ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2001/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul B.S.E., în contradictoriu cu pârâții Garda Financiară - Secția Județeană Ilfov și Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea Deciziei nr. 46 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Secția Județeană Ilfov, până la momentul pronunțării instanței de fond. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 22 iulie 2011 a fost emisă Decizia nr. 46 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior la Garda Financiară - Secția Județeană Ilfov, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), (3), (5), art. 103 și art. 106 din Legea nr. 188/1999.

A mai arătat reclamantul că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât există o îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, având în vedere că acesta a fost emis în baza Ordinului Președintelui ANAF nr. 2253/2011 privind aprobarea noii structuri pe secții județene, divizii, servicii, compartimente, precum și a numărului total de posturi pe aceste structuri, cu ignorarea unui fapt de netăgăduit, respectiv împrejurarea că, prin Sentința civilă nr. 220/F din 3 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. De asemenea, reclamantul a arătat că este îndeplinită condiția iminenței unei pagube, întrucât eliberarea din funcția deținută începând cu data de 25 iulie 2011 implică încetarea plății salariului aferent funcției respective, împrejurare ce ar perturba grav situația materială a reclamantului și a familiei sale.

Prin cererea completatoare formulată la data de 19 august 2011, reclamantul a solicitat și suspendarea executării Deciziei nr. 1257 emisă la data de 29 iulie 2011 de Garda Financiară - Comisariatul General București prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior la Garda Financiară - Secția Județeană Ilfov, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), (3), (5), art. 103 și art. 106 din Legea nr. 188/1999, motivele fiind aceleași invocate în ce privește Decizia nr. 46. Prin Sentința civilă nr. 5690 din 6 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale în ce privește capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 46 din 22 iulie 2011, a declinat în favoarea Tribunalului București și a disjuns capătul de cerere privind soluționarea cererii de suspendare a Deciziei nr. 1257 din 29 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General București, formându-se prezentul dosar, nr. 9816/2/2011.

Prin Sentința nr. 7263 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a respins atât cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cât și excepția autorității de lucru judecat. Totodată, Curtea de apel a respins cererea formulată de reclamantul B.S.E., în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară -Comisariatul General, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 1257 din 29 iulie 2011 emisă de Garda Financiară -Comisariatul General, în baza dispozițiilor art. 97 lit. c) coroborate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) și cele ale art. 103 și art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, modificată și completată, s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea reclamantului din funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, la Garda Financiară - Secția județeană Ilfov, ca urmare a reorganizării Gărzii Financiare.

Decizia a fost luată avându-se în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat în perioada 11 iulie 2011-19 iulie 2011, pentru ocuparea funcției publice teritoriale de conducere de comisar șef de divizie la Garda Financiară - Secția Județeană Ilfov, la care reclamantul a fost declarat respins. S-a mai arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, neputând fi reținute susținerile reclamantului privind îndoiala serioasă în privința legalității deciziei de încetare a raportului de serviciu reprezentată de pronunțarea Sentinței civile nr. 220 din 13 iulie 2011 de către Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. 867/44/2011, prin care s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de ANAF.

Astfel, prima instanță a reținut că în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea la care s-a făcut referire, reclamantul nu a avut calitatea de parte, astfel că nu se poate reține că hotărârea pronunțată de instanță a produs efecte și în ce îl privește pe acesta. Cu privire la celelalte aspecte de nelegalitate invocate de reclamant, instanța de fond a reținut că încălcarea termenului de preaviz privește Decizia nr. 46 din 22 iulie 2011 cu privire la care s-a reținut deja că nu este competentă să o analizeze, iar ignorarea de către autoritatea publică a împrejurării că reclamantul s-a aflat în concediu medical în perioada 22 iunie 2011-30 iunie 2011, aceasta nu este de natură a produce dubii cu privire la legalitatea actului.

Judecătorul fondului a constatat de asemenea că nici aspectele invocate de reclamant privind nerespectarea dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, în temeiul cărora raportul său de serviciu fusese suspendat de drept ca urmare a încadrării sale la cabinetul unui demnitar, nu au natura cazului bine justificat. În fine, prima instanță a constatat că cea de-a doua condiție impusă de art. 14 din Legea 554/2004, referitoare la paguba iminentă pe care ar suferi-o reclamantul prin executarea actului, este îndeplinită, câtă vreme, în cauză, executarea deciziei de încetare a raporturilor de serviciu are ca efect lipsirea reclamantului de drepturile salariale pe care le încasa anterior emiterii deciziei.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B.S.E. care a invocat ca temei motivele prevăzute la art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. Astfel, a argumentat recurentul, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, reținând în mod eronat neîndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării ordinului în litigiu. În legătură cu existența unui caz bine justificat, reclamantul mai arată că la data de 18 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați, prin Sentința nr. 313, a dispus suspendarea Ordinului nr. 2253 până la soluționarea irevocabilă a contestației formulate împotriva acestui ordin, în Dosarul nr. 1150/44/2011 în care a fost parte și reclamantul.

Prin urmare, susține recurentul, în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și potrivit art. 304 C. proc. civ.

sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect pentru următoarele considerente: Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată a acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare îl constituie Decizia nr. 1257/2011 emisă de pârâta Garda Financiară - Comisariatul General București, prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior la Garda Financiară - Secția Județeană, potrivit dispozițiilor art. 97 lit. c) coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), (3), (5), art. 103 și art. 106 din Legea nr. 188/1999.

Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu. Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Din punctul de vedere al îndeplinirii cerințelor impuse de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, Înalta Curte reține următoarele: Conform dispoziției legale amintite mai sus, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. 1. Ca atare, putem aprecia că, prin textul legal aflat în discuție, s-a dat eficiență instituției suspendării actului administrativ, dispuse în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, iar pentru acest motiv, legiuitorul român a introdus o nouă ipoteză normativă.

Această regulă se impunea, întrucât persoana vătămată prin punerea în executare a actului administrativ considerat nelegal nu mai avea nicio posibilitate legală de a menține măsura suspendării și după momentul pronunțării soluției instanței de fond, când înceta suspendarea dispusă în baza art. 14 din lege. Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin Sentința nr. 2356 din 3 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9955/2/2011, Curtea de Apel București a anulat Decizia nr. 1257 din 20 iulie 2011 emisă de pârâta Garda Financiară - Comisariatul General București, dispunând suspendarea executării acestei decizii până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

Așadar, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, s-a dispus ca măsura suspendării Deciziei nr. 1257 din 20 iulie 2011, să fie prelungită ope legis până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestui act administrativ unilateral cu caracter normativ. Prin urmare, este aplicabil principiul executării hotărârii judecătorești în acest domeniu încă de la momentul pronunțării sale. Pe de altă parte, art. 14 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ întărește ideea menționată anterior, întrucât dispune că suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

În această ordine de idei, prezintă relevanță faptul că în materia contenciosului administrativ se aplică unele reguli procedurale specifice, printre care și cea privind executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cererile de suspendare. De altfel, dreptul la executarea actelor jurisdicționale a devenit în dreptul european cea de-a treia garanție a procesului echitabil, reglementat de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, și modificând sentința atacată va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.S.E. împotriva Sentinței nr. 7263 din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință, astăzi, 24 aprilie 2012. Procesat de GGC - DG