ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3410/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3410/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererile înregistrate
pe rolul Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, conexate
sub nr. 17569/63/2011, reclamantul I.L.M. a chemat în judecată pe pârâtele Garda
Financiară Dolj și Garda Financiară – Comisariatul General, formulând contestație
împotriva deciziei din 22 iulie 2011 prin care a fost eliberat din funcția de execuție
de comisar
clasa I – grad profesional asistent de la Garda Financiara,
secția județeană Dolj și solicitând constatarea nulității deciziei și a nulității
preavizului comunicat la data de 23 iunie 2011, reintegrarea sa în funcția deținută
anterior, obligarea la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite, precum și obligarea
la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința
nr. 2972 din 30 noiembrie 2011, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ
și fiscal, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel
Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, următoarele:
Decizia și preavizul contestate
au fost emise de Garda Financiară, secția județeană Dolj, iar examenul de testare
profesională a fost organizat de Comisariatul General al Gărzii Financiare, care
a emis și decizia de eliberare din funcție.
Prin H.G. nr. 566/2011
pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea
Gărzii Financiare (publicată în M. Of. al României din 9 iunie 2011) s-a prevăzut
că secțiile județene și secția Municipiului București sunt unități teritoriale ale
Gărzii Financiare, fără personalitate juridică, în subordinea Comisariatului General.
Potrivit art. III
alin. (2) și (3) din H.G. nr. 566/2011:
„(2) Toate procedurile
secțiilor județene și ale secției Municipiului București ale Gărzii Financiare aflate
în derulare vor fi continuate de Comisariatul General al Gărzii Financiare, care
se subrogă în drepturile și obligațiile acestora, actele îndeplinite anterior rămânând
valabile.
(3) Pentru litigiile aflate
pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Comisariatul
General al Gărzii Financiare se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale
ale secțiilor județene și ale secției Municipiului București ale Gărzii Financiare
și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data intrării în vigoare
a prezentei hotărâri”.
Este întemeiată excepția
necompetenței materiale invocată de pârâta Garda Financiară – Secția Dolj în ceea
ce privește contestația formulată împotriva deciziei nr. 55 din 22 iulie 2011 emisă
de Comisariatul General al Gărzii Financiare, întrucât Garda Financiară este organ
al administrației publice centrale, iar competența materială revine curții de apel,
conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În privința contestației
împotriva preavizului, tribunalul a reținut că acest act este premergătoare emiterii
deciziei de eliberare din funcție, fiind emis în condițiile art. 99 alin. (1) din
Legea nr. 188/1999, cu privire la care, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea
nr. 554/2004, se pronunță instanța competentă să soluționeze cererea având ca obiect
actul principal, în speță decizia de eliberare din funcție. Aceleași argumente au
fost avute în vedere de instanță și cu privire la listele referitoare la candidații
admiși.
2.2. Învestită cu soluționarea
cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal, prin sentința nr. 307 din 4 aprilie 2012, a admis excepția
necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ
și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza
la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență,
reținând, în esență, următoarele:
Cauza are ca obiect acte
emise de Garda Financiară, secția județeană Dolj.
În raport cu dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 pct. 1 lit. d) din C.
proc. civ., având în vedere că actele contestate sunt emise de o autoritate publică
județeană, respectiv Garda Financiară, secția județeană Dolj, competența materială
aparține Tribunalului Dolj.
Împrejurarea că reclamantul
a chemat în judecată în calitate de pârâți și autorități publice centrale nu atrage,
în mod automat, competența de judecată a cauzei în primă instanță în favoarea curții
de apel, în condițiile în care litigiul are ca obiect acte emise de Garda Financiară,
secția județeană Dolj.
A mai reținut Curtea de
Apel că în cauză nu prezintă relevanță prevederile art. III alin. (3) din H.G.
nr. 566/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1324/2009, întrucât acestea
se referă la transmisiunea calității procesuale.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra conflictului negativ de competență
Argumente de fapt și
de drept relevante
Înalta Curte
constatând îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.
civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Conform celor expuse anterior,
reclamantul
a chemat în judecată pe pârâtele Garda Financiară Dolj și Garda Financiară – Comisariatul
General, formulând contestație împotriva deciziei nr. 55 din 22 iulie 2011 prin
care a fost eliberat din funcția de execuție de comisar
clasa I – grad
profesional asistent, de la Garda Financiara, secția județeană Dolj și solicitând
admiterea contestației, constatarea nulității deciziei din 22 iulie 2011 și a preavizului
comunicat la data de 23 iunie 2011, reintegrarea în funcția deținută anterior și
obligarea la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite și a daunelor morale în
cuantum de 10.000 RON.
Înalta Curte constată
că atât decizia, cât și preavizul contestate au fost emise de secția județeană Dolj
a Gărzii Financiare.
Or, potrivit art. 10
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise
sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc
taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până
la 5 miliarde RON, se soluționează, în fond, de Tribunalele administrativ-fiscale,
iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice
centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale
și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON, se soluționează, în fond,
de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin
lege specială nu se prevede altfel”.
Deci, în privința competenței
materiale, legea stabilește două tipuri de competență, în raport cu natura juridică
a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora sau, cu alte cuvinte,
dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.
Astfel, dacă nu este vorba
de un act administrativ fiscal, competența materială se stabilește în raport cu
rangul local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat
de instanța de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparține
unui organ sau instituții locale și respectiv, instanței de contencios administrativ
a Curții de Apel, când actul atacat aparține unui organ sau instituții centrale,
cu competență națională.
În cauză, actul administrativ
este emis de
secția
județeană Dolj a Gărzii Financiare, unitate teritorială a Gărzii Financiare care
funcționează în subordinea Comisariatului General, conform art. 5 alin. (1) din
H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, modificată
și completată prin H.G. nr. 566/2011.
Rezultă că emitentul actului
administrativ contestat – decizia din 22 iulie 2011 – este o autoritate publică
județeană, astfel că, față de criteriul rangului autorității publice prevăzut de
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține
Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.
Așa cum corect a reținut
și Curtea de Apel, dispozițiile art. III alin. (3) din H.G. nr. 566/2011, conform
cărora „pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de
faza de judecată, Comisariatul General al Gărzii Financiare se subrogă în toate
drepturile și obligațiile procesuale ale secțiilor județene și ale secției Municipiului
București ale Gărzii Financiare și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând
cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”, nu sunt incidente cauzei, întrucât
se referă la litigiile începute anterior publicării hotărârii în M. Of., respectiv
la data de 9 iunie 2011, în timp ce prezentul litigiu a fost declanșat ulterior,
prin cererile de chemare în judecată înregistrate pe rolul Tribunalului Dolj la
data de 12 septembrie 2011.
Temeiul legal al regulatorului
de competență
Având în vedere considerentele
expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios
administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
privind pe reclamantul I.L.M. în contradictoriu cu pârâții Garda Financiară Dolj
și Garda Financiară – Comisariatul General în favoarea Tribunalului Dolj, secția
de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iulie
2012.