ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 765/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 765/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții e
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul
C.C.G., în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară - Comisariatul General, a
solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 357 din 22 iulie 2011 emisă de
Garda Financiară - Comisariatul General prin care a fost dispusă încetarea
raportului de serviciu prin eliberarea petentului din funcția publică
teritorială de conducere de comisar șef de divizie la Garda Financiară - Secția
județeană Ilfov, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii
sale, reclamantul a arătat, în esență, că prin Decizia nr. 357 din 22 iulie
2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, în baza dispozițiilor
art. 97 lit. c) coroborate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. b), alin.
(2), alin. (3) și alin. (5) și cele ale art. 103 și art. 106 din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, s-a dispus încetarea
raportului de serviciu prin eliberarea petentului din funcția publică
teritorială de conducere de comisar șef de divizie la Garda Financiară - Secția
județeană Ilfov.
Prin întâmpinare,
pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că, în cauză nu
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința nr.
5656 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel București a respins cererea formulată
de reclamantul C.C.G., în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară -
Comisariatul General, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că Decizia nr. 357 din
22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, în baza
dispozițiilor art. 97 lit. c) coroborate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) lit.
b), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) și cele ale art. 103 și art. 106 din
Legea nr. 188/1999, a fost dispusă avându-se în vedere rezultatele finale ale
examenului de testare profesională desfășurat în perioada 11 iulie 2011 - 15
iulie 2011, pentru ocuparea funcției publice teritoriale de conducere de
comisar șef de divizie la Garda Financiară - Secția Județeană Ilfov, prin care
reclamantul a fost declarat „respins”.
S-a mai arătat în
considerentele sentinței atacate că susținerile reclamantului, potrivit cărora
pronunțarea Sentinței civile nr. 220 din 13 iulie 2011 de către Curtea de Apel
Galați, în Dosarul nr. 867/44/2011, prin care s-a dispus suspendarea efectelor
Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de ANAF ar fi de natură a crea o
îndoială serioasă asupra legalității deciziei de încetare a raportului de
serviciu, sunt neîntemeiate, câtă vreme în dosarul în care s-a pronunțat
hotărârea la care s-a făcut referire, reclamantul nu a avut calitatea de parte,
astfel că nu se poate reține că hotărârea pronunțată de instanță a produs
efecte și în ceea ce îl privește pe acesta.
De asemenea, a mai
reținut prima instanță că nu sunt fondate nici susținerile reclamantului
privind aplicarea incorectă a dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999,
deoarece în acest cadru procesual pot fi analizate doar acele aspecte de fapt
și de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ și
care nu vizează în mod direct și substanțial fondul cauzei.
În ceea ce privește
condiția prevenirii unei pagube iminente, prima instanță a apreciat că această
condiție este îndeplinită câtă vreme, în cauză, executarea deciziei de încetare
a raporturilor de serviciu are ca efect lipsirea reclamantului de drepturile
salariale pe care le încasa anterior emiterii deciziei, putând fi reținută
susținerea acestuia potrivit căreia aplicarea actului administrativ îi produce
acestuia o pagubă materială constând în lipsirea acestuia de mijloace materiale
de existență.
Recursul formulat
de reclamantul C.C.G. împotriva Sentinței nr. 5656 din 5 octombrie 2011 a
Curții de Apel București
Motivele de recurs
sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și art. 304
1
C.
proc. civ.
Recurentul critică
sentința primei instanțe în ceea ce privește aprecierile făcute în raport de
existența cazului bine justificat, condiție obligatorie a suspendării actului
administrativ, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și
completată.
Recurentul arată că
este îndeplinită condiția în contextul în care îndoiala serioasă este legată de
aparența de ignorare a efectelor Sentinței civile nr. 220 din 13 iulie 2011
pronunțată de Curtea de Apel Galați prin care s-a dispus suspendarea efectelor
Ordinului nr. 2253/2011 emis de Președintele A.N.A.F.
La momentul emiterii
deciziei contestate, efectele actului în baza căruia a fost luată măsura de
încetare a raportului de serviciu al reclamantului erau suspendate, de unde
rezultă că decizia este vădit nelegală.
Ca urmare a hotărârii
judecătorești invocate, Agenția Națională a Finanțelor Publice era obligată să
sisteze orice procedură care avea drept temei Ordinul nr. 2253/2011. Efectele
acestuia au fost suspendate în integralitatea lor, față de orice persoană care
făcea obiectul dispozițiilor sale și nu numai față de petentul din dosarul în
care a fost pronunțată hotărârea judecătorească.
Ordinul nr. 2253/2011
este un act cu aplicabilitate generală și nu un act individual emis în
considerarea unei singure persoane.
Recurentul
concluzionează în sensul că există o aparență de nelegalitate a actului
administrativ a cărui suspendare a solicitat-o.
Apărările
formulate de intimata-pârâtă Garda Financiară - Comisariatul General
Prin concluziile
scrise depuse la dosar, se solicită respingerea recursului ca nefondat. Ordinul
Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 nu este un act cu caracter normativ, nu
are aplicabilitate generală, se adresează unui număr restrâns și bine definit
de subiecți care au cunoștință de dispozițiile acestuia, respectiv
funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Gărzii
Financiare.
Intimata indică
jurisprudența Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, Decizia
nr. 1506 din 15 martie 2011 și conchide în sensul că Sentința civilă nr. 220
din 13 iulie 2011 prin care Curtea de Apel Galați a dispus suspendarea
efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 nu produce niciun efect în
privința reclamantului, care nu a fost parte în dosar.
II. Considerentele
Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată
Recursul este
nefondat
1.1. Actele
administrative pot fi clasificate în funcție de întinderea efectelor juridice
pe care le produc, în acte administrative normative și acte administrative
individuale.
Actele administrative
normative conțin reglementări de principiu, aplicabile unui număr nedeterminat
de persoane, efectele juridice fiind erga omnes.
Actele administrative
individuale produc efecte juridice față de un subiect de drept determinat.
1.2. În speță, prin
Ordinul nr. 2253/2011 al Președintelui A.N.A.F. s-a aprobat structura
organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secțiilor
județene și a Secției Municipiului București, repartizarea numărului maxim de
posturi aprobat pentru Garda Financiară, statele de funcții pentru Comisariatul
General al Gărzii Financiare, secțiile județene și Secția Municipiului
București, precum și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului
de testare profesională a funcționarilor publici din cadrul instituției.
Ordinul se adresează unor
subiecte determinate și nu prevede reglementări de principiu, cu efecte erga
omnes.
Actul sus menționat
se încadrează în categoria actelor administrative individuale, astfel cum bine
a reținut și judecătorul fondului.
Sentința
judecătorească prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr.
2253/2011 nu este aplicabilă și reclamantului, suspendarea pronunțată operând
numai între participanții la procesul civil din acel dosar.
În mod legal, prima
instanță nu a considerat că existența Sentinței civile nr. 220 din 13 iulie
2011 determină îndeplinirea condiției cazului bine justificat în litigiul
pendinte.
Pronunțarea sentinței
nu conduce la o aparență de nelegalitate a Deciziei nr. 357 din 22 iulie 2011
la o îndoială serioasă asupra actului atacat cât timp efectele sale se
limitează doar la părțile cauzei.
Față de acestea,
nefiind întrunite motivele de recurs, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1)
teza a II-a Cod procedura civilă coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr.
554/2004, cu modificările și completările ulterioare, recursul va fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.C.G. împotriva Sentinței nr. 5656 din 5 octombrie 2011 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 februarie 2012.
Procesat de GGC - LM