ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2629/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea formulată, reclamantul G.L.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, suspendarea Deciziei de eliberare din funcție a reclamantului din 11 august 2011 emisă de pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, până la pronunțarea de către instanța de fond asupra cauzei. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii de suspendare a Deciziei nr. 1311 din 11 august 2011 ca nefondată, apreciindu-se că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube, neexistând împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, precum și imediata producere a unui prejudiciu cert în patrimoniul reclamantului.

Totodată, a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 309/2011 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Comisariatul General al Gărzii Financiare, a respins excepția inadmisibilității și a admis cererea de suspendare a Deciziei de eliberare din funcție din 11 august 2011 emisă de Comisariatul General al Gărzii Financiare, formulată de reclamantul G.L.D. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității sunt neîntemeiate, având în vedere că decizia de eliberare din funcție este emisă chiar de pârâtul Comisariatul General București al Gărzii Financiare, fiind semnată de comisar general.

Totodată, a constatat că reclamantul a formulat plângere prealabilă conform actelor depuse la dosar. Pe fondul cererii, Curtea a reținut că instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrative nu poate fi prejudecat fondul litigiului. Curtea a apreciat că natura măsurii dispuse prin actul a cărui suspendare se solicită constituie prin ea însăși un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamant în susținerea cazului bine justificat se circumscriu condiției prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 . Suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care este îndeplinită în prezenta cauză.

Curtea de Apel a apreciat că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube și în consecință, a admis cererea de suspendare, deoarece reclamantul a prezentat argumente juridice aparent valabile în contestarea legalității actului administrativ pentru a determina o îndoială serioasă asupra legalității acestuia, iar prin înlăturarea reclamantului din funcția de conducere, este iminentă producerea unui prejudiciu în patrimoniul său, prin diminuarea considerabilă a veniturilor sale. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, se arată că instanța de fond nu a precizat, concret, care au fost motivele care i-au format convingerea că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite condițiile legale pentru a putea dispune măsura suspendării și, de asemenea, nu a arătat motivele pentru care a înlăturat argumentele expuse prin întâmpinarea formulată. Pe de altă parte, recurentul susține că, în speță, nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”. Prin urmare, legea impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării în condițiile art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/ 2004: - să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral; - să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă; - să se facă dovada existenței „cazului bine justificat”; - să se facă dovada „pagubei iminente”. Primele două condiții sunt îndeplinite pentru că se solicită suspendarea unui act administrativ unilateral și s-a formulat plângere prealabilă. „Cazul bine justificat” este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/ 2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate. Înalta Curte remarcă faptul că, prin sentința nr. 172 din 14 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 6846/97/2011, instanța învestită cu acțiunea în anulare a respins cererea de anulare a actului administrativ contestat, ceea ce reprezintă o împrejurare legată de starea de drept care înlătură îndoiala în privința legalității actului administrativ.

Soluția pronunțată de instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, care formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din aceeași lege, a măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate nu a fost constatată în fond în cadrul acțiunii în anulare.

Condiția pagubei iminente, o altă condiție ce trebuie îndeplinită cumulativ pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind „prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public”. Instanța de recurs reține că, chiar dacă ar fi îndeplinită condiția pagubei iminente, în raport de probele depuse la dosar, nu s-ar putea dispune suspendarea executării actului administrativ, așa cum s-a solicitat, pentru că nu s-a dovedit îndeplinirea condiției cazului bine justificat, deoarece cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Garda Financiară – Comisariatul General împotriva sentinței nr. 309/2011 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul G.L.D., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai 2012.