ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 766/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

N.C., în contradictoriu cu pârâtele Garda Financiară - Comisariatul General și

Garda Financiară - Secția Municipiului București, a solicitat suspendarea

executării Deciziei nr. 145 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară -

Secția Municipiului București, prin care a fost dispusă eliberarea sa din

funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa 1, grad profesional

superior, începând cu data de 25 iulie 2011, ca urmare a reorganizării Gărzii

Financiare.

Totodată, reclamantul

a solicitat obligarea pârâtelor la reintegrarea sa pe funcția ocupată anterior eliberării

din funcție, până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii

sale, reclamantul a arătat, în esență, că această reorganizare s-a efectuat cu

încălcarea prevederilor art. 97 lit. c), 99 alin. (1) lit. b), 99 alin. (3),

art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în realitate pârâta procedând la

desființarea tuturor posturilor și reînființarea lor într-un număr mai redus.

De asemenea

reclamantul a mai susținut că prejudiciul nu este numai iminent ci s-a produs

deja, în momentul în care a fost eliberat din funcție.

Prin întâmpinare,

pârâta Garda Financiară - Comisariatul General a solicitat respingerea cererii

ca neîntemeiată, arătând că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

de Apel

Prin Sentința nr.

5440 din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel București a respins cererea

formulată de reclamantul N.C., în contradictoriu cu pârâtele Garda Financiară -

Comisariatul General și Garda Financiară - Secția Municipiului București, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că decizia atacata

și-a epuizat efectele, anterior introducerii acțiunii, adică din data de 25

iulie 2011 când reclamantul a fost eliberat din funcție, astfel că reintegrarea

nu poate fi privită ca un efect al suspendării ci în fapt reprezintă obligarea

pârâtei la emiterea unui act administrativ, o obligație de a face, care nu

poate face obiectul unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004.

Cu privire la

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima

instanță a reținut că, în cauză, nu se poate vorbi despre prevenirea unei

pagube iminente prin lipsirea reclamantului de salariu întrucât în cazul în

care acțiunea va fi admisă pe fond, atunci pârâtul este obligat și la repararea

prejudiciului cauzat, respectiv plata salariilor ce i s-ar fi cuvenit până la

reintegrare.

Instanța de fond a

constat că nici condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită, deoarece

suspendarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 2253/2011 s-a dispus numai în

contradictoriu cu ANAF și Garda Financiară Brăila, astfel că niciuna din

pârâtele din prezenta cauza nu a fost parte în acel dosar, prin urmare

suspendarea invocată de reclamant nu are vreun efect asupra examenului și

rezultatelor acestuia.

De asemenea,

judecătorul fondului a constatat că nu pot fi reținute susținerile

reclamantului referitoare la modalitatea de desfășurare a examenului și de

evaluare drept împrejurări de natura a crea o îndoială serioasă cu privire la

legalitatea actului contestat, iar reclamantul nici nu a solicitat și anularea

ori suspendarea examenului, ori rezultatelor acestuia.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că existența avizului nu este condiționată de

comunicarea lui ulterioară personalului instituției ori autorității

reorganizate, fiind necesară doar existența sa, existență necontestată de către

reclamant.

Conchizând, instanța

de fond a reținut că legalitatea reorganizării nu poate face unei cereri de

suspendare deoarece ar antama fondul cauzei, prin urmare nu se pot reține

împrejurări de fapt și de drept care să creeze o îndoială atât de serioasă

încât să se justifice suspendarea actului administrativ contestat.

de reclamant

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul N.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul - reclamant a arătat că instanța de fond a apreciat greșit că

în cauză nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, atâta vreme cât

reorganizarea invocată de pârâți s-a efectuat cu încălcarea art. 100 alin. (1)

din Legea nr. 188/1999, împrejurarea de natură a crea o îndoială serioasă

asupra legalității actului administrativ atacat.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurentul - reclamant a reluat argumentele invocate în

fața instanței de fond, arătând că examenul a fost organizat de pârâte în baza

Ordinului Președintelui ANAF nr. 2253/2011 care a fost suspendat la data de 13

iulie 2011 prin Sentința nr. 220/F din 13 iulie 2011 a Curții de Apel Galați,

astfel că pârâții ar fi trebuit să suspende examenul până la pronunțarea

instanței pe fond.

În fine, recurentul -

reclamant a arătat că, în cauză, este îndeplinită și condiția prevenirii unei

pagube iminente, chiar dacă prejudiciul s-a produs deja parțial, întrucât prin

privarea sa de salariul lunar ce i se cuvenea se produce un prejudiciu care se

mărește în fiecare lună care trece.

În concluzie,

recurentul - reclamant a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii

cererii de suspendare.

formulate de intimata-pârătă Garda Financiară - Comisariatul General

Prin întâmpinare, se

solicită respingerea recursului ca nefondat. Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr.

2253/2011 nu este un act cu caracter normativ, nu are aplicabilitate generală,

se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecți care au cunoștință

de dispozițiile acestuia, respectiv funcționarilor publici și personalului

contractual din cadrul Gărzii Financiare.

Intimata conchide în

sensul că Sentința civilă nr. 220 din 13 iulie 2011 prin care Curtea de Apel

Galați a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 nu

produce niciun efect în privința reclamantului, care nu a fost parte în dosar.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurentul - reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatelor - pârâte, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

Prin Ordinul nr.

2253/2011 al Președintelui A.N.A.F. s-a aprobat structura organizatorică a

Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secțiilor județene și a Secției

Municipiului București, repartizarea numărului maxim de posturi aprobat pentru

Garda Financiară, statele de funcții pentru Comisariatul General al Gărzii

Financiare, secțiile județene și Secția Municipiului București, precum și

Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare

profesională a funcționarilor publici din cadrul instituției.

Ordinul menționat se

adresează unor subiecte determinate și nu prevede reglementări de principiu, cu

efecte erga omnes, actul administrativ în baza căruia a fost emisă decizia

atacată, încadrându-se în categoria actelor administrative individuale.

Actele administrative

normative conțin reglementări de principiu, aplicabile unui număr nedeterminat

de persoane, efectele juridice fiind erga omnes., iar actele administrative

individuale produc efecte juridice față de un subiect de drept determinat.

Înalta Curte, în

acord cu judecătorul fondului, constată că Sentința judecătorească nr.

220/2011, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2253/2011,

nu este aplicabilă și reclamantului, suspendarea pronunțată operând numai între

participanții la procesul civil din acel dosar.

Prin urmare, în mod

legal, prima instanță nu a considerat că existența Sentinței civile nr. 220 din

13 iulie 2011 determină îndeplinirea condiției cazului bine justificat în

litigiul pendinte, iar pronunțarea sentinței nu conduce la o aparență de

nelegalitate a Deciziei nr. 145 din 22 iulie 2011, la o îndoială serioasă

asupra actului atacat cât timp efectele sale se limitează doar la părțile

cauzei.

În jurisprudența sa

constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la

analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de

anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la

acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă

o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

Din această

perspectivă, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect s-a

reținut de către instanța de fond că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile

legale impuse de dispozițiile art. 14 din legea contenciosului administrativ,

respectiv atât „cazul bine justificat" cât și „paguba iminentă",

astfel cum sunt acestea definite de dispozițiile art. 2 lit. t) și art. 2 lit.

ș) din lege.

De asemenea, din

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă

iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și

previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul unei

diminuări salariale, care poate fi recuperată.

soluției adoptate în recurs.

Având în vedere

considerentele menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a

sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de N.C. împotriva Sentinței nr. 5440 din 28 septembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2012.