ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 273/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 273/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul N.L., în contradictoriu cu A.N.A.F. - Garda Financiară și Comisariatul

General, a solicitat anularea Deciziei nr. 1377 din 01 septembrie 2011, emisă

de Garda Financiară și Comisariatul General, reintegrarea sa în funcția

deținută anterior emiterii acestei decizii, respectiv comisar superior în

cadrul Gărzii Financiare Botoșani, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate

cu rata inflației de la data eliberării sale din funcție și până la

reintegrarea sa efectivă, precum și toate celelalte drepturi de care ar fi

beneficiat, să se constate că examenul organizat de pârâta Garda Financiară, secția

Județeană Botoșani este nul de drept și obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că prin Decizia nr. 1377 din 01 septembrie 2011 emisă de Comisarul

General din cadrul Gărzii Financiare și Comisariatul General, s-a dispus

eliberarea sa din funcția publică de execuție de comisar superior la Garda

Financiară, secția Județeană Botoșani, ca urmare a reorganizării Gărzii

Financiare prin Ordinul nr. 2253 din 23 iunie 2011 al A.N.A.F.

În susținerea

acțiunii, reclamantul a susținut că decizia atacată este nelegală, întrucât a

fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 55, art. 57 și art. 61 alin. (1)

din H.G. nr. 611/2008 privind desfășurarea examenului de testare profesională, este

lovită de nulitate, deoarece a fost emisă în urma unei proceduri vădit

nelegale, declanșate în baza unui act normativ inexistent și care în consecință

nu putea produce efecte juridice, a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.

99 alin. (3), alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 188/1999, care prevede că

mai întâi trebuie să se exprime manifestarea de voință în sensul eliberării din

funcție, iar ulterior să se respecte termenul de preaviz, cu încălcarea art. 99

alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 100 alin. (5) din Legea 188/1999, precum și

alin. (2) care prevede că eliberarea din funcție poate fi dispusă exclusiv în

cazul desființării fiecărui post în parte, fără a se avea în vedere vreo

circumstanță imputabilă nouă. A arătat, de asemenea, că decizia încalcă dispozițiile

art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 care interzice înființarea de noi

posturi similare celor ocupate, timp de un an de la data desființării.

A menționat

reclamantul că nu a beneficiat de dispozițiile art. 104 din Legea nr. 188/1999

republicată privind redistribuirea funcționarilor publici chiar pe funcții

temporar vacante.

În ceea ce privește

constatarea nulității examenului organizat de pârâtă, a arătat că prin Ordinul nr.

2253 din 23 iunie 2011 al A.N.A.F. s-a aprobat Regulamentul pentru organizarea

și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici

prevăzut în Anexa nr. 8 la acest Ordin. Prin acest regulament se prevede că

funcționarilor publici din cadrul Gărzii Financiare a căror funcții sunt supuse

reorganizării, li se va oferi posibilitatea de a opta în scris pentru funcțiile

publice vacante, iar în cazul în care sunt mai multe opțiuni pentru aceeași

funcție, se organizează examen de testare profesională potrivit acestui

Regulament.

A susținut că prin

acest Regulament s-au încălcat prevederile H.G. nr. 611/2008 privind aprobarea

Normelor de organizare și dezvoltare a carierei funcționarilor publici. Nu a

fost respectat planul de interviu conform dispozițiilor art. 7 și art. 23 din

Regulament, cu referire la art. 54, și art. 55 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008

și nici prevederile H.G. nr. 611/2008 privind probele concursului, desfășurarea

acestuia și soluționarea contestațiilor.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F. București a solicitat

respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată.

instanței de fond,

Prin sentința nr. 56

din data de 15 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II - a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea

reclamantului, dispunând anularea Deciziei nr. 1377 din 01 septembrie 2011 emisă

de Garda Financiară - Comisariatul General.

Totodată, a dispus

reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior și a obligat pârâta la

plata către acesta a drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între data

eliberării din funcție și data reintegrării efective, calculate la indicele de

inflație.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că Decizia nr. 1377 din 01 septembrie 2011

a Comisariatului General din cadrul Gărzii Financiare - A.N.A.F. București,

prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de execuție

de comisar superior la Garda Financiară, secția Județeană Botoșani are la bază,

conform reținerilor din preambulul său, Ordinul nr. 2253/2001 al Președintelui

A.N.A.F., ordin care ar viza noua structură organizatorică a Gărzii Financiare.

Acest ordin însă, a

fost anulat în dosarul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal nr. 933/39/2011 prin admiterea în parte a

acțiunii formulată de mai mulți reclamanți, între care și reclamantul din

prezenta cauză, existând și alte instanțe din țară cu aceeași practică.

S-a reținut că, în

privința competenței reorganizării Gărzii Financiare, există dispoziții legale

imperative în mai multe acte normative, în speță H.G. nr. 1324/2009 privind

organizarea și funcționarea Gărzii Financiare și Ordinul nr. 1468/2010 pentru

aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Gărzii Financiare.

Potrivit H.G. nr. 1324/2009

privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, așa cum a fost modificat

prin H.G. nr. 566/2011, Garda Financiară are aceeași structură organizatorică

prevăzută în H.G. nr. 109/2009, menționându-se la art. 2, alin. (2) din aceasta

că respectiva structură este prevăzută în Anexa 1.

Conform art. 4 din H.G.

nr. 1324/2009 modificată și completată prin H.G. nr. 566/2011, Comisariatul

General este structura centrală a Gărzii Financiare, iar în cadrul structurii

organizatorice a Comisariatului General se pot constitui și alte servicii,

birouri și compartimente decât cele prevăzute în Anexa nr. 1.

De asemenea, prin

Ordinul nr. 1468/2010 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și

funcționare a Gărzii Financiare, modificată prin Ordonanța nr. 1931/2010 la art.

4 alin. (5), pct. 24, printre atribuțiile Comisarului General, se numără și

aceea de a propune spre aprobare președintelui A.N.A.F. constituirea de

servicii, birouri, compartimente, altele decât cele prevăzute în H.G. privind

organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, în cadrul structurii

organizatorice, a Comisariatului General și de alte servicii, birouri,

compartimente, respectiv divizii în cadrul secției județene și a secției

municipiului București, concomitent cu aprobarea posturilor de conducere, cu

respectarea prevederilor legale în vigoare.

Ca atare, nu s-a dat

în atribuțiile Președintelui A.N.A.F., în privința structurii organizatorice,

decât constituirea și de alte servicii, birouri, compartimente, divizii, astfel

că o parte a structurii organizatorice a Gărzii Financiare este stabilită prin

act normativ, iar o parte este stabilită printr-un ordin al Președintelui A.N.A.F.,

nepublicat în M. Of. Aprobarea structurii organizatorice a Comisariatului

General nu reprezintă o atribuție ce intră în competența președintelui A.N.A.F.,

structura fiind deja stabilită în Anexa 1 la H.G. nr. 1324/2009, astfel că

ordinul atacat este dat cu încălcarea dispozițiilor legale, fiind lipsit de

bază legală.

Urmare a acestor

considerente, prima instanță a reținut că nu s-a emis, în speță o nouă

structură organizatorică a Gărzii Financiare, astfel că Decizia nr. 1377 din 1

septembrie 2011, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică, nu

are suport legal.

Totodată, a apreciat

că concursul la care reclamantul a participat nu mai intră în discuție în acest

cadru procesual, el ținând de Ordinul nr. 2253/2001, ordin anulat conform celor

arătate.

împotriva Sentinței nr. 56 din data de 15 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs Garda Financiară - Comisariatul General, care a

invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele critici:

- Recurenta pârâtă a

susținut că nu poate fi avută în vedere motivarea instanței de fond în ceea ce

privește hotărârea Curții de Apel Suceava, secția a II - a civilă, de

contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 933/39/2011 și, cu atât mai

puțin, în ceea ce privește celelalte hotărâri pronunțate în sensul anulării Ordinului

Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, atâta vreme cât aceasta nu este

irevocabilă și nu se bucură de putere de lucru judecat.

A arătat că nu

trebuie confundată structura generală a Gărzii Financiare și a direcțiilor

subordonate, structură ce este aprobată prin H.G. nr. 1324/2009, act normativ

publicat în M. Of., cu structura organizatorică internă a fiecărei direcții din

cadrul Gărzii Financiare și statul de funcții al acestora, care se aprobă prin

acte administrative interne.

A mai arătat că prin

Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 s-a aprobat doar structura

organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare și a secțiilor

județene și ale Gărzii Financiare, numărul de posturi și statele de funcții,

și, în nici un caz nu s-a modificat numărul diviziilor, secțiilor și

serviciilor, care sunt prevăzute prin H.G. nr. 1324/2009.

Referitor la

motivarea instanței de fond în sensul că Ordinului Președintelui.A.N.A.F

nu a fost publicat în M. Of., recurenta pârâtă a susținut că acesta nu poate

reprezenta un act administrativ cu caracter normativ, întrucât nu are

aplicabilitate generală, nu se adresează erga omnes, ci se adresează unui număr

restrâns și bine definit de subiecți, respectiv funcționarilor publici și

personalului contractual din cadrul Gărzii Financiare și că, potrivit

dispozițiilor art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, precum și

dispozițiilor art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru

aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru

elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici

publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, nu se

impunea publicarea în M. Of., fiind vorba de un act administrativ individual.

În ceea ce privește

dispozițiile instanței de fond privitoare la reintegrarea reclamantului în

funcția publică deținută anterior și plata drepturilor salariale, a precizat că

postul ocupat de reclamant a fost supus reorganizării, în prezent fiind ocupat

de un funcționar public care a participat la examenul de testare profesională

și a obținut un punctaj corespunzător.

În concluzie, s-a

cerut admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiate,

actul administrativ atacat fiind legal și temeinic.

2.2.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și

susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică,

reiterând în cuprinsul acesteia, susținerile din cererea introductivă de

instanță, precizând în plus faptul că a fost reintegrat definitiv pe post

vacat, ceea ce întărește susținerile sale referitoare la nelegalitatea deciziei

prin care a fost eliberat din funcție.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție,

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de

recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este fondat.

Astfel, Înalta Curte

are în vedere faptul că prin Decizia nr. 1377 din 01 septembrie 2011, a cărei

anulare se solicită în prezenta cauză, i s-a comunicat reclamantului faptul că este

eliberat din funcția publică de execuție de comisar superior la Garda

Financiară, secția Județeană Botoșani.

Decizia atacată a

fost emisă în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 1324/2009

privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare și ale Ordinului

Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 de aprobare a noii structuri pe secții județene,

divizii, servicii, compartimente, precum și a numărului total de posturi pe

aceste structuri, acordându-i-se reclamantului preavizul de 30 de zile

calendaristice prin adresa nr. 801977 din 23 iunie 2011.

Înalta Curte

apreciază că este întemeiată susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia

Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 este un act administrativ cu

caracter normativ pentru care nu există cerința publicării în M. Of.

Caracterizarea unui

act administrativ ca individual sau normativ se face în raport de conținutul

acestuia și efectele produse în ordinea juridică.

Actul administrativ

normativ este acel act administrativ prin care se formează reguli de drept

generale și impersonale, se stabilesc situații juridice cu același caracter,

aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.

Actul administrativ

normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu

legile, pentru că edictează reguli, norme, dispoziții generale și obligatorii

pentru un număr nelimitat de subiecte.

Actul administrativ

individual este un act administrativ concret, care privește un subiect de

drept.

În speță, Ordinul nr.

2253/2011 privind structura organizatorică și statele de funcții ale Gărzii

Financiare este un act administrativ individual, deoarece se referă la

structura și competențele acestei instituții și prin el nu se instituie norme

juridice care să reglementeze situații juridice cu caracter de generalitate,

impersonale.

În fapt, prin Ordinul

nr. 2253/2011 al Președintelui A.N.A.F. s-a aprobat structura organizatorică a

Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secțiilor județene și a secției Municipiului

București, repartizarea numărului maxim de posturi aprobat pentru Garda

Financiară, statele de funcții pentru Comisariatul General al Gărzii

Financiare, secțiile județene și secția Municipiului București, precum și

Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare

profesională a funcționarilor publici din cadrul instituției.

Din cele arătate

anterior, rezultă fără putință de tăgadă că Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011

nu poate reprezenta un act cu caracter normativ, întrucât acesta nu prevede

reglementări de principiu și nu are o aplicabilitate generală, nu se adresează

și nu produce efecte erga omnes, ci se adresează unui număr restrâns și bine

definit de subiecte de drept, respectiv funcționarilor publici și personalului

contractual din cadrul Gărzii Financiare.

Actul sus menționat

se încadrează, deci, în categoria actelor administrative individuale, nefiind

aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, cerința

publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu

caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul ordinului invocat în

speță.

În ceea ce privește

critica adusă sentinței atacate referitor la efectele sentinței civile pronunțată

de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal în Dosarul nr. 933/39/2011, Înalta Curte apreciază că aceasta este

întemeiată, întrucât instanța de fond în mod greșit și-a fundamentat soluția pe

hotărârea dată într-un alt dosar, hotărâre ce nu era irevocabilă la momentul

pronunțării sentinței de fond.

Dacă în opinia

judecătorul fondului, soluția dată în Dosarul nr. 933/39/2011 al Curții de Apel

Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ar fi avut

influență în soluționarea prezentei cauze, aceasta putea fi suspendată până la

soluționarea în mod irevocabil a dosarului anterior menționat.

În ceea ce privește

susținerea intimatului - reclamant în sensul că reintegrarea sa pe post vacant

confirmă nelegalitatea deciziei de eliberare din funcție, Curtea constată că prin

decizia în discuție - anexată întâmpinării, intimatul - reclamant a fost mutat

definitiv în funcție publică de execuție vacantă de comisar, din preambulul

deciziei rezultând că aceasta a fost emisă în temeiul altor dispoziții legale.

Astfel fiind, având

în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte apreciind întemeiate

criticile aduse de către recurentă hotărârii atacate, constată că recursul

formulat este fondat, urmând să fie admis, iar acțiunea să fie respinsă ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.N.A.F., Garda Financiară și Comisariatul General împotriva

Sentinței nr. 56 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de N.L., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.