ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2067/2012

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar

a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel

Suceava – secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

N.L. a chemat în judecată pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării

Deciziei nr. 1377 din 1 septembrie 2011 emisă de Comisariatul General din Garda

Financiară, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea

acestui act.

Prin sentința nr. 382 din 17

noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava

a

fost admisă cererea reclamantului N.L. în contradictoriu cu pârâtul

Comisariatul General al Gărzii Financiare București, în sensul că a fost

dispusă executarea efectelor Deciziei nr. 1377 din 1 septembrie 2011 a

Comisariatului General al Gărzii Financiare–Comisariatul General București,

până la soluționarea cauzei având ca obiect anularea Deciziei nr. 1377 din 1

septembrie 2011.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că

prin Decizia nr. 1377 din 1 septembrie

2011 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară –

Comisariatul General București s-a dispus eliberarea reclamantului N.L. din

funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional

superior la Garda Financiară - Secția Județeană Botoșani.

La baza emiterii acestei decizii au

stat dispozițiile art. 3 alin. (2) și (4) din H.G. nr. 1324/2009, Ordinul nr. 2253/2011

emis de Președintele A.N.A.F. și rezultatele finale ale examenului de testare

profesională desfășurat în perioada 11 iulie 2011 – 19 iulie 2011.

Regulamentul pentru organizarea și

desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici din

Garda Financiară, este cuprins în anexa 8 și face parte integrantă din Ordinul nr.

2253/2011 emis de Președintele A.N.A.F.

Prin acest ordin s-a aprobat

structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare și a

secțiilor județene și Secției Municipiului București ale Gărzii Financiare.

Conform art. 2 alin. (5)

din H.G. nr. 1324/2009 „Repartizarea numărului de posturi pentru Comisariatul

General, secțiile județene și Secția Municipiului București se face prin ordin

al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la propunerea

comisarului general”.

Competența de emitere a

ordinelor de către președintele A.N.A.F. este stabilită în art. 12 alin. (3)

din H.G. nr. 109/2009 care dispune „În exercitarea atribuțiilor sale,

președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală emite ordine, în

condițiile legii, precum și alte dispoziții necesare îndeplinirii atribuțiilor

funcției”.

Sintagma în condițiile

legii nu poate fi interpretată decât în sensul că operațiunea emiterii

ordinelor trebuie să îndeplinească condițiile de legalitate privind competența,

forma și procedura de emitere și conformitatea lor cu actele normative cu forță

juridică superioară.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că, în justificarea cererii de suspendare, reclamantul a

susținut că anexa 8 din Ordinul nr. 2253/2011 (Regulamentul pentru organizarea

și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici din

Garda Financiară) nu respectă procedura prevăzută de H.G. nr. 611 pentru

aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor

publici și că această nerespectare atrage sancțiunea nulității examenului,

conform art. 71.

S-a susținut de asemenea

că Ordinul nr. 2253/2011 nu a fost publicat în M. Of. și este lipsit de orice

efect.

Instanța de fond a

analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor cerute de lege pentru suspendarea

actului administrativ și a reținut că în cauză sunt îndeplinite cele două

condiții cumulative.

Potrivit art. 11 alin. (1)

din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă

„

În vederea intrării lor

în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament,

hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele

normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele,

instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor

administrației publice centrale de specialitate se publică în M. Of. al

României, Partea I”

. Raportat la obligația de divulgare a actelor

administrative cu caracter normativ, prin publicarea acestora în M. Of., în

doctrina de drept administrativ s-a indicat cu deplin temei faptul că actele

administrative nepublicate nu sunt obligatorii pentru particulari și nu sunt

opozabile acestora.

Instanța de primă

jurisdicție a cererii de suspendare a reținut că împrejurarea nepublicării

Ordinul nr. 2253/2011 în M. Of. este de natură să creeze o îndoială serioasă

asupra legalității concursului la care reclamantul a participat, deoarece în

cazul în care acest ordin face parte din categoria actelor administrative cu caracter

normativ, nu-i este opozabil.

De asemenea, instanța a

reținut că este discutabilă sub aspectul legalității și stabilirea unor reguli

derogatorii prin Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de

testare profesională a funcționarilor publici față de H.G. nr. 611/2008, care

prevăd că „Prezenta hotărâre reglementează organizarea și dezvoltarea carierei

funcționarilor publici„ și „Cariera în funcția publică cuprinde ansamblul

situațiilor juridice și efectele produse, care intervin de la data nașterii

raportului de serviciu al funcționarului public până în momentul încetării

acestui raport, în condițiile legii”.

Stabilirea unor termene

mai scurte pentru anunțarea concursului și comunicarea bibliografiei, o altă

modalitate de organizare a concursului și examinare a candidaților,

defavorabilă reclamantului, ridică suspiciuni serioase că Ordinul nr. 2253/2011

corespunde actelor juridice cu forță juridică superioară. Îndoiala asupra

legalității și opozabilității Ordinului nr. 2253/2011 atrage o îndoială

puternică asupra legalității Deciziei nr. 1377 din 01 septembrie 2011 emisă de

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară – Comisariatul

General București, ca act subsecvent.

Instanța a reținut și condiția

pagubei iminente, întrucât reclamantul este lipsit de drepturile salariale,

situație de fapt agravată și de situația economică traversată de întreaga

societate.

Îndoiala

asupra legalității

Deciziei nr. 1256 din 28 iulie 2011

face aplicabilă și Recomandarea nr. R (89) 8 a Consiliului de Miniștri către statele membre ale Uniunii Europene, privind protecția judiciară

provizorie în materie de contencios administrativ, care prevede că atunci când

o instanță este sesizată cu o contestație împotriva unui act administrativ și

atâta timp cât această instanță încă nu s-a pronunțat cu privire la validitatea

actului, reclamantul este îndreptățit să solicite masuri de protecție

provizorie împotriva actului administrativ respectiv.

General al Gărzii Financiare

Recurentul a criticat hotărârea

instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A susținut că în cauza dedusă judecății

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului

administrativ.

Astfel, în ceea ce privește condiția

cazului bine justificat, recurentul a susținut că instanța poate verifica numai

dacă sunt motive de vădită nelegalitate a actului, ori în cauza de față,

motivele reținute de instanță puteau fi analizate numai cu ocazia soluționării

fondului cauzei.

S-a susținut că motivul de

nelegalitate reținut de instanță privește ordinul O.P.A.N.A.F. nr. 2253/2011,

act administrativ individual care nu a fost contestat de reclamant.

S-a susținut că ordinul O.P.A.N.A.F.

nr. 2253/2011 nu este un act administrativ normativ, astfel încât nu trebuie

publicat în M. Of., întrucât este un act administrativ cu caracter individual.

Recurentul a criticat hotărârea

instanței de fond întrucât a reținut că este discutabilă sub aspectul

legalității și stabilirea unor reguli derogatorii prin Regulamentul pentru

organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor

publici față de H.G. nr. 611/2008, arătând că testarea profesională la care au

fost supuși funcționarii publici nu a fost un concurs în sensul recrutării sau

promovării, ci o modalitate prevăzută de lege de a se asigura celor ale căror

funcții se reduc, posturi de nivelul celei deținute sau inferioare.

Recurentul a criticat și reținerea

de către instanță ca îndeplinită a condiției pagubei iminente, în condițiile în

care lipsirea de venitul salarial este consecința firească a eliberării din

funcție și nu poate conduce automat la concluzia că este îndeplinită această

condiție legală.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs

formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Prin Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a

executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din

lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ

indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a

respectivului act administrativ.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține faptul că reclamantul prezintă cazul bine

justificat ca fiind acela al existenței unor indicii temeinice cu privire la

nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind arătate împrejurări legate de

starea de fapt și de drept, care sunt de natură a induce o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ, a abuzului autorității, a

atitudinii acesteia, fiind arătate și diligențele depuse de reclamant și

efectele posibile și previzibile ale executării actului administrativ, iar

Înalta Curte reține că toate aceste situații sunt de natură a argumenta cazul

bine justificat.

Înalta Curte a constatat că instanța

de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale, întrucât întotdeauna

suspendarea actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție

provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care

instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe

instrumente juridice internaționale atât în sistemul Consiliului Europei, cât

și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere, actul

normativ incident în cauză răspunde recomandărilor Comitetului de Miniștri din

cadrul Consiliului Europei, pentru că prevede atribuția instanței de contencios

administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și

intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de

vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun

autoritățile publice.

Cazul bine justificat și iminența

unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei

cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză

sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept

prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de

răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii

unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Or, prin sentința recurată, instanța

a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului

administrativ, reținând existența în concret a cazului bine justificat și a iminenței

unei pagube în raport cu natura și amploarea măsurii dispuse de autoritatea

publică emitentă.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte reține că în mod corect instanța de fond a prezentat situația de fapt și

de drept existentă, astfel încât hotărârea atacată este legală și temeinică,

motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., va

respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

Comisariatul General al Gărzii Financiare împotriva sentinței nr. 382 din 17

noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și

fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2012.