ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 770/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul

General al Gărzii Financiare, a solicitat suspendarea Deciziei de eliberare din

funcție nr. 1296 din 9 august 2011 până la pronunțarea de către instanța în

fond asupra cauzei și, pe cale de consecință, repunerea acestuia în funcția

teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional asistent, pe care

a deținut-o în cadrul Gărzii Financiare - secția Județeană Olt și acordarea

tuturor drepturilor salariale de care ar fi trebuit să beneficieze de la data

eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în baza noii organigrame aprobate prin

Ordinul nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de către PANAF, astfel cum este înscris

și în preaviz, până la data de 1 iulie 2011, a fost nevoit să opteze pentru

reocuparea aceleiași funcții deținute anterior eliberării din funcție, adică,

de comisar asistent în cadrul Gărzii Financiare Olt deoarece, în caz de

neexprimare a opțiunii urmând să fie eliberat din funcție pentru acest motiv.

Reclamantul a mai

arătat că Ordinul PANAF nr. 2253/2011 este act normativ cu caracter general, la

nivelul tuturor structurilor Gărzii Financiare, astfel că prin suspendarea

efectelor acestuia, trebuiau sistate toate procedurile demarate în baza

acestuia, inclusiv, desfășurarea interviurilor și implicit,

"valorificarea" rezultatelor interviului, emiterea deciziei de

eliberare din funcție, inclusiv, funcționarea Gărzii Financiare Olt după vechea

organigramă și vechiul stat de funcții, în atare condiții, nu mai era necesar a

ataca individual acest Ordin.

Prin întâmpinare,

pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare a solicitat respingerea

cererii formulate de reclamant, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ

condițiile stabilite de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv

existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

de Apel

Prin Sentința nr. 417

din 23 septembrie 2011, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul

General al Gărzii Financiare și a dispus suspendarea executării Deciziei nr.

1296 din 09 august 2011, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii

în anulare, respingând cererea având ca obiect acordarea drepturilor salariale.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză este

îndeplinită condiția cazului bine justificat, având în vedere că prin Sentința

nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați - a dispus

suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de ANAF până la

soluționarea irevocabilă a contestației formulată împotriva acestui act, act ce

a stat la baza emiterii deciziei atacate.

Judecătorul fondului

a constatat că nu pot fi reținute susținerile pârâtului ce vizează

inopozabilitatea Sentinței nr. 220/2011, întrucât Ordinul nr. 2253/2011 emis de

ANAF este un act administrativ care produce efecte față de toți funcționarii

publici ai Gărzii Financiare astfel că și hotărârea judecătorească de

suspendare a acestuia produce aceleași efecte.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că și condiția prevenirii unei pagube iminente

este îndeplinită, atâta vreme cât caracterul iminent al prejudiciului ce va fi

suportat de reclamant este reprezentat de faptul că prin decizia menționată

reclamantul a fost eliberat din funcție, fiind evidente consecințele diminuării

veniturilor lunare fapt ce va afecta situația financiară a reclamantului și a

familiei sale.

Cu privire la capătul

de cerere având ca obiect acordarea tuturor drepturilor salariale până la

reintegrarea efectivă, prima instanță a apreciat că această cerere are un

caracter accesoriu cererii având ca obiect suspendarea actului administrativ,

fiind prematur formulată, întrucât prin suspendarea executării actului

administrativ nu se tranșează în mod definitiv problema legalității actelor

administrative.

exercitate de pârât

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Comisariatul General al

Gărzii Financiare, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței

atacate și în consecință respingerea acțiunii, ca nefondată.

În motivarea

recursului formulat, recurentul-pârât a susținut în esență că, în mod greșit

instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite în cauză, condițiile legale,

prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv

existența cazului bine justificat cât și prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, în ceea ce

privește condiția cazului bine justificat, recurentul a susținut că în mod

greșit instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită această condiție prin

raportare la Sentința civilă nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Galați în dosarul nr. 867/44/2011 prin care s-a dispus suspendarea

Ordinului Președintelui ANAF nr. 2253 din 23 iunie 2011 - ordin care a stat la

baza emiterii deciziei nr. 1296/2011, deși această sentință nu are efecte

asupra tuturor angajaților Gărzii Financiare.

Cu privire la

îndeplinirea celei de-a doua condiții legale, respectiv prevenirea unei pagube

iminente, recurentul pârât a susținut că, în mod greșit s-a reținut ca fiind

îndeplinită și această condiție deși în cauză nu a fost administrată nicio

probă care să dovedească această situație.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza de

față, în raport de criticile formulate, prin prisma dispozițiilor legale

aplicabile în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reține

incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în considerarea argumentelor ce succed:

Suspendarea

executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a

efectelor acestuia care intervine la cerere a părții interesate sau din oficiu.

Această măsură este o

măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține

dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu de reparat sau

imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin

hotărâre judecătorească.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificat, în

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul său a

autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond.

Conform art. 2 alin.

(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată, cazurile bine justificate

presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar

paguba iminentă, constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după

caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a

unui serviciu public, conform art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Din perspectiva

acestor prevederi legale, instanța de control judiciar constată că în mod

greșit instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile legale

pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de eliberare din funcție

nr. 1296/2011 emisă de recurentul-pârât.

În speță, Ordinul nr.

2253/2011 în temeiul căruia a fost emisă Decizia nr. 1296/2011, este un act

administrativ individual, deoarece se referă la structura și competențele acestei

instituții și prin el nu se instituie norme juridice care să reglementeze

situații juridice cu caracter de generalitate, impersonale.

Regulamentul, în

speța prezentă, produce efecte numai față de un organ al administrației

publice, stabilind structura acestuia, motiv pentru care este un act

administrativ individual.

Ca urmare,

suspendarea ordinului într-o altă cauză produce efecte față de părțile

respective, numai suspendarea actului administrativ normativ produce efecte

erga omnes.

Sentința nr. 220/2011

a Curții de Apel Galați, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului

nr. 2253/2011 nu este aplicabilă și reclamantului, suspendarea pronunțată

operând numai între participanții la procesul civil din acel dosar.

Astfel, pronunțarea

sentinței nu conduce la o aparență de nelegalitate a Deciziei nr. 12926/2011,

la o îndoială serioasă asupra actului atacat cât timp efectele sale se

limitează doar la părțile cauzei.

În jurisprudența sa

constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la

analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de

anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la

acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă

o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

Nu se poate reține

nici îndeplinirea condiției legale privind paguba iminentă, întrucât nu se

arată în ce constă această pagubă susținerile intimatului nefiind însoțite de

dovezile necesare care să probeze iminența producerii acesteia.

Din analiza

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă

iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și

previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul unei

diminuări salariale, care poate fi recuperată.

soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte constată că susținerile recurentului pârât

sunt întemeiate iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și

nelegală, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, în sensul că

se va respinge cererea reclamantului de suspendare a executării deciziei de

eliberare din funcție nr. 1296/2011, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de pârâtul Garda Financiară - Comisariatul General împotriva Sentinței

nr. 417 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge cererea de suspendare formulată de C.I., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2012.