ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4287/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj,

reclamantul L.I., în contradictoriu cu pârâții Comisariatul General al Gărzii

Financiare și Garda Financiară - Secția Județeană Dolj, a solicitat

suspendarea executării actului administrativ reprezentat de preavizul din

23 iunie 2011 emis de Garda Financiară - Secția Județeană Dolj, precum și

împotriva actelor administrative subsecvente privind examenul pentru numirea în

funcții, organizat în baza regulamentului pentru organizarea și desfășurarea

examenului de testare profesională pentru funcționarii publici din cadrul

gărzii financiare - comisariatul general, secțiile județene și secția

municipiului București ale gărzii financiare, ale căror funcții au fost supuse

reorganizării, aprobat prin ordinul președintelui agenției naționale de

administrare fiscală nr. 2253/2011.

Comisariatul General

al Gărzii Financiare a formulat întâmpinare, solicitând de asemenea respingerea

acțiunii.

La data de 14

septembrie 2011, reclamantul a completat acțiunea introductivă solicitând și

suspendarea deciziei nr. 1287 din 08 august 2011 emisă de Comisariatul General

al Gărzii Financiare prin care s-a dispus eliberarea din funcție a

reclamantului.

Prin sentința nr. 1781

din 21 septembrie 2011, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Dolj și a declinat competența de soluționare a cererii

formulate de reclamantul L.I., în contradictoriu cu pârâții Garda Financiară –

Comisariatul General București și Secția Județeană Dolj, în favoarea Curții de

Apel Craiova, Secția de Contencios administrativ și fiscal.

de apel

Curtea de Apel

Craiova, prin Sentința nr. 486 din 18 octombrie 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Gărzii Financiare – Secția Dolj. Totodată,

Curtea de apel a admis în parte cererea de formulată de reclamantul L.I. și a

dispus suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 1287

din 08 august 2011 emisă de Garda Financiară – Comisariatul General București

în ceea ce-l privește pe petentul L.I., până la pronunțarea instanței de fond

investită cu anularea acestei decizii sau în condițiile art. 14 alin. (1) teza

a II din Legea nr. 554/2004, respingând ca inadmisibilă cererea de suspendare a

preavizului și a concursului.

Pentru a

hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență că, în cauză, este îndeplinit

condiția prevenirii unei pagube iminente, în condițiile în care, în situația

menținerii actului administrativ contestat, acesta i-ar cauza grave prejudicii

materiale și morale.

Referitor

la condiția cazului bine justificat, prima instanță a apreciat că și acesta

condiție există în cauză și rezultă, în principal,. din suspendarea Ordinului nr.

2253 din 23 iunie 2011 al Ministerului finanțelor Publice – Autoritatea

Națională de Administrare Fiscală, prin sentința nr. 220 din 13 iulie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 867/44/2011, în condițiile

în care acest ordin a reprezentat temeiul juridic pentru demararea la nivel

național a reorganizării activității Gărzii Financiare, incluziv la nivelul

județului Dolj unde își desfășura activitatea reclamantul.

În ceea

ce privește cererea de suspendare a preavizului și a concursului, judecătorul fondului

a apreciat că acestea sunt inadmisibile deoarece nici unul nu reprezintă un act

administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, în condițiile în care prin acestea

nu se nasc, modifică sau ating raporturi juridice de autoritate între părțile

din cauză, ele reprezentând acte prealabile deciziei de eliberare din funcție.

de pârât

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Comisariatul General al

Gărzii Financiare, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței

atacate și în consecință respingerea acțiunii, ca nefondată.

În motivarea

recursului formulat, recurentul – pârât a susținut în esență că, în mod greșit

instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite în cauză, condițiile legale,

prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv

existența cazului bine justificat cât și prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, în ceea ce

privește condiția cazului bine justificat, recurentul a susținut că în mod

greșit instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită această condiție prin

raportare la Sentința civilă nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Galați în dosarul nr. 867/44/2011 prin care s-a dispus suspendarea

Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011 – ordin care a stat

la baza emiterii deciziei nr. 1287 din 08 august 2011, deși această sentință nu

are efecte asupra tuturor angajaților Gărzii Financiare.

Cu privire la

îndeplinirea celei de-a doua condiții legale, respectiv prevenirea unei pagube

iminente, recurentul-pârât a susținut că, în mod greșit s-a reținut ca fiind

îndeplinită și această condiție deși în cauză nu a fost administrată nicio

probă care să dovedească această situație.

II Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza de

față, în raport de criticile formulate, prin prisma dispozițiilor legale

aplicabile în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reține

incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în considerarea argumentelor ce succed:

Suspendarea

executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a

efectelor acestuia care intervine la cerere a părții interesate sau din oficiu.

Această măsură este o

măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține

dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu de reparat sau

imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin

hotărâre judecătorească.

Potrivit ar.14 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificat, în cazuri

bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul său a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond.

Conform art. 2 alin.

(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată, cazurile bine justificate

presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură

să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,

iar paguba iminentă, constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau,

după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice

sau a unui serviciu public, conform art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Din perspectiva

acestor prevederi legale, instanța de control judiciar constată că în mod

greșit instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile legale

pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de eliberare din funcție

emisă de recurentul-pârât.

În speță, Ordinul nr.

2253/2011 în temeiul căruia a fost emisă Decizia nr. 1287/2011, este un act

administrativ individual, deoarece se referă la structura și competențele

acestei instituții și prin el nu se instituie norme juridice care să

reglementate situații juridice cu caracter de generalitate, impersonale.

Regulamentul, în

speța prezentă, produce efecte numai față de un organ al administrației

publice, stabilind structura acestuia, motiv pentru care este un act

administrativ individual.

Ca urmare,

suspendarea ordinului într-o altă cauză produce efecte doar față de părțile

respective, întrucât numai suspendarea actului administrativ normativ produce

efecte erga omnes.

Sentința nr. 220/2011

a Curții de Apel Galați, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr.

2253/2011 nu este aplicabilă și reclamantului, suspendarea pronunțată operând

numai între participanții la procesul civil din acel dosar.

Astfel, pronunțarea

sentinței nu conduce la o aparență de nelegalitate a Deciziei nr. 1287/2011, la

o îndoială serioasă asupra actului atacat cât timp efectele sale se limitează

doar la părțile cauzei.

În jurisprudența sa

constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la

analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de

anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la

acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să

producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură

un act administrativ.

Nu se poate reține

nici îndeplinirea condiției legale privind paguba iminentă, întrucât lipsirea

reclamantului de drepturile salariale aferente funcției publice exercitate, nu

produce acesteia o pagubă imposibil sau greu de reparat în viitor, în ipoteza

în care instanța constată nelegalitatea actului administrativ atacat, având

posibilitatea de a dispune acordarea drepturilor bănești de care aceasta a fost

lipsită după încetarea raporturilor de serviciu.

În concluzie, în

raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod greșit că

sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă

cererea de suspendare a actului administrativ în cauză, astfel că va fi

reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte constată că susținerile recurentului pârât

sunt întemeiate iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și

nelegală, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi admis, sentința atacată va fi modificată, în sensul

că se va respinge cererea reclamantului de suspendare a executării deciziei de

eliberare din funcție nr. 1287/2011, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisariatul General al Gărzii Financiare împotriva Sentinței nr. 486

din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova – Secția contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2012.