ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 765/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții e Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.C.G., în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară - Comisariatul General, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 357 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General prin care a fost dispusă încetarea raportului de serviciu prin eliberarea petentului din funcția publică teritorială de conducere de comisar șef de divizie la Garda Financiară - Secția județeană Ilfov, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat, în esență, că prin Decizia nr. 357 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, în baza dispozițiilor art. 97 lit. c) coroborate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) și cele ale art. 103 și art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea petentului din funcția publică teritorială de conducere de comisar șef de divizie la Garda Financiară - Secția județeană Ilfov. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 5656 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamantul C.C.G., în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară - Comisariatul General, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că Decizia nr. 357 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, în baza dispozițiilor art. 97 lit. c) coroborate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) și cele ale art. 103 și art. 106 din Legea nr. 188/1999, a fost dispusă avându-se în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat în perioada 11 iulie 2011 - 15 iulie 2011, pentru ocuparea funcției publice teritoriale de conducere de comisar șef de divizie la Garda Financiară - Secția Județeană Ilfov, prin care reclamantul a fost declarat „respins”.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că susținerile reclamantului, potrivit cărora pronunțarea Sentinței civile nr. 220 din 13 iulie 2011 de către Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. 867/44/2011, prin care s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de ANAF ar fi de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității deciziei de încetare a raportului de serviciu, sunt neîntemeiate, câtă vreme în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea la care s-a făcut referire, reclamantul nu a avut calitatea de parte, astfel că nu se poate reține că hotărârea pronunțată de instanță a produs efecte și în ceea ce îl privește pe acesta.

De asemenea, a mai reținut prima instanță că nu sunt fondate nici susținerile reclamantului privind aplicarea incorectă a dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999, deoarece în acest cadru procesual pot fi analizate doar acele aspecte de fapt și de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ și care nu vizează în mod direct și substanțial fondul cauzei. În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, prima instanță a apreciat că această condiție este îndeplinită câtă vreme, în cauză, executarea deciziei de încetare a raporturilor de serviciu are ca efect lipsirea reclamantului de drepturile salariale pe care le încasa anterior emiterii deciziei, putând fi reținută susținerea acestuia potrivit căreia aplicarea actului administrativ îi produce acestuia o pagubă materială constând în lipsirea acestuia de mijloace materiale de existență.

3. Recursul formulat de reclamantul C.C.G. împotriva Sentinței nr. 5656 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul critică sentința primei instanțe în ceea ce privește aprecierile făcute în raport de existența cazului bine justificat, condiție obligatorie a suspendării actului administrativ, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. Recurentul arată că este îndeplinită condiția în contextul în care îndoiala serioasă este legată de aparența de ignorare a efectelor Sentinței civile nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați prin care s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253/2011 emis de Președintele A.N.A.F.

La momentul emiterii deciziei contestate, efectele actului în baza căruia a fost luată măsura de încetare a raportului de serviciu al reclamantului erau suspendate, de unde rezultă că decizia este vădit nelegală. Ca urmare a hotărârii judecătorești invocate, Agenția Națională a Finanțelor Publice era obligată să sisteze orice procedură care avea drept temei Ordinul nr. 2253/2011. Efectele acestuia au fost suspendate în integralitatea lor, față de orice persoană care făcea obiectul dispozițiilor sale și nu numai față de petentul din dosarul în care a fost pronunțată hotărârea judecătorească. Ordinul nr. 2253/2011 este un act cu aplicabilitate generală și nu un act individual emis în considerarea unei singure persoane.

Recurentul concluzionează în sensul că există o aparență de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o. 4. Apărările formulate de intimata-pârâtă Garda Financiară - Comisariatul General Prin concluziile scrise depuse la dosar, se solicită respingerea recursului ca nefondat. Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 nu este un act cu caracter normativ, nu are aplicabilitate generală, se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecți care au cunoștință de dispozițiile acestuia, respectiv funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Gărzii Financiare.

Intimata indică jurisprudența Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1506 din 15 martie 2011 și conchide în sensul că Sentința civilă nr. 220 din 13 iulie 2011 prin care Curtea de Apel Galați a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 nu produce niciun efect în privința reclamantului, care nu a fost parte în dosar. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată 1. Recursul este nefondat 1.1. Actele administrative pot fi clasificate în funcție de întinderea efectelor juridice pe care le produc, în acte administrative normative și acte administrative individuale. Actele administrative normative conțin reglementări de principiu, aplicabile unui număr nedeterminat de persoane, efectele juridice fiind erga omnes.

Actele administrative individuale produc efecte juridice față de un subiect de drept determinat. 1.2. În speță, prin Ordinul nr. 2253/2011 al Președintelui A.N.A.F. s-a aprobat structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secțiilor județene și a Secției Municipiului București, repartizarea numărului maxim de posturi aprobat pentru Garda Financiară, statele de funcții pentru Comisariatul General al Gărzii Financiare, secțiile județene și Secția Municipiului București, precum și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici din cadrul instituției. Ordinul se adresează unor subiecte determinate și nu prevede reglementări de principiu, cu efecte erga omnes.

Actul sus menționat se încadrează în categoria actelor administrative individuale, astfel cum bine a reținut și judecătorul fondului. Sentința judecătorească prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2253/2011 nu este aplicabilă și reclamantului, suspendarea pronunțată operând numai între participanții la procesul civil din acel dosar. În mod legal, prima instanță nu a considerat că existența Sentinței civile nr. 220 din 13 iulie 2011 determină îndeplinirea condiției cazului bine justificat în litigiul pendinte. Pronunțarea sentinței nu conduce la o aparență de nelegalitate a Deciziei nr. 357 din 22 iulie 2011 la o îndoială serioasă asupra actului atacat cât timp efectele sale se limitează doar la părțile cauzei.

2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a Cod procedura civilă coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.G. împotriva Sentinței nr. 5656 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2012. Procesat de GGC - LM