ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2182/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2011 pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul F.I.F. a chemat în judecată pe pârâții Garda Financiară Gorj, Comisariatul General al Gărzii Financiare, Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de eliberare din funcție 38 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară Gorj și a Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de președintele ANAF.

2. Soluția pronunțată de curtea de apel cu privire la excepția de nelegalitate Prin Sentința civilă nr. 589 din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 38 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară, secția Județeană Gorj, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anulare, și a respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de Președintele ANAF. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cazul bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a reținut că aspectele care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actelor administrative contestate sunt legate de aparenta încălcare a Sentinței nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de ANAF, ordin care conține aprobarea structurii organizatorice a Gărzii Financiare - Comisariatul General și a secțiilor județene, numărul maxim de posturi, statele de funcții, data intrării în vigoare a noii structuri și a statelor de funcții, precum și regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționari publici ale căror funcții au fost supuse reorganizării.

Prin urmare, dacă această sentință ar fi fost respectată, trebuia suspendată întreaga procedură ce viza reorganizarea Gărzii Financiare, inclusiv concursul și valorificarea rezultatelor.

Or, așa cum rezultă din preambulul deciziei contestate, la emiterea acesteia a fost avut în vedere Ordinul președintelui ANAF nr. 2253/2011, lista funcțiilor publice vacante și structura organizatorică stabilite prin acest act, precum și rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat în perioada 11 iulie 2011 - 19 iulie 2011. Instanța a respins susținerile pârâtului referitoare la opozabilitatea Sentinței nr. 220/2011, reținând că Ordinul nr. 2253/2011 emis de președintele ANAF este un act administrativ care produce efecte fată de toți funcționarii publici ai Gărzii Financiare, astfel că și hotărârea judecătorească de suspendare a acestuia produce aceleași efecte, și ca atare fiind deja suspendată executarea acestui ordin, cererea de suspendare formulată în prezenta cauză va fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Cu privire la condiția preveniri producerii unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, instanța a avut în vedere Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, precum și Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei, precum și faptul că suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie, iar executarea propriu-zisă și efectivă a ordinului contestat trebuie să se realizeze numai după ce justiția se pronunță asupra legalității și temeiniciei actelor administrative contestate.

3. Recursul declarat de pârâtele Garda Financiară - Comisariatul General și Agenția Națională de Administrare Fiscală Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs pârâtele Garda Financiară - Comisariatul General și Agenția Națională de Administrare Fiscală. 3.1. Recursul declarat de Garda Financiară - Comisariatul General Recurenta-pârâtă a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă susține că nici reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, și nici instanța, prin hotărârea pronunțată, nu au făcut dovada existenței unor motive bine justificate care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, se susține că instanța în mod greșit a calificat Ordinul președintelui ANAF nr. 2253 din 23 iunie 2011 ca fiind un act administrativ cu caracter normativ, iar instanțele judecătorești s-au pronunțat în mai multe litigii în sensul respingerii cererilor de suspendare a executării acestui act administrativ. În ceea ce privește paguba iminentă, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond nu a arătat care este paguba iminentă care s-ar produce prin executarea actelor administrative contestate. 3.2. Recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală Recurenta-pârâtă ANAF a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.

Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei de obiect, raport la faptul că Ordinul președintelui ANAF nr. 2253/2011 și-a împlinit efectele la data de 25 iulie 2011, așa cum se prevede chiar în cuprinsul art. 4 din ordin. Printr-o a doua critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a avut în vedere Sentința civilă nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, deoarece aceasta a fost pronunțată într-un litigiu între alte părți. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a învestit curtea de apel, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 38 din 22 iulie 2011 emisă de Comisarul șef al Secției Județene Gorj a Gărzii Financiare, prin care, începând cu data de 25 iulie 2011, a fost eliberat din funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional principal, și a Ordinului președintelui ANAF nr. 2253 din 23 iunie 2011 prin care au fost aprobate structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare și a secțiilor județene, repartizarea numărului maxim de posturi din structura Gărzii Financiare și statele de funcții ale instituției, precum și Regulamentul de organizare și funcționare a examenului de testare profesională a funcționarilor publici.

În soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanța verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, și anume: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. În ceea ce privește condiția referitoare la existența unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanța verifică existența împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Or, Înalta Curte constată că instanța de fond a argumentat îndeplinirea acestei condiții, numai pe faptul că Ordinul președintelui ANAF nr. 2253/2011 este un act administrativ cu caracter normativ, iar, prin Sentința civilă nr. 220 din 13 iulie 2011, Curtea de Apel Galați a dispus suspendarea efectelor ordinului respectiv, astfel că trebuia suspendată întreaga procedură ce viza reorganizarea Gărzii Financiare.

Același aspect a fost avut în vedere de instanța de fond și pentru a constata existența cazului bine justificat în privința Deciziei nr. 38 din 22 iulie 2011 emisă de Comisarul șef al Secției Județene Gorj a Gărzii Financiare. În raport cu principiul opozabilității hotărârilor judecătorești și față de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, care consacră caracterul general obligatoriu numai în privința hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care a fost anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ, Înalta Curte reține că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere exclusiv o hotărâre judecătorească pronunțată într-un alt litigiu în care au fost alte părți (reclamant C.G.

și pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală) decât cele din prezenta cauză, hotărâre care produce efecte numai față de părțile din litigiul respectiv. În ceea ce privește paguba iminentă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, instanța învestită cu cererea de suspendare a executării actului administrativ are de verificat dacă se face dovada unui prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, care ar fi generate de punerea în executare a actului administrativ. Or, în cauză, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut îndeplinirea acestei condiții numai ca urmare a faptului că nu a fost tranșată de instanța de judecată legalitatea și temeinicia actelor administrative contestate.

O asemenea argumentație nu este însă de natură a demonstra îndeplinirea condiției prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la prevenirea unei pagube iminente. În consecință, Înalta Curte reține că sentința pronunțată de curtea de apel a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 raportat la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, fără a se realiza o cercetare în fond a cauzei sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) și (5), art. 313 și art. 315 C. proc. civ.

și art. 20 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința pronunțată de Curtea de Apel Craiova și va trimite cauza, spre rejudecare, în fond la aceeași instanță, pentru verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în privința cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursurile declarate de Garda Financiară - Comisariatul general și Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 589 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2012.