ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 273/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul N.L., în contradictoriu cu A.N.A.F. - Garda Financiară și Comisariatul General, a solicitat anularea Deciziei nr. 1377 din 01 septembrie 2011, emisă de Garda Financiară și Comisariatul General, reintegrarea sa în funcția deținută anterior emiterii acestei decizii, respectiv comisar superior în cadrul Gărzii Financiare Botoșani, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate cu rata inflației de la data eliberării sale din funcție și până la reintegrarea sa efectivă, precum și toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, să se constate că examenul organizat de pârâta Garda Financiară, secția Județeană Botoșani este nul de drept și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Decizia nr. 1377 din 01 septembrie 2011 emisă de Comisarul General din cadrul Gărzii Financiare și Comisariatul General, s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de execuție de comisar superior la Garda Financiară, secția Județeană Botoșani, ca urmare a reorganizării Gărzii Financiare prin Ordinul nr. 2253 din 23 iunie 2011 al A.N.A.F. În susținerea acțiunii, reclamantul a susținut că decizia atacată este nelegală, întrucât a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 55, art. 57 și art. 61 alin. (1) din H.G.

nr. 611/2008 privind desfășurarea examenului de testare profesională, este lovită de nulitate, deoarece a fost emisă în urma unei proceduri vădit nelegale, declanșate în baza unui act normativ inexistent și care în consecință nu putea produce efecte juridice, a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 99 alin. (3), alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 188/1999, care prevede că mai întâi trebuie să se exprime manifestarea de voință în sensul eliberării din funcție, iar ulterior să se respecte termenul de preaviz, cu încălcarea art. 99 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 100 alin. (5) din Legea 188/1999, precum și alin. (2) care prevede că eliberarea din funcție poate fi dispusă exclusiv în cazul desființării fiecărui post în parte, fără a se avea în vedere vreo circumstanță imputabilă nouă.

A arătat, de asemenea, că decizia încalcă dispozițiile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 care interzice înființarea de noi posturi similare celor ocupate, timp de un an de la data desființării. A menționat reclamantul că nu a beneficiat de dispozițiile art. 104 din Legea nr. 188/1999 republicată privind redistribuirea funcționarilor publici chiar pe funcții temporar vacante. În ceea ce privește constatarea nulității examenului organizat de pârâtă, a arătat că prin Ordinul nr. 2253 din 23 iunie 2011 al A.N.A.F. s-a aprobat Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici prevăzut în Anexa nr. 8 la acest Ordin.

Prin acest regulament se prevede că funcționarilor publici din cadrul Gărzii Financiare a căror funcții sunt supuse reorganizării, li se va oferi posibilitatea de a opta în scris pentru funcțiile publice vacante, iar în cazul în care sunt mai multe opțiuni pentru aceeași funcție, se organizează examen de testare profesională potrivit acestui Regulament. A susținut că prin acest Regulament s-au încălcat prevederile H.G. nr. 611/2008 privind aprobarea Normelor de organizare și dezvoltare a carierei funcționarilor publici. Nu a fost respectat planul de interviu conform dispozițiilor art. 7 și art. 23 din Regulament, cu referire la art. 54, și art. 55 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 și nici prevederile H.G.

nr. 611/2008 privind probele concursului, desfășurarea acestuia și soluționarea contestațiilor. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F. București a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată. 2. Hotărârea instanței de fond, Prin sentința nr. 56 din data de 15 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea reclamantului, dispunând anularea Deciziei nr. 1377 din 01 septembrie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General. Totodată, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior și a obligat pârâta la plata către acesta a drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între data eliberării din funcție și data reintegrării efective, calculate la indicele de inflație.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că Decizia nr. 1377 din 01 septembrie 2011 a Comisariatului General din cadrul Gărzii Financiare - A.N.A.F. București, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de execuție de comisar superior la Garda Financiară, secția Județeană Botoșani are la bază, conform reținerilor din preambulul său, Ordinul nr. 2253/2001 al Președintelui A.N.A.F., ordin care ar viza noua structură organizatorică a Gărzii Financiare. Acest ordin însă, a fost anulat în dosarul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nr. 933/39/2011 prin admiterea în parte a acțiunii formulată de mai mulți reclamanți, între care și reclamantul din prezenta cauză, existând și alte instanțe din țară cu aceeași practică.

S-a reținut că, în privința competenței reorganizării Gărzii Financiare, există dispoziții legale imperative în mai multe acte normative, în speță H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare și Ordinul nr. 1468/2010 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Gărzii Financiare. Potrivit H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, așa cum a fost modificat prin H.G. nr. 566/2011, Garda Financiară are aceeași structură organizatorică prevăzută în H.G. nr. 109/2009, menționându-se la art. 2, alin. (2) din aceasta că respectiva structură este prevăzută în Anexa 1. Conform art. 4 din H.G. nr. 1324/2009 modificată și completată prin H.G.

nr. 566/2011, Comisariatul General este structura centrală a Gărzii Financiare, iar în cadrul structurii organizatorice a Comisariatului General se pot constitui și alte servicii, birouri și compartimente decât cele prevăzute în Anexa nr. 1. De asemenea, prin Ordinul nr. 1468/2010 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Gărzii Financiare, modificată prin Ordonanța nr. 1931/2010 la art. 4 alin. (5), pct. 24, printre atribuțiile Comisarului General, se numără și aceea de a propune spre aprobare președintelui A.N.A.F. constituirea de servicii, birouri, compartimente, altele decât cele prevăzute în H.G. privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, în cadrul structurii organizatorice, a Comisariatului General și de alte servicii, birouri, compartimente, respectiv divizii în cadrul secției județene și a secției municipiului București, concomitent cu aprobarea posturilor de conducere, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Ca atare, nu s-a dat în atribuțiile Președintelui A.N.A.F., în privința structurii organizatorice, decât constituirea și de alte servicii, birouri, compartimente, divizii, astfel că o parte a structurii organizatorice a Gărzii Financiare este stabilită prin act normativ, iar o parte este stabilită printr-un ordin al Președintelui A.N.A.F., nepublicat în M. Of. Aprobarea structurii organizatorice a Comisariatului General nu reprezintă o atribuție ce intră în competența președintelui A.N.A.F., structura fiind deja stabilită în Anexa 1 la H.G. nr. 1324/2009, astfel că ordinul atacat este dat cu încălcarea dispozițiilor legale, fiind lipsit de bază legală. Urmare a acestor considerente, prima instanță a reținut că nu s-a emis, în speță o nouă structură organizatorică a Gărzii Financiare, astfel că Decizia nr. 1377 din 1 septembrie 2011, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică, nu are suport legal.

Totodată, a apreciat că concursul la care reclamantul a participat nu mai intră în discuție în acest cadru procesual, el ținând de Ordinul nr. 2253/2001, ordin anulat conform celor arătate. 2. Recursul declarat împotriva Sentinței nr. 56 din data de 15 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Garda Financiară - Comisariatul General, care a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304 1 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele critici: - Recurenta pârâtă a susținut că nu poate fi avută în vedere motivarea instanței de fond în ceea ce privește hotărârea Curții de Apel Suceava, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 933/39/2011 și, cu atât mai puțin, în ceea ce privește celelalte hotărâri pronunțate în sensul anulării Ordinului Președintelui A.N.A.F.

nr. 2253/2011, atâta vreme cât aceasta nu este irevocabilă și nu se bucură de putere de lucru judecat. A arătat că nu trebuie confundată structura generală a Gărzii Financiare și a direcțiilor subordonate, structură ce este aprobată prin H.G. nr. 1324/2009, act normativ publicat în M. Of., cu structura organizatorică internă a fiecărei direcții din cadrul Gărzii Financiare și statul de funcții al acestora, care se aprobă prin acte administrative interne. A mai arătat că prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 s-a aprobat doar structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare și a secțiilor județene și ale Gărzii Financiare, numărul de posturi și statele de funcții, și, în nici un caz nu s-a modificat numărul diviziilor, secțiilor și serviciilor, care sunt prevăzute prin H.G.

nr. 1324/2009. Referitor la motivarea instanței de fond în sensul că Ordinului Președintelui.A.N.A.F nu a fost publicat în M. Of., recurenta pârâtă a susținut că acesta nu poate reprezenta un act administrativ cu caracter normativ, întrucât nu are aplicabilitate generală, nu se adresează erga omnes, ci se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecți, respectiv funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Gărzii Financiare și că, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, precum și dispozițiilor art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, nu se impunea publicarea în M. Of., fiind vorba de un act administrativ individual.

În ceea ce privește dispozițiile instanței de fond privitoare la reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior și plata drepturilor salariale, a precizat că postul ocupat de reclamant a fost supus reorganizării, în prezent fiind ocupat de un funcționar public care a participat la examenul de testare profesională și a obținut un punctaj corespunzător. În concluzie, s-a cerut admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiate, actul administrativ atacat fiind legal și temeinic. 2.2. Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, reiterând în cuprinsul acesteia, susținerile din cererea introductivă de instanță, precizând în plus faptul că a fost reintegrat definitiv pe post vacat, ceea ce întărește susținerile sale referitoare la nelegalitatea deciziei prin care a fost eliberat din funcție.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia nr. 1377 din 01 septembrie 2011, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, i s-a comunicat reclamantului faptul că este eliberat din funcția publică de execuție de comisar superior la Garda Financiară, secția Județeană Botoșani. Decizia atacată a fost emisă în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare și ale Ordinului Președintelui A.N.A.F.

nr. 2253/2011 de aprobare a noii structuri pe secții județene, divizii, servicii, compartimente, precum și a numărului total de posturi pe aceste structuri, acordându-i-se reclamantului preavizul de 30 de zile calendaristice prin adresa nr. 801977 din 23 iunie 2011. Înalta Curte apreciază că este întemeiată susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 este un act administrativ cu caracter normativ pentru care nu există cerința publicării în M. Of. Caracterizarea unui act administrativ ca individual sau normativ se face în raport de conținutul acestuia și efectele produse în ordinea juridică. Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formează reguli de drept generale și impersonale, se stabilesc situații juridice cu același caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.

Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu legile, pentru că edictează reguli, norme, dispoziții generale și obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte. Actul administrativ individual este un act administrativ concret, care privește un subiect de drept. În speță, Ordinul nr. 2253/2011 privind structura organizatorică și statele de funcții ale Gărzii Financiare este un act administrativ individual, deoarece se referă la structura și competențele acestei instituții și prin el nu se instituie norme juridice care să reglementeze situații juridice cu caracter de generalitate, impersonale. În fapt, prin Ordinul nr. 2253/2011 al Președintelui A.N.A.F.

s-a aprobat structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secțiilor județene și a secției Municipiului București, repartizarea numărului maxim de posturi aprobat pentru Garda Financiară, statele de funcții pentru Comisariatul General al Gărzii Financiare, secțiile județene și secția Municipiului București, precum și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici din cadrul instituției. Din cele arătate anterior, rezultă fără putință de tăgadă că Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 nu poate reprezenta un act cu caracter normativ, întrucât acesta nu prevede reglementări de principiu și nu are o aplicabilitate generală, nu se adresează și nu produce efecte erga omnes, ci se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept, respectiv funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Gărzii Financiare.

Actul sus menționat se încadrează, deci, în categoria actelor administrative individuale, nefiind aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, cerința publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul ordinului invocat în speță. În ceea ce privește critica adusă sentinței atacate referitor la efectele sentinței civile pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 933/39/2011, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată, întrucât instanța de fond în mod greșit și-a fundamentat soluția pe hotărârea dată într-un alt dosar, hotărâre ce nu era irevocabilă la momentul pronunțării sentinței de fond.

Dacă în opinia judecătorul fondului, soluția dată în Dosarul nr. 933/39/2011 al Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ar fi avut influență în soluționarea prezentei cauze, aceasta putea fi suspendată până la soluționarea în mod irevocabil a dosarului anterior menționat. În ceea ce privește susținerea intimatului - reclamant în sensul că reintegrarea sa pe post vacant confirmă nelegalitatea deciziei de eliberare din funcție, Curtea constată că prin decizia în discuție - anexată întâmpinării, intimatul - reclamant a fost mutat definitiv în funcție publică de execuție vacantă de comisar, din preambulul deciziei rezultând că aceasta a fost emisă în temeiul altor dispoziții legale.

Astfel fiind, având în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte apreciind întemeiate criticile aduse de către recurentă hotărârii atacate, constată că recursul formulat este fondat, urmând să fie admis, iar acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.A.F., Garda Financiară și Comisariatul General împotriva Sentinței nr. 56 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de N.L., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.