ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1931/2012

Asupra

recursului de față:

Din analiza

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele.

I.

Circumstanțele cauzei.

I.1.

Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin

cererea de chemare în judecată formulată la data de 03 noiembrie 2011 și

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 2123/54/2011, reclamantul T.E.

a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară - Comisariatul

General București, să se dispună suspendarea executării actului administrativ

reprezentat de decizia nr. 1518 din 10 noiembrie 2011, emisă de pârâtă.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a susținut, în esență, că decizia de eliberare

din funcție este nelegală, întrucât a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.

99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5)-(6) și art. 100 alin. (3) din Legea nr.

188/1999.

A

mai arătat reclamantul că în preambulul deciziei nr. 1518 din 10 octombrie 2011,

se menționează că la emiterea acesteia au fost avute în vedere atât Ordinul

Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 de aprobare a noii structuri pe secții

județene, decizii, servicii, compartimente, precum și numărul total de posturi

pe aceste structuri, cât și rezultatele finale ale examenului de testare

profesională desfășurat pentru ocuparea funcției publice teritoriale de

execuție de comisar clasa I, grad profesional asistat la Garda Financiară -

Secția Județeană Dolj, consemnate în raport final al comisiei de examinare.

Cu

privire la acest aspect a invocat împrejurarea că Ordinul Președintelui A.N.A.F.

nr. 2253/2011 a fost suspendat prin sentința nr. 220/F/2011, pronunțată de

Curtea de Apel Galați, rămasă irevocabilă prin Decizia I.C.C.J. nr. 5684 din 25

noiembrie 2011, astfel că efectele juridice ale suspendării unui act

administrativ cu caracter normativ se produc orga omnes, argumentele privind

aparența de nelegalitate menținându-se și pentru actele administrative emise în

baza ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011, cum este și cazul deciziei nr. 1518

din 10 octombrie 2011.

În

ceea ce privește paguba iminentă, reclamantul a invocat pierderi de natură

financiară și inexistenta susținerii din alte venituri, dat fiind interdicțiile

și incompatibilitățile legate de funcția deținută.

La

data de 24 noiembrie 2011, pârâta a depus la dosar documentele ce au stat la

baza emiterii deciziei nr. 1518/2011, respectiv raportul final al examenului de

testare profesională pentru funcționarii publici de execuție din cadrul Gărzii

Financiare organizat în perioada 11-15-16 iulie 2011, Decizia nr. 1518 din 10

octombrie 2011, certificate medicale și adresa nr. 801985 din 23 iunie 2011

emisă de Garda Financiară - Secția Județeană Dolj.

La

data de 05 decembrie 2011, Garda Financiară - Comisariatul General a depus la

dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

arătând că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și iminența

producerii unei pagube.

I.2.

Hotărârea primei instanțe.

Prin

sentința nr. 640 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova Secția de

contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de

reclamant și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 1518 din 10 octombrie

2011 emisă de Comisariatul General al Gărzii Financiare, până la pronunțarea

instanței de fond.

Pentru

a hotărî astfel prima instanță a reținut că în speță sunt incidente împrejurări

de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasa în

privința legalității actului administrativ. Astfel, reclamantul a participat la

examen pentru noua funcție în urma restructurării, examen care s-a susținut,

după ce Curtea de Apel Galați prin sentința nr. 220/F/2011, pronunțată în

dosarul nr. 867/44/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia I.C.C.J. nr. 5684 din 25

noiembrie 2011, a suspendat ordinul nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de A.N.A.F.,

privind noua structură organizatorică.

Ca

atare, efectele juridice ale suspendării ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011,

act administrativ cu caracter normativ, se produc orga omnes, argumentele

privind aparența de nelegalitate menținându-se și pentru actele administrative

emise în baza ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011, respectiv decizia nr. 1518

din 10 octombrie 2011.

Ca

atare, instanța a apreciat că în cauză este îndeplinită prima condiție a

existenței cazului justificat, existând îndoieli serioase privind legalitatea

deciziei nr. 1518 din 10 octombrie 2011, a cărei suspendare se cere.

Cât

privește îndeplinirea celei de-a doua condiții prev. de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, instanța a reținut că situația de fapt ce urmează a fi

suportată de reclamant, prin diminuarea veniturilor și a nivelului de trai,

lipsa de previzibilitate concretă a unui nou loc de muncă și lipsa susținerii

din alte venituri, din cauza interdicțiilor si incompatibilităților legate de

funcția deținută, ilustrează o paguba iminentă și creează un dezechilibru între

interesul general și obligația protejării drepturilor fundamentale ale

reclamantului.

I.3.

Recursul exercitat în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta

a susținut în esență că în mod greșit prima instanță a admis cererea și a

suspendat executarea Deciziei nr. 1518/2011 întrucât, în speță, nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A susținut recurenta că este nelegală motivarea instanței de

fond în sensul că sunt incidente împrejurări de fapt și de drept care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Ordinul

Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 care a aprobat structura organizatorică a

Comisariatului General al Gărzii Financiare nu este un act administrativ cu

caracter normativ întrucât acesta nu are o aplicabilitate generală, nu se

adresează „erga omnes", ci se adresează unui număr restrâns și bine

definit de subiecți, respectiv funcționarii publici din aparatul Gărzii

Financiare.

Recurenta

a mai susținut că nici cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, referitoare la paguba iminentă nu este îndeplinită,

întrucât reclamantul nu a produs dovezi care să probeze iminența producerii

pagubei, fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute în cererea de

chemare în judecată.

II.

Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta

Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile

formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este

întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Prima

instanță în mod greșit a reținut prin hotărârea atacată că în cauză sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

în sensul existenței cazului bine justificat și al pagubei iminente.

În

soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanța

verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

și anume: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube

iminente.

În

ceea ce privește condiția referitoare la existența unui caz bine justificat în

sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanța verifică

existența împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Or,

înalta Curte constată că instanța de fond a argumentat îndeplinirea acestei

condiții, numai pe faptul că Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 este

un act administrativ cu caracter normativ, iar, prin sentința civilă nr. 220

din 13 iulie 2011, Curtea de Apel Galați a dispus suspendarea efectelor

ordinului respectiv, astfel că trebuia suspendată întreaga procedură ce viza

reorganizarea Gărzii Financiare. Același aspect a fost avut în vedere de

instanța de fond și pentru a constata existența cazului bine justificat în

privința Deciziei nr. 1518/2011 emisă de Comisarul General al Gărzii

Financiare.

În

raport cu principiul opozabilității hotărârilor judecătorești și față de

dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, care consacră caracterul general

obligatoriu numai în privința hotărârilor judecătorești definitive și

irevocabile prin care a fost anulat în tot sau în parte un act administrativ cu

caracter normativ, înalta Curte reține că în mod greșit instanța de fond a avut

în vedere exclusiv o hotărâre judecătorească pronunțată într-un alt litigiu în

care au fost alte părți (reclamant C.G. și pârâtă Agenția Națională de

Administrare Fiscală) decât cele din prezenta cauză, hotărâre care produce

efecte numai față de părțile din litigiul respectiv.

Pe

de altă parte, înalta Curte reține că nici criticile reclamantului cu privire

la nelegalitatea Deciziei nr. 1518/2011, nu pot constitui motive ale admiterii

cererii de suspendare.

Reclamantul

a formulat critici cu privire la nelegalitatea actului în raport cu legalitatea

procedurii de reorganizare a Gărzii Financiare și a procedurii de testare

profesională a personalului, în principal prin raportare la dispozițiile art. 99

și art. 100 alin. (1), (2) și (3), din Legea nr. 188/1999, precum și prin

prisma criticilor de nelegalitate aduse Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011.

Înalta Curte constată că susținerile reclamantului, prin care

se tinde a se face dovada aparenței de nelegalitate, respectiv a unei serioase

îndoieli în privința legalității actului, privesc în realitate aspecte de

nelegalitate în fond atât cu privire la actul contestat, cât și cu privire la

actele în temeiul și în aplicarea cărora acesta a fost emis.

Or, atât analiza de legalitate a actului contestat, cât

și verificarea legalității actelor care au stat la baza emiterii acestuia

presupun o cercetare în fond a cauzei, care este de competența instanței

învestite cu acțiunea în anulare, iar nu de către instanța învestită în

procedura cererii de suspendare a executării reglementată de art. 14 și art. 15

din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, înalta Curte constată că soluția

pronunțată de prima instanță este lipsită de suport real sub aspectul

îndeplinirii condiției referitoare la cazul bine justificat prevăzută de art. 14

alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția

referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza susținerilor referitoare la condiția

prevenirii unei pagube iminente, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior,

pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului

administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții

prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeași lege.

Având în vedere toate aceste considerente, înalta Curte

constată că susținerile recurentului pârât sunt întemeiate iar instanța de fond

a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv pentru care, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința

atacată va fi modificată, în sensul că se va respinge cererea reclamantului de

suspendare a executării deciziei de eliberare din funcție nr. 1518/2011, ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Garda Financiară - Comisariatul General împotriva sentinței nr. 640

din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova secția de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de

reclamantul T.E., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012