ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2306/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea formulată, reclamanții S.C. și M.I.E., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, au solicitat suspendarea efectelor Deciziilor de eliberare din funcție nr. 1310 din 11 august 2011 și 1347 din 24 august 2011 emise de Garda Financiară - Comisariatul General București, până la pronunțarea de instanța de fond asupra cauzei. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 364 din 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de către reclamanții S.C. și M.I.E. în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare și a dispus suspendarea executării Deciziilor nr. 1310/2011 și 1347/2011 emise de Garda Financiară - Comisariatul General București până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acestor acte.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că aspectele care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actelor administrative solicitate a fi suspendate sunt legate de aparenta încălcare a nerespectării Sentinței nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați. Prin această hotărâre executorie s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de ANAF până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată împotriva acestui act. Acest ordin conține aprobarea structurii organizatorice a Gărzii Financiare - Comisariatul general și secțiile județene, numărul maxim de posturi, statele de funcții, data intrării în vigoare a noii structuri și a statelor de funcții precum și regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționari publici ale căror funcții au fost supuse reorganizării.

Prin urmare, Curtea a apreciat că există o aparență de nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită de reclamanți prin prezenta acțiune, aspect care nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului, ci doar o examinare sumară a împrejurărilor expuse mai sus. Pe de altă parte, Curtea a apreciat că în speță este îndeplinită și condiția prevenirii pagubei iminente impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurentul susține că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat în considerentele sentinței recurate că există un caz bine justificat, reținând faptul că aspectele care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actelor administrative solicitate a fi suspendate sunt legate de aparenta încălcare a nerespectării Sentinței nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați. De asemenea, susține autoritatea recurentă, instanța de fond, în considerentele sentinței recurate, a reținut în mod greșit că îndoiala serioasă asupra legalității actelor administrative trebuie să poată fi constatată cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a dreptului, având în vedere faptul că măsura suspendării actelor administrative este o măsură provizorie.

În fața instanței de recurs, intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes, întrucât deciziile contestate au fost anulate în cadrul procesului asupra fondului cauzei. 4. Considerentele Înaltei Curți 4.1. Cu privire la excepția lipsei de interes Soluția pronunțată de instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative care formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din aceeași lege, a măsurii provizorii de suspendare a executării actelor a căror nelegalitate a fost constatată în fond în cadrul acțiunii în anulare.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu se poate reține ca fiind întemeiată excepția lipsei de interes în promovarea căii de atac de către autoritatea pârâtă, prin prisma dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, ce reprezintă temeiul prezentei cereri de chemare în judecată. 4.2. Cu privire la recursul declarat de pârât Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte are în vedere faptul că, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Din punctul de vedere al îndeplinirii cerințelor impuse de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, Înalta Curte reține următoarele: Conform dispoziției legale amintite mai sus, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1). Ca atare, putem aprecia că, prin textul legal aflat în discuție, s-a dat eficiență instituției suspendării actului administrativ, dispuse în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată iar, pentru acest motiv, legiuitorul român a introdus o nouă ipoteză normativă.

Această regulă se impunea, întrucât persoana vătămată prin punerea în executare a actului administrativ considerat nelegal nu mai avea nicio posibilitate legală de a menține măsura suspendării și după momentul pronunțării soluției instanței de fond, când înceta suspendarea dispusă în baza art. 14 din lege. Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin Sentința nr. 155 din 29 martie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamanților și a anulat Deciziile nr. 1310/2011 și 1347/2011. Așadar, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, măsura suspendării dispusă de prima instanță se prelungește ope legis până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actelor administrative contestate.

În plus, se impun a fi amintite și prevederile art. 14 alin. (4) și (7) din Legea contenciosului administrativ. Astfel, conform art. 14 alin. (4) din lege, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept; ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, iar recursul nu este suspensiv de executare. Prin urmare, este aplicabil principiul executării hotărârii judecătorești în acest domeniu încă de la momentul pronunțării sale. Pe de altă parte, art. 14 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ întărește ideea menționată anterior, întrucât dispune că suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

În această ordine de idei, prezintă relevanță faptul că în materia contenciosului administrativ se aplică unele reguli procedurale specifice, printre care și cea privind executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cererile de suspendare. De altfel, dreptul la executarea actelor jurisdicționale a devenit în dreptul european cea de-a treia garanție a procesului echitabil, reglementat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei de interes. Respinge recursul declarat de Garda Financiară - Comisariatul General împotriva Sentinței nr. 364/2011 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2012. Procesat de GGC - LM