ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2629/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2629/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Procedura în fața primei instanțe
Prin acțiunea formulată,
reclamantul G.L.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General
al Gărzii Financiare, suspendarea Deciziei de eliberare din funcție a reclamantului
din 11 august 2011 emisă de pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, până
la pronunțarea de către instanța de fond asupra cauzei.
Prin întâmpinare, pârâtul
a solicitat respingerea cererii de suspendare a Deciziei nr. 1311 din 11 august
2011 ca nefondată, apreciindu-se că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței
cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube, neexistând împrejurări
legate de starea de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă asupra
legalității actului administrativ, precum și imediata producere a unui prejudiciu
cert în patrimoniul reclamantului. Totodată, a invocat pe cale de excepție lipsa
calității procesuale pasive.
Hotărârea
instanței de fond
Prin sentința nr. 309/2011
din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ
și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Comisariatul
General al Gărzii Financiare, a respins excepția inadmisibilității și a admis
cererea de suspendare a Deciziei de eliberare din funcție din 11 august 2011 emisă
de Comisariatul General al Gărzii Financiare, formulată de reclamantul G.L.D.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive
și excepția inadmisibilității sunt neîntemeiate, având în vedere că decizia de eliberare
din funcție este emisă chiar de pârâtul Comisariatul General București al Gărzii
Financiare, fiind semnată de comisar general. Totodată, a constatat că reclamantul
a formulat plângere prealabilă conform actelor depuse la dosar.
Pe fondul cererii, Curtea
a reținut că instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare
a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea
executării actului administrative nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Curtea a apreciat că natura
măsurii dispuse prin actul a cărui suspendare se solicită constituie prin ea însăși
un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamant în susținerea
cazului bine justificat se circumscriu condiției prevăzute de art. 14 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004
.
Suspendarea executării
este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține
dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau
imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care este îndeplinită
în prezenta cauză.
Curtea de Apel a apreciat
că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube
și în consecință, a admis cererea de suspendare, deoarece reclamantul a prezentat
argumente juridice aparent valabile în contestarea legalității actului administrativ
pentru a determina o îndoială serioasă asupra legalității acestuia, iar prin înlăturarea
reclamantului din funcția de conducere, este iminentă producerea unui prejudiciu
în patrimoniul său, prin diminuarea considerabilă a veniturilor sale.
Calea de
atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri,
pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare a declarat recurs, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului,
se arată
că
instanța
de fond nu a precizat, concret, care au fost motivele care i-au format convingerea
că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite condițiile legale pentru a putea dispune
măsura suspendării și, de asemenea, nu a arătat motivele pentru care a înlăturat
argumentele expuse prin întâmpinarea formulată.
Pe de altă parte, recurentul
susține că, în speță, nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând
cauza
în raport
de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și
de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat
pentru considerentele expuse în continuare.
Actul administrativ unilateral
cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu
executoriu.
Suspendarea actului administrativ,
ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă
o situație de excepție de la regula executării din oficiu și ea se poate dispune
numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 14
alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea
unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice
care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate
să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ
unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată
nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea
încetează de drept și fără nicio formalitate”.
Prin urmare, legea impune
următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării în condițiile
art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/ 2004:
- să se ceară suspendarea
executării unui act administrativ unilateral;
- să se facă dovada că
s-a formulat plângerea prealabilă;
- să se facă dovada existenței
„cazului bine justificat”;
- să se facă dovada „pagubei
iminente”.
Primele două condiții
sunt îndeplinite pentru că se solicită suspendarea unui act administrativ unilateral
și s-a formulat plângere prealabilă.
„Cazul bine justificat”
este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/ 2004 ca fiind împrejurările legate
de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă
în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, condiția
existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc
argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ
aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a
interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu
temeinic de nelegalitate.
Înalta Curte remarcă faptul
că, prin sentința nr. 172 din 14 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,
secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 6846/97/2011, instanța
învestită cu acțiunea în anulare a respins cererea de anulare a actului administrativ
contestat, ceea ce reprezintă o împrejurare legată de starea de drept care înlătură
îndoiala în privința legalității actului administrativ.
Soluția pronunțată de
instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, care formează
obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile
art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei că, în cauză, nu
este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1)
lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii
sumare reglementate de art. 15 din aceeași lege, a măsurii provizorii de suspendare
a executării actului a cărui nelegalitate nu a fost constatată în fond în cadrul
acțiunii în anulare.
Condiția pagubei
iminente,
o altă condiție ce trebuie îndeplinită cumulativ pentru a se dispune suspendarea
executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea
nr. 554/2004, republicată, ca fiind „prejudiciul material, viitor și previzibil
sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice
sau a unui serviciu public”.
Instanța de recurs
reține că, chiar dacă ar fi îndeplinită condiția pagubei iminente, în raport
de probele depuse la dosar, nu s-ar putea dispune suspendarea executării actului
administrativ, așa cum s-a solicitat, pentru că nu s-a dovedit îndeplinirea condiției
cazului bine justificat, deoarece cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ.
Pentru considerentele
expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat
la art. 312 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și
va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului, ca
neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de Garda Financiară – Comisariatul General împotriva sentinței nr. 309/2011 din
24 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și
fiscal.
Modifică sentința atacată, în sensul că respinge
cererea de suspendare formulată de reclamantul G.L.D., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai
2012.