ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2182/2012

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 30

septembrie 2011 pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul F.I.F. a chemat în

judecată pe pârâții Garda Financiară Gorj, Comisariatul General al Gărzii Financiare,

Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală,

solicitând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării

Deciziei de eliberare din funcție 38 din 22 iulie 2011 emisă de Garda

Financiară Gorj și a Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de președintele

ANAF.

de curtea de apel cu privire la excepția de nelegalitate

Prin Sentința civilă

nr. 589 din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a

dispus suspendarea executării Deciziei nr. 38 din 22 iulie 2011 emisă de Garda

Financiară, secția Județeană Gorj, până la pronunțarea instanței de fond asupra

cererii în anulare, și a respins cererea de suspendare a executării Ordinului

nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de Președintele ANAF.

Pentru a pronunța

această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

cazul bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.

554/2004, curtea de apel a reținut că aspectele care fundamentează ideea unei

îndoieli serioase cu privire la legalitatea actelor administrative contestate

sunt legate de aparenta încălcare a Sentinței nr. 220 din 13 iulie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus suspendarea efectelor

Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de ANAF, ordin care conține aprobarea

structurii organizatorice a Gărzii Financiare - Comisariatul General și a

secțiilor județene, numărul maxim de posturi, statele de funcții, data intrării

în vigoare a noii structuri și a statelor de funcții, precum și regulamentul

pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționari

publici ale căror funcții au fost supuse reorganizării. Prin urmare, dacă

această sentință ar fi fost respectată, trebuia suspendată întreaga procedură

ce viza reorganizarea Gărzii Financiare, inclusiv concursul și valorificarea

rezultatelor. Or, așa cum rezultă din preambulul deciziei contestate, la

emiterea acesteia a fost avut în vedere Ordinul președintelui ANAF nr.

2253/2011, lista funcțiilor publice vacante și structura organizatorică

stabilite prin acest act, precum și rezultatele finale ale examenului de

testare profesională desfășurat în perioada 11 iulie 2011 - 19 iulie 2011.

Instanța a respins

susținerile pârâtului referitoare la opozabilitatea Sentinței nr. 220/2011,

reținând că Ordinul nr. 2253/2011 emis de președintele ANAF este un act

administrativ care produce efecte fată de toți funcționarii publici ai Gărzii

Financiare, astfel că și hotărârea judecătorească de suspendare a acestuia

produce aceleași efecte, și ca atare fiind deja suspendată executarea acestui

ordin, cererea de suspendare formulată în prezenta cauză va fi respinsă ca

rămasă fără obiect.

Cu privire la

condiția preveniri producerii unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1)

lit. ș) din Legea nr. 554/2004, instanța a avut în vedere Recomandarea nr.

R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului

Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă,

precum și Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul

Consiliului Europei, precum și faptul că suspendarea executării actului

administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de

protecție provizorie, iar executarea propriu-zisă și efectivă a ordinului

contestat trebuie să se realizeze numai după ce justiția se pronunță asupra legalității

și temeiniciei actelor administrative contestate.

de pârâtele Garda Financiară - Comisariatul General și Agenția Națională de

Administrare Fiscală

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs pârâtele Garda

Financiară - Comisariatul General și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

3.1. Recursul

declarat de Garda Financiară - Comisariatul General

Recurenta-pârâtă a

invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă

susține că nici reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, și nici

instanța, prin hotărârea pronunțată, nu au făcut dovada existenței unor motive

bine justificate care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului

administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În

acest sens, se susține că instanța în mod greșit a calificat Ordinul

președintelui ANAF nr. 2253 din 23 iunie 2011 ca fiind un act administrativ cu

caracter normativ, iar instanțele judecătorești s-au pronunțat în mai multe

litigii în sensul respingerii cererilor de suspendare a executării acestui act

administrativ.

În ceea ce privește

paguba iminentă, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond nu a arătat care

este paguba iminentă care s-ar produce prin executarea actelor administrative

contestate.

3.2. Recursul

declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală

Recurenta-pârâtă ANAF

a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Printr-o primă

critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit

a respins excepția lipsei de obiect, raport la faptul că Ordinul președintelui

ANAF nr. 2253/2011 și-a împlinit efectele la data de 25 iulie 2011, așa cum se

prevede chiar în cuprinsul art. 4 din ordin.

Printr-o a doua

critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit

a avut în vedere Sentința civilă nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Galați, deoarece aceasta a fost pronunțată într-un litigiu între alte

părți.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

și de drept relevante

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamantul a învestit curtea de apel, în temeiul art. 14

din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 38

din 22 iulie 2011 emisă de Comisarul șef al Secției Județene Gorj a Gărzii

Financiare, prin care, începând cu data de 25 iulie 2011, a fost eliberat din

funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional

principal, și a Ordinului președintelui ANAF nr. 2253 din 23 iunie 2011 prin

care au fost aprobate structura organizatorică a Comisariatului General al

Gărzii Financiare și a secțiilor județene, repartizarea numărului maxim de

posturi din structura Gărzii Financiare și statele de funcții ale instituției,

precum și Regulamentul de organizare și funcționare a examenului de testare

profesională a funcționarilor publici.

În soluționarea

cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanța verifică

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, și anume:

existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În ceea ce privește

condiția referitoare la existența unui caz bine justificat în sensul art. 2

alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanța verifică existența

împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Or, Înalta Curte

constată că instanța de fond a argumentat îndeplinirea acestei condiții, numai

pe faptul că Ordinul președintelui ANAF nr. 2253/2011 este un act administrativ

cu caracter normativ, iar, prin Sentința civilă nr. 220 din 13 iulie 2011,

Curtea de Apel Galați a dispus suspendarea efectelor ordinului respectiv,

astfel că trebuia suspendată întreaga procedură ce viza reorganizarea Gărzii

Financiare. Același aspect a fost avut în vedere de instanța de fond și pentru

a constata existența cazului bine justificat în privința Deciziei nr. 38 din 22

iulie 2011 emisă de Comisarul șef al Secției Județene Gorj a Gărzii Financiare.

În raport cu

principiul opozabilității hotărârilor judecătorești și față de dispozițiile

art. 23 din Legea nr. 554/2004, care consacră caracterul general obligatoriu

numai în privința hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care

a fost anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ,

Înalta Curte reține că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere exclusiv

o hotărâre judecătorească pronunțată într-un alt litigiu în care au fost alte

părți (reclamant C.G. și pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală)

decât cele din prezenta cauză, hotărâre care produce efecte numai față de

părțile din litigiul respectiv.

În ceea ce privește

paguba iminentă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

instanța învestită cu cererea de suspendare a executării actului administrativ

are de verificat dacă se face dovada unui prejudiciu material viitor și

previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public, care ar fi generate de punerea

în executare a actului administrativ.

Or, în cauză, Înalta

Curte constată că instanța de fond a reținut îndeplinirea acestei condiții

numai ca urmare a faptului că nu a fost tranșată de instanța de judecată

legalitatea și temeinicia actelor administrative contestate. O asemenea

argumentație nu este însă de natură a demonstra îndeplinirea condiției

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la prevenirea unei

pagube iminente.

În consecință, Înalta

Curte reține că sentința pronunțată de curtea de apel a fost dată cu

interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 raportat la art. 2

alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, fără a se realiza o cercetare

în fond a cauzei sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) și (5), art. 313 și art.

315 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința pronunțată de Curtea de

Apel Craiova și va trimite cauza, spre rejudecare, în fond la aceeași instanță,

pentru verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004 în privința cererii de suspendare a executării actelor administrative

contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile

declarate de Garda Financiară - Comisariatul general și Agenția Națională de

Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 589 din 14 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2012.