. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul nu este fondat.

Înalta Curte examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, dată de prevederile legale incidente din materia supusă verificării și raportat la actele și lucrările dosarului reține că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate invocat, de natură a conduce la modificarea sentinței primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate: Sesizată cu solicitarea intimatului-reclamant de suspendare a executării Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011 emisă de pârâta-recurentă Garda Financiară - Secția Județeană Gorj, prin care s-a dispus eliberarea acestuia din funcția publică de execuție de comisar cls. I, grad profesional superior, ca urmare a reorganizării Gărzii Financiare, instanța de fond, contrar celor susținute de recurentă, s-a limitat la un examen sumar al aspectelor de nelegalitate invocate.

Aparenta nelegalitate a actului atacat, sau mai bine spus, în sensul definiției cuprinse în art. 2 lit. "t", împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat a fost apreciată și motivată de judecătorul fondului, în principal prin raportare la o decizie irevocabilă a Înaltei Curți (Decizia nr. 5.684 din 25 noiembrie 2011) prin care a fost suspendat irevocabil, până la soluționarea în fond în anularea actului, Ordinul nr. 2.253 din 23 iulie 2011 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Cum acest ordin a servit ca temei legal al emiterii Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011 și date fiind efectele sale, erga omnes, Înalta Curte apreciază că prima instanță a înfățișat o argumentare logică și coerentă în examinarea condiției "cazului bine justificat" fără a realiza însă o analiză a fondului cauzei și fără a tranșa asupra consecințelor publicării sau nepublicării Ordinului nr. 2.253 din 2011, cum fără temei a susținut recurenta. De altfel, în opinia Înaltei Curți și natura juridică de act normativ a Ordinului nr. 2.253/2011 a fost determinată, prima facie, numai printr-o analiză sumară, conform specificului procedurii suspendării.

Nefondate sunt și celelalte critici ale recurentei vizând neîndeplinirea condiției pagubei iminente, raportat la particularitățile cauzei și la situația juridică a reclamantului, considerentele hotărârii demonstrând că prima instanță a argumentat paguba iminentă în patrimoniul reclamantului, urmare a lipsei veniturilor salariale și a lipsei de previzibilitate concretă a unui nou loc de muncă. Așa fiind, constatând că prima instanță a aplicat corect în speță prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, reținând netemeinicia criticilor recurentei, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Garda Financiară - Comisariatul General împotriva Sentinței nr. 39 din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012. Procesat de GGC - AM