ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2629/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată,

reclamantul G.L.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General

al Gărzii Financiare, suspendarea Deciziei de eliberare din funcție a reclamantului

din 11 august 2011 emisă de pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, până

la pronunțarea de către instanța de fond asupra cauzei.

Prin întâmpinare, pârâtul

a solicitat respingerea cererii de suspendare a Deciziei nr. 1311 din 11 august

2011 ca nefondată, apreciindu-se că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței

cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube, neexistând împrejurări

legate de starea de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă asupra

legalității actului administrativ, precum și imediata producere a unui prejudiciu

cert în patrimoniul reclamantului. Totodată, a invocat pe cale de excepție lipsa

calității procesuale pasive.

instanței de fond

Prin sentința nr. 309/2011

din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Comisariatul

General al Gărzii Financiare, a respins excepția inadmisibilității și a admis

cererea de suspendare a Deciziei de eliberare din funcție din 11 august 2011 emisă

de Comisariatul General al Gărzii Financiare, formulată de reclamantul G.L.D.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive

și excepția inadmisibilității sunt neîntemeiate, având în vedere că decizia de eliberare

din funcție este emisă chiar de pârâtul Comisariatul General București al Gărzii

Financiare, fiind semnată de comisar general. Totodată, a constatat că reclamantul

a formulat plângere prealabilă conform actelor depuse la dosar.

Pe fondul cererii, Curtea

a reținut că instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare

a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea

executării actului administrative nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Curtea a apreciat că natura

măsurii dispuse prin actul a cărui suspendare se solicită constituie prin ea însăși

un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamant în susținerea

cazului bine justificat se circumscriu condiției prevăzute de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004

.

Suspendarea executării

este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține

dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau

imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care este îndeplinită

în prezenta cauză.

Curtea de Apel a apreciat

că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube

și în consecință, a admis cererea de suspendare, deoarece reclamantul a prezentat

argumente juridice aparent valabile în contestarea legalității actului administrativ

pentru a determina o îndoială serioasă asupra legalității acestuia, iar prin înlăturarea

reclamantului din funcția de conducere, este iminentă producerea unui prejudiciu

în patrimoniul său, prin diminuarea considerabilă a veniturilor sale.

atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri,

pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului,

se arată

că

instanța

de fond nu a precizat, concret, care au fost motivele care i-au format convingerea

că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite condițiile legale pentru a putea dispune

măsura suspendării și, de asemenea, nu a arătat motivele pentru care a înlăturat

argumentele expuse prin întâmpinarea formulată.

Pe de altă parte, recurentul

susține că, în speță, nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza

în raport

de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și

de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat

pentru considerentele expuse în continuare.

Actul administrativ unilateral

cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu

executoriu.

Suspendarea actului administrativ,

ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă

o situație de excepție de la regula executării din oficiu și ea se poate dispune

numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate

să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată

nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea

încetează de drept și fără nicio formalitate”.

Prin urmare, legea impune

următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării în condițiile

art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/ 2004:

- să se ceară suspendarea

executării unui act administrativ unilateral;

- să se facă dovada că

s-a formulat plângerea prealabilă;

- să se facă dovada existenței

„cazului bine justificat”;

- să se facă dovada „pagubei

iminente”.

Primele două condiții

sunt îndeplinite pentru că se solicită suspendarea unui act administrativ unilateral

și s-a formulat plângere prealabilă.

„Cazul bine justificat”

este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/ 2004 ca fiind împrejurările legate

de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ.

Prin urmare, condiția

existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc

argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ

aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a

interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu

temeinic de nelegalitate.

Înalta Curte remarcă faptul

că, prin sentința nr. 172 din 14 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 6846/97/2011, instanța

învestită cu acțiunea în anulare a respins cererea de anulare a actului administrativ

contestat, ceea ce reprezintă o împrejurare legată de starea de drept care înlătură

îndoiala în privința legalității actului administrativ.

Soluția pronunțată de

instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, care formează

obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei că, în cauză, nu

este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1)

lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii

sumare reglementate de art. 15 din aceeași lege, a măsurii provizorii de suspendare

a executării actului a cărui nelegalitate nu a fost constatată în fond în cadrul

acțiunii în anulare.

Condiția pagubei

iminente,

o altă condiție ce trebuie îndeplinită cumulativ pentru a se dispune suspendarea

executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea

nr. 554/2004, republicată, ca fiind „prejudiciul material, viitor și previzibil

sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice

sau a unui serviciu public”.

Instanța de recurs

reține că, chiar dacă ar fi îndeplinită condiția pagubei iminente, în raport

de probele depuse la dosar, nu s-ar putea dispune suspendarea executării actului

administrativ, așa cum s-a solicitat, pentru că nu s-a dovedit îndeplinirea condiției

cazului bine justificat, deoarece cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ.

Pentru considerentele

expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat

la art. 312 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și

va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului, ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Garda Financiară – Comisariatul General împotriva sentinței nr. 309/2011 din

24 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge

cererea de suspendare formulată de reclamantul G.L.D., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai

2012.