ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4287/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul L.I., în contradictoriu cu pârâții Comisariatul General al Gărzii Financiare și Garda Financiară - Secția Județeană Dolj, a solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentat de preavizul din 23 iunie 2011 emis de Garda Financiară - Secția Județeană Dolj, precum și împotriva actelor administrative subsecvente privind examenul pentru numirea în funcții, organizat în baza regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționarii publici din cadrul gărzii financiare - comisariatul general, secțiile județene și secția municipiului București ale gărzii financiare, ale căror funcții au fost supuse reorganizării, aprobat prin ordinul președintelui agenției naționale de administrare fiscală nr. 2253/2011.

Comisariatul General al Gărzii Financiare a formulat întâmpinare, solicitând de asemenea respingerea acțiunii. La data de 14 septembrie 2011, reclamantul a completat acțiunea introductivă solicitând și suspendarea deciziei nr. 1287 din 08 august 2011 emisă de Comisariatul General al Gărzii Financiare prin care s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului. Prin sentința nr. 1781 din 21 septembrie 2011, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul L.I., în contradictoriu cu pârâții Garda Financiară – Comisariatul General București și Secția Județeană Dolj, în favoarea Curții de Apel Craiova, Secția de Contencios administrativ și fiscal.

2. Hotărârea Curții de apel Curtea de Apel Craiova, prin Sentința nr. 486 din 18 octombrie 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Gărzii Financiare – Secția Dolj. Totodată, Curtea de apel a admis în parte cererea de formulată de reclamantul L.I. și a dispus suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 1287 din 08 august 2011 emisă de Garda Financiară – Comisariatul General București în ceea ce-l privește pe petentul L.I., până la pronunțarea instanței de fond investită cu anularea acestei decizii sau în condițiile art. 14 alin. (1) teza a II din Legea nr. 554/2004, respingând ca inadmisibilă cererea de suspendare a preavizului și a concursului. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență că, în cauză, este îndeplinit condiția prevenirii unei pagube iminente, în condițiile în care, în situația menținerii actului administrativ contestat, acesta i-ar cauza grave prejudicii materiale și morale.

Referitor la condiția cazului bine justificat, prima instanță a apreciat că și acesta condiție există în cauză și rezultă, în principal,. din suspendarea Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 al Ministerului finanțelor Publice – Autoritatea Națională de Administrare Fiscală, prin sentința nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 867/44/2011, în condițiile în care acest ordin a reprezentat temeiul juridic pentru demararea la nivel național a reorganizării activității Gărzii Financiare, incluziv la nivelul județului Dolj unde își desfășura activitatea reclamantul.

În ceea ce privește cererea de suspendare a preavizului și a concursului, judecătorul fondului a apreciat că acestea sunt inadmisibile deoarece nici unul nu reprezintă un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, în condițiile în care prin acestea nu se nasc, modifică sau ating raporturi juridice de autoritate între părțile din cauză, ele reprezentând acte prealabile deciziei de eliberare din funcție. 3. Recursul exercitat de pârât Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate și în consecință respingerea acțiunii, ca nefondată.

În motivarea recursului formulat, recurentul – pârât a susținut în esență că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite în cauză, condițiile legale, prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat cât și prevenirea unei pagube iminente. Astfel, în ceea ce privește condiția cazului bine justificat, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită această condiție prin raportare la Sentința civilă nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 867/44/2011 prin care s-a dispus suspendarea Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011 – ordin care a stat la baza emiterii deciziei nr. 1287 din 08 august 2011, deși această sentință nu are efecte asupra tuturor angajaților Gărzii Financiare.

Cu privire la îndeplinirea celei de-a doua condiții legale, respectiv prevenirea unei pagube iminente, recurentul-pârât a susținut că, în mod greșit s-a reținut ca fiind îndeplinită și această condiție deși în cauză nu a fost administrată nicio probă care să dovedească această situație. II Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza de față, în raport de criticile formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reține incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea argumentelor ce succed: Suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor acestuia care intervine la cerere a părții interesate sau din oficiu.

Această măsură este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu de reparat sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească. Potrivit ar.14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificat, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul său a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă, constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Din perspectiva acestor prevederi legale, instanța de control judiciar constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de eliberare din funcție emisă de recurentul-pârât.

În speță, Ordinul nr. 2253/2011 în temeiul căruia a fost emisă Decizia nr. 1287/2011, este un act administrativ individual, deoarece se referă la structura și competențele acestei instituții și prin el nu se instituie norme juridice care să reglementate situații juridice cu caracter de generalitate, impersonale. Regulamentul, în speța prezentă, produce efecte numai față de un organ al administrației publice, stabilind structura acestuia, motiv pentru care este un act administrativ individual. Ca urmare, suspendarea ordinului într-o altă cauză produce efecte doar față de părțile respective, întrucât numai suspendarea actului administrativ normativ produce efecte erga omnes. Sentința nr. 220/2011 a Curții de Apel Galați, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2253/2011 nu este aplicabilă și reclamantului, suspendarea pronunțată operând numai între participanții la procesul civil din acel dosar.

Astfel, pronunțarea sentinței nu conduce la o aparență de nelegalitate a Deciziei nr. 1287/2011, la o îndoială serioasă asupra actului atacat cât timp efectele sale se limitează doar la părțile cauzei. În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Nu se poate reține nici îndeplinirea condiției legale privind paguba iminentă, întrucât lipsirea reclamantului de drepturile salariale aferente funcției publice exercitate, nu produce acesteia o pagubă imposibil sau greu de reparat în viitor, în ipoteza în care instanța constată nelegalitatea actului administrativ atacat, având posibilitatea de a dispune acordarea drepturilor bănești de care aceasta a fost lipsită după încetarea raporturilor de serviciu. În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a actului administrativ în cauză, astfel că va fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că susținerile recurentului pârât sunt întemeiate iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința atacată va fi modificată, în sensul că se va respinge cererea reclamantului de suspendare a executării deciziei de eliberare din funcție nr. 1287/2011, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisariatul General al Gărzii Financiare împotriva Sentinței nr. 486 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, respinge cererea de suspendare ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2012.