ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2839/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2839/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul

F.O. în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară – Comisariatul General, a solicitat

anularea actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu,

reintegrarea în funcția publică deținută, plata unei despăgubiri egale cu salariile

indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat

în aceasta perioada și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a deținut funcția de comisar principal de la data de 01

iulie 1991, ulterior promovând până la funcția de comisar clasa I, grad profesional

superior gradația 5 în cadrul Gărzii Financiare, secția județeană Olt, până la data

de 17 august 2011.

Prin preavizul din 23

iunie 2011 i s-a acordat un preaviz de 30 de zile și i s-a adus la cunoștință faptul

că funcția publică de comisar superior pe care o deține s-a vacantat ca urmare a

reorganizării Gărzii Financiare și a noii structuri organizatorice, prin ordinul

președintelui A.N.A.F. din 26 iunie 2011, fiind nevoit să opteze pentru reocuparea

funcției deținute și pentru participarea la examenul de ocupare a funcției din 11

iulie 2011.

Reclamantul arată că,

deși a fost declarat admis la examen, respectiv la proba scrisă din 11 iulie 2011

și la interviul din 15-16 iulie 2011 și deși au rămas posturi neocupate la nivel

național, prin decizia din 17 august 2011 emisă de Garda Financiară – Comisariatul

General, s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de execuție de comisar superior.

La termenul de judecată

din data de 23 ianuarie 2012, reclamantul a depus cerere de completare a cererii

de chemare în judecată solicitând suspendarea executării deciziei din 17 august

2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare în temeiul

art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul susține că

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv

„cazul bine justificat” și prevenirea unei pagube iminente.

de Curtea de Apel

Prin sentința nr. 56 din

30 ianuarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis cererea formulată de reclamantul F.O. și a dispus suspendarea executării

deciziei din 17 august 2011 emisă de către Comisariatul General al Gărzii Financiare

până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Decizia contestată a fost

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 188/1999 și H.G. nr. 1324/2009, iar la luarea

măsurii au fost avute în vedere un număr de 7 acte administrative, începând cu structura

organizatorică a Gărzii Financiare și terminând cu rezultatele finale ale examenului

de testare profesională, precum și cu dispozițiile ordinului președintelui A.N.A.F.

nr. 2253/2011.

În privința cazul bine

justificat, Curtea de Apel a reținut că, la baza adoptării măsurii de eliberare

din funcția publică, au stat reorganizarea instituției reglementată prin H.G.

nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, precum și prin

ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, conform cărora o parte din funcțiile

publice au fost desființate, posturile rămase urmând a fi ocupate prin concurs.

Fără a proceda la o analiză

în fond, Curtea de Apel, a reținut că reclamantul a fost declarat admis la examenul

pentru noua funcție în urma restructurării, dar cu toate acestea a fost eliberat

din funcția publică.

În ceea ce privește susținerea

probei orale, instanța a constatat că aceasta a avut loc la data de 15 iulie 2011,

după ce Curtea de Apel Galați prin sentința nr. 220/F din 13 iulie 2011 a suspendat

executarea ordinului președintelui A.N.A.F. din 23 iunie 2011, astfel că, dacă această

hotărâre judecătorească ar fi fost respectată, trebuia să fie suspendată întreaga

procedură ce viza reorganizarea Gărzii Financiare, inclusiv concursul și valorificarea

rezultatelor.

Or, decizia contestată

în cauză a fost emisă având în vedere ordinul președintelui A.N.A.F., lista funcțiilor

publice vacante, structura organizatorică stabilită prin acesta, precum și rezultatele

finale ale examenului de testare profesională desfășurat în perioada 11 iulie 2011-19

iulie 2011.

În concluzie, instanța

a reținut că există o aparență de nelegalitate a actelor administrative a căror

suspendare se solicită și, astfel, este îndeplinită condiția referitoare la existența

unui caz bine justificat.

Referitor la existența

unei pagube iminente, așa cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș)

din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a reținut că este îndeplinită, fiind previzibil

prejudiciul material ce se poate produce reclamantului prin executarea de îndată

a actului administrativ contestat ce conduce la lipsirea de venituri și diminuarea

nivelului de trai, situație ce ilustrează un dezechilibru între interesul general

și obligația protejării drepturilor fundamentale ale reclamantului stabilită în

sarcina statului prin jurisprudența C.E.D.O.

pârâta Garda Financiară – Comisariatul General

Î

mpotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs pârâta Garda Financiară – Comisariatul General, în temeiul art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Printr-o primă critică,

recurentă-pârâtă susține că instanța a intrat în cercetarea fondului cauzei.

Printr-o a doua critică

din recurs, recurentă-pârâtă susține că în mod nelegal instanța a apreciat că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În privința cazului bine

justificat, recurentă-pârâtă susține că instanța de fond nu a arătat care sunt motivele

de natură a crea o îndoială puternică cu privire la legalitatea actului administrativ

contestat. În acest sens, recurenta-pârâtă apreciază că este netemeinică motivarea

instanței de fond referitoare la suspendarea executării ordinului președintelui

A.N.A.F. nr. 2253/2011, întrucât, pe de o parte, ordinul este un act administrativ

cu caracter individual în privința căruia nu există obligativitatea publicării în

M. Of. al României, iar, pe de altă parte, există și jurisprudență a Curților de

Apel și a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul respingerii cererilor de

suspendare a executării unor acte similare. În același sens, recurenta-pârâtă susține

că, prin sentința Curții de Apel Galați, s-a dispus suspendarea executării ordinului

președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 numai față de reclamantul din cauza respectivă,

și anume C.G., motiv pentru care hotărârea respectivă nu produce efecte în prezenta

cauză.

Cu privire la condiția

prevenirii unei pagube iminente, recurenta-pârâtă susține că nu s-a făcut dovada

pagubei pretins produse reclamantului, fiind lipsite de relevanță simplele afirmații

ale petentului sub acest aspect.

În final, recurentă-pârâtă

invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Tribunalelor București,

Mureș, Bacău, Constanța, Brașov, prin care au fost respinse cereri de suspendare

similare.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele

arătate în continuare.

Conform celor expuse anterior,

reclamantul F.O. a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul

art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării D

eciziei nr. 1324 din

17 august 2011 emisă de Comisariatul General al Gărzii Financiare, prin care s-a

dispus eliberarea sa din funcția publică, în cadrul procedurilor de reorganizare

a Gărzii Financiare reglementate de H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea

Gărzii Financiare și de ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011.

Suspendarea executării

actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din

Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art.

15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ,

constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie

a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte

juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ

în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție,

care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă

numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat,

definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările

legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ;

- paguba iminentă, definită

de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material

viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării

unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat

și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale

fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua

decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și

de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil

între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească

și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauză, însă, instanța

de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca

obiect cererea de suspendare a executării actului susmenționat, constată că, prin

sentința nr. 582 din 23 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2280/54/2011, a fost admisă acțiunea reclamantului

F.O., a fost anulată decizia din 17 august 2011 emisă de Comisariatul General al

Gărzii Financiare, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior,

precum și obligarea pârâtei la plata cu titlu de despăgubire a drepturilor salariale

cuvenite, reactualizate și indexate și a celorlalte drepturi de care petentul ar

fi beneficiat de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă.

Soluția pronunțată de

instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, care formează

obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei că, în cauză, este

îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t)

din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare

reglementate de art. 15 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii de suspendare

a executării actului a cărui nelegalitate a fost constată pe calea acțiunii în anulare.

În contextul anulării

de către Curtea de Apel Craiova, a actului administrativ a cărei suspendare a executării

se solicită, se vădește a fi întemeiată aprecierea instanței de fond referitoare

la îndeplinirea condiției cazului bine justificat, întrucât actul respectiv nu se

mai bucură de prezumția de legalitate ca urmare a hotărârii pronunțate de instanța

de fond cu privire la acțiunea în anulare.

În ceea ce privește condiția

referitoare la prevenirea unei pagube iminente, din dispozițiile art. 2 alin. (1)

lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că aceasta are în vedere producerea unui

prejudiciu.

Or, în cauză, este necontestat

că prin măsura dispusă de autoritatea pârâtă în ceea ce îl privește pe reclamant,

acesta este lipsit de veniturile salariale ca urmare a încetării raporturilor de

serviciu. Or, în situația în care această consecință este cauzată de un act administrativ

în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa,

diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că în mod corect

s-a apreciat de instanța de fond că este îndeplinită condiția pagubei iminente.

De altfel, conform dispozițiilor

art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, „În ipoteza admiterii acțiunii de fond,

măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a

solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”.

Instanța apreciază că

dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile și în ipoteza

în care măsura de suspendare a executării actului administrativ a fost dispusă în

condițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar nu numai în condițiile

art. 14 din aceeași lege. Rațiunile pentru care legiuitorul a apreciat că se impune

prelungirea de drept a măsurii dispuse în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004

se regăsesc și în cazul măsurii dispuse în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004,

fiind justificate de necesitatea de a asigura persoanei care se consideră vătămată

prin actul administrativ o protecție provizorie față de consecințele pe care le

poate produce actul a cărui nelegalitate a fost analizată și constatată în fond

de instanța învestită cu acțiunea în anulare.

În condițiile arătate,

susținerile recurentei-pârâte referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute

de art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt

lipsite de suport, iar aprecierea asupra aserțiunilor din recurs privind caracterul

normativ sau individual al Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 este superfluă.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Garda Financiară

– Comisariatul General.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Garda Financiară

– Comisariatul General împotriva sentinței civile nr. 56 din 30 ianuarie 2012 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie

2012.