ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1597/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1597/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de
19 august 2011 pe rolul Curții de Apel Suceava, precizată la 22 septembrie 2011
și completată la 13 octombrie 2011 reclamantul G.M. a chemat în judecată pe
pârâtele Garda Financiară - Comisariatul General București și Agenția Națională
de Administrare Fiscală, solicitând, în cadrul acțiunii de fond, în temeiul art.
14 și 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de eliberare
din funcție nr. 1256 din 28 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul
General prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică teritorială de
execuție de comisar clasa I, grad profesional superior la Garda Financiară - secția
Județeană Suceava și a Ordinelor nr. 2253 din 23 iunie 2011 și nr. 2353 din 29 iunie
2011 emise de Președintele A.N.A.F.
Garda Financiară a invocat excepția
inadmisibilității cererii de suspendare pentru lipsa procedurii prealabile.
Soluția pronunțată de Curtea de
apel cu privire la cererea de suspendare
Prin încheierea din 17 noiembrie
2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și
fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare, ca
nefondată.
A admis cererea formulată de
reclamantul G.M., în contradictoriu cu pârâții Agenția națională de
administrare fiscală și Garda Financiară - Comisariatul General și a dispus
suspendarea executării Deciziei nr. 1256 din 28 iulie 2011 emisă de Garda
Financiară - Comisariatul General, până la soluționarea definitivă și
irevocabilă a acțiunii în anularea actului administrativ instanței de fond
asupra cererii în anulare, și a respins cererea de suspendare a executării
Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de Președintele A.N.A.F.
Pentru a pronunța această soluție,
Curtea de apel a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute
de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cazul bine
justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, Curtea de
apel a reținut că aspectele care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu
privire la legalitatea actelor administrative contestate sunt legate de
aparenta încălcare a sentinței nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea
de Apel Galați, prin care s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253
din 23 iunie 2011 emis de A.N.A.F., ordin care conține aprobarea structurii
organizatorice a Gărzii Financiare - Comisariatul General și a secțiilor
județene, numărul maxim de posturi, statele de funcții, data intrării în
vigoare a noii structuri și a statelor de funcții, precum și regulamentul
pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru
funcționari publici ale căror funcții au fost supuse reorganizării. Prin
urmare, dacă această sentință ar fi fost respectată, trebuia suspendată întreaga
procedură ce viza reorganizarea Gărzii Financiare, inclusiv concursul și
valorificarea rezultatelor. Or, așa cum rezultă din preambulul deciziei
contestate, la emiterea acesteia a fost avut în vedere Ordinul președintelui A.N.A.F.
nr. 2253/2011, lista funcțiilor publice vacante și structura organizatorică
stabilite prin acest act, precum și rezultatele finale ale examenului de
testare profesională desfășurat în perioada 11 iulie 2011-19 iulie 2011. A mai
reținut că nepublicarea Ordinului nr. 2253/2011 în M. Of. este de natură să
creeze o îndoială serioasă asupra legalității concursului la care a participat
reclamantul, ceea ce atrage o îndoială și asupra legalității Deciziei nr. 1256/2011.
Cu privire la condiția preveniri
producerii unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.
554/2004, instanța a avut în vedere Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989
a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția
jurisdicțională provizorie în materie administrativă, precum și Recomandarea nr.
16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei, precum și
faptul că suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea
instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie, iar executarea
propriu-zisă și efectivă a ordinului contestat trebuie să se realizeze numai
după ce justiția se pronunță asupra legalității și temeiniciei actelor
administrative contestate.
Recursul declarat de pârâta Garda
Financiară - Comisariatul General
Împotriva sentinței pronunțate de
Curtea de Apel Suceava a declarat recurs pârâta Garda Financiară - Comisariatul
General, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă susține că nici
reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, și nici instanța, prin
hotărârea pronunțată, nu au făcut dovada existenței unor motive bine
justificate care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului
administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În
acest sens, se susține că instanța în mod greșit a calificat Ordinul
președintelui A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011 ca fiind un act administrativ
cu caracter normativ, iar instanțele judecătorești s-au pronunțat în mai multe
litigii în sensul respingerii cererilor de suspendare a executării acestui act
administrativ.
În ceea ce privește paguba iminentă,
recurenta-pârâtă susține că instanța de fond nu a arătat care este paguba
iminentă care s-ar produce prin executarea actelor administrative contestate.
II. Considerentele înaltei Curți
asupra recursului
Examinând cauza prin prisma
motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 C. proc. civ., înalta
Curte constată că recursurile sunt fondate.
Argumente de fapt și de drept
relevante
Prin cererea de chemare în judecată,
reclamantul a învestit Curtea de apel, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004,
cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 1256 din 28 iulie 2011
emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare, prin care, începând cu data de
29 iulie 2011, a fost eliberat din funcția publică teritorială de execuție de
comisar clasa I, grad profesional superior și a Ordinului președintelui A.N.A.F.
nr. 2253 din 23 iunie 2011 prin care au fost aprobate structura organizatorică
a Comisariatului General al Gărzii Financiare și a secțiilor județene,
repartizarea numărului maxim de posturi din structura Gărzii Financiare și
statele de funcții ale instituției, precum și Regulamentul de organizare și
funcționare a examenului de testare profesională a funcționarilor publici.
În soluționarea cererii de
suspendare a executării actului administrativ, instanța verifică îndeplinirea
condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, și anume: existența
unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce privește condiția
referitoare la existența unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit.
t) din Legea nr. 554/2004, instanța verifică existența împrejurărilor legate de
starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă
în privința legalității actului administrativ.
Înalta Curte constată că instanța de
fond a argumentat îndeplinirea acestei condiții, prin prisma faptului că
Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 este un act administrativ cu
caracter normativ, care nu a fost publicat în M. Of. iar, prin acesta s-a
schimbat și regulamentul de organizare a concursului, prin instituirea unor
norme derogatorii în ceea ce privește stabilirea unor termene mai scurte pentru
anunțarea concursului și comunicarea bibliografiei.
Același aspect a fost avut în vedere
de instanța de fond și pentru a constata existența cazului bine justificat în
privința Deciziei nr. 1256 din 28 iulie 2011 emisă de Comisarul General al
Gărzii Financiare.
În ceea ce privește paguba iminentă,
în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, instanța învestită
cu cererea de suspendare a executării actului administrativ are de verificat
dacă se face dovada unui prejudiciu material viitor și previzibil sau, după
caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a
unui serviciu public, care ar fi generate de punerea în executare a actului
administrativ.
Or, în cauză, înalta Curte constată
că instanța de fond a reținut corect îndeplinirea acestei condiții ca urmare a
faptului că reclamantul prin punerea în executare a deciziei este lipsit de
drepturile salariale, iar calitatea de funcționar public i-a impus interdicții
și incompatibilități, ce nu i-au permis desfășurarea altor activități
producătoare de venituri.
Având în vedere și situația potrivit
căreia, Curtea de Apel Suceava s-a pronunțat pe fondul cauzei în sensul
anulării actelor administrative a căror suspendare se solicită, ceea ce
validează, chiar dacă nu definitiv îndoiala asupra legalității acestora,
reținută prin încheierea recurată, înalta Curte apreciază că se impune
menținerea soluției de suspendare a executării actului administrative, până la
soluționarea irevocabilă a fondului cauzei
Temeiul legal al soluției adoptate
în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc.
civ. și art. 20 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, înalta Curte va
respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Garda
Financiară - Comisariatul General, împotriva încheierii din 17 noiembrie 2011 a
Curții de Apel Suceava - secția a II-a civilă, contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 martie 2012.