ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2306/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

primei instanțe

Prin acțiunea formulată, reclamanții S.C. și

M.I.E., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare,

au solicitat suspendarea efectelor Deciziilor de eliberare din funcție nr. 1310

din 11 august 2011 și 1347 din 24 august 2011 emise de Garda Financiară -

Comisariatul General București, până la pronunțarea de instanța de fond asupra

cauzei.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 364

din 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal a admis acțiunea formulată de către reclamanții S.C. și M.I.E. în

contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare și a dispus

suspendarea executării Deciziilor nr. 1310/2011 și 1347/2011 emise de Garda

Financiară - Comisariatul General București până la pronunțarea instanței de

fond cu privire la anularea acestor acte.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că aspectele care fundamentează

ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actelor administrative

solicitate a fi suspendate sunt legate de aparenta încălcare a nerespectării

Sentinței nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Prin această hotărâre

executorie s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie

2011 emis de ANAF până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată

împotriva acestui act. Acest ordin conține aprobarea structurii organizatorice

a Gărzii Financiare - Comisariatul general și secțiile județene, numărul maxim

de posturi, statele de funcții, data intrării în vigoare a noii structuri și a

statelor de funcții precum și regulamentul pentru organizarea și desfășurarea

examenului de testare profesională pentru funcționari publici ale căror funcții

au fost supuse reorganizării.

Prin urmare, Curtea a

apreciat că există o aparență de nelegalitate a actelor administrative a căror

suspendare se solicită de reclamanți prin prezenta acțiune, aspect care nu

poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului, ci doar o examinare

sumară a împrejurărilor expuse mai sus.

Pe de altă parte,

Curtea a apreciat că în speță este îndeplinită și condiția prevenirii pagubei

iminente impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și definită de art.

2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs

pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul susține că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat în

considerentele sentinței recurate că există un caz bine justificat, reținând

faptul că aspectele care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire

la legalitatea actelor administrative solicitate a fi suspendate sunt legate de

aparenta încălcare a nerespectării Sentinței nr. 220 din 13 iulie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Galați.

De asemenea, susține

autoritatea recurentă, instanța de fond, în considerentele sentinței recurate,

a reținut în mod greșit că îndoiala serioasă asupra legalității actelor

administrative trebuie să poată fi constatată cu ușurință, în urma unei

cercetări sumare a dreptului, având în vedere faptul că măsura suspendării

actelor administrative este o măsură provizorie.

În fața instanței de

recurs, intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat

respingerea recursului ca lipsit de interes, întrucât deciziile contestate au

fost anulate în cadrul procesului asupra fondului cauzei.

Înaltei Curți

4.1. Cu privire la

excepția lipsei de interes

Soluția pronunțată de

instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative care

formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe

dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei că

este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1)

lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul

procedurii sumare reglementate de art. 15 din aceeași lege, a măsurii

provizorii de suspendare a executării actelor a căror nelegalitate a fost

constatată în fond în cadrul acțiunii în anulare.

Totodată, Înalta

Curte apreciază că nu se poate reține ca fiind întemeiată excepția lipsei de

interes în promovarea căii de atac de către autoritatea pârâtă, prin prisma

dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, ce reprezintă temeiul prezentei

cereri de chemare în judecată.

4.2. Cu privire la

recursul declarat de pârât

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de

recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte are în

vedere faptul că, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond.

Din punctul de vedere

al îndeplinirii cerințelor impuse de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

modificată prin Legea nr. 262/2007, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispoziției

legale amintite mai sus, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura

suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a

solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).

Ca atare, putem

aprecia că, prin textul legal aflat în discuție, s-a dat eficiență instituției

suspendării actului administrativ, dispuse în baza art. 14 din Legea nr.

554/2004, modificată iar, pentru acest motiv, legiuitorul român a introdus o

nouă ipoteză normativă.

Această regulă se

impunea, întrucât persoana vătămată prin punerea în executare a actului

administrativ considerat nelegal nu mai avea nicio posibilitate legală de a

menține măsura suspendării și după momentul pronunțării soluției instanței de

fond, când înceta suspendarea dispusă în baza art. 14 din lege.

Din actele dosarului,

rezultă faptul că, prin Sentința nr. 155 din 29 martie 2012, Curtea de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea

reclamanților și a anulat Deciziile nr. 1310/2011 și 1347/2011.

Așadar, prin

aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, măsura

suspendării dispusă de prima instanță se prelungește ope legis până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea

actelor administrative contestate.

În plus, se impun a

fi amintite și prevederile art. 14 alin. (4) și (7) din Legea contenciosului

administrativ.

Astfel, conform art.

14 alin. (4) din lege, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este

executorie de drept; ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la

comunicare, iar recursul nu este suspensiv de executare.

Prin urmare, este

aplicabil principiul executării hotărârii judecătorești în acest domeniu încă

de la momentul pronunțării sale.

Pe de altă parte,

art. 14 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ întărește ideea

menționată anterior, întrucât dispune că suspendarea executării actului

administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la

expirarea duratei suspendării.

În această ordine de

idei, prezintă relevanță faptul că în materia contenciosului administrativ se

aplică unele reguli procedurale specifice, printre care și cea privind

executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cererile de suspendare.

De altfel, dreptul la

executarea actelor jurisdicționale a devenit în dreptul european cea de-a treia

garanție a procesului echitabil, reglementat de art. 6 parag. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârât,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei de interes.

Respinge recursul

declarat de Garda Financiară

- Comisariatul General împotriva Sentinței nr. 364/2011

din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2012.

Procesat de GGC - LM