ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1296/2011

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea de ședință din 22 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. 10680/118/2010, în baza art. 300 2 C. proc. pen. în ref. la art. 160 b C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului P.M., pe o durată de 60 de zile. S-a reținut că inculpatul P.M., este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de omor calificat și omor deosebit de grav, prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. h) rap. la art. 176 lit. d) C. pen., tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) și c) C. pen., viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, se reține în sarcina acestuia că în noaptea de 30 octombrie /01 noiembrie 2009, împreună cu coinculpatul C.V. s-au deplasat la locuința victimei A.M. cu intenția de a sustrage bani și alte bunuri, împrejurare în care au întreținut cu aceasta raporturi sexuale, prin violență, după care, fiind amenințați de victimă că vor fi reclamați la poliție și, de frică pentru a nu fi trași la răspundere penală, au agresat-o, aplicându-i lovituri cu cuțitul și cu o stinghie de pat în zona capului și a corpului, cauzându-i leziuni care au dus la moartea acesteia prin insuficiență cardio-respiratorie acută prin hemopneumotorax bilateral și hemopericard, urmări ale unor plăgi multiple tăiate/înțepate toracice cu interesare pulmonară, vase mari de la baza cordului, cardio-pericardică.

între leziunile cardio-vasculo-pulmonare și deces există legătură directă, imediată, de cauzalitate; leziunile de violență constatate la autopsie s-au putut produce cu puțin timp anterior decesului, prin loviri repetate cu corp tăietor/înțepător, lovire cu și de corpuri dure și prin comprimare digitală; la plecare inculpatul P.M. a luat de pe masă un pachet de țigări, nedesfăcut, din care 10 țigări i-a dat inculpatului C.V., acesta din urmă sustrăgând din buzunarul victimei niște bani, așa cum susține P.M. Față de inculpat s-a dispus măsura arestului preventiv la data de 04 noiembrie 2009, ulterior măsura fiind prelungita si menținută succesiv până la termenul de față. Temeiurile de drept reținute ca existente cu prilejul luării măsurii arestării preventive [respectiv dispozițiile art. 143 C. proc.

pen., art. 148 lit. f) C. proc. pen.] subzistă și în prezent nemodificate. La acest moment s-a apreciat că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetați, indicii care se regăsesc în probele aflate la dosarul cauzei. În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, se apreciază că subzistă și la acest moment, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică , apreciat prin prisma modalității concrete de comitere a faptei, constând in pătrunderea in locuința victimei, întreținerea de relații sexuale cu aceasta, folosind violenta, apoi sustragerea unor bunuri si lovirea acesteia cu corpuri dure, dar si un cuțit, pana când aceasta a decedat, gravitatea infracțiunilor supuse judecații, ce este măsurata si in funcție de limitele de pedeapsa impuse de legiuitor, ușurința cu care inculpatul se presupune că a acceptat sa comită faptele si mobilul avut in vedere de acesta, existenta asupra victimei a unei sume de bani provenind din pensie.

Nu in ultimul rând, s-au avut in vedere si datele ce caracterizează persoana inculpatului , care, nu are ocupație si loc de munca, înțelegând sa facă rost de bani, recurgând la fapte de natura penala, acesta, conform examinării psihiatrice prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial cu tendințe impulsive si antisociale, ceea ce denota ca ar exista pericolul de a fi expus să comită fapte de natură penală si nu ar putea fi redat comunitarii in rândul căreia a fost comisă aceasta fapta.

Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la rămânerea definitivă a hotărârii, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, confirmată la instanța de fond și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, de la data arestării trecând 4 luni, timp în care cauza a parcurs primul ciclu procesual. Cum, în intervalul scurs de la pronunțarea sentinței de condamnare nu au apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate, s-a menținut starea de arest preventiv a apelantului inculpat, pe o durată de 60 de zile.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.M. , fără a preciza motivele de recurs. Examinând din oficiu calea de atac declarată, în condițiile art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie și viol, constând în aceea că în noaptea de 30 octombrie /1 noiembrie 2009, împreună cu o altă persoană s-a deplasat la locuința victimei cu intenția de a sustrage bani și alte bunuri, împrejurare în care a întreținut cu aceasta raporturi sexuale prin violență, a agresat-o aplicându-i lovituri cu cuțitul și o stinghie în zona capului și a corpului și a luat la plecare un pachet de țigări, victima decedând în urma leziunilor ce i-au fost cauzate.

Inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 3 noiembrie 2009 , fiind condamnat în primă instanță pentru faptele deduse judecății la o pedeapsă rezultantă de 19 ani închisoare (s.pen.16 din 24 ianuarie 2011 a Tribunalului Constanța). Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat, ci dimpotrivă ele subzistă și impun în continuare privarea de libertate. Este astfel de observat că, prin pronunțarea unei hotărâri în primă instanță, chiar nedefinitivă, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, iar natura acestora, împrejurările în care se reține că ar fi fost comise (fiind vorba despre infracțiuni comise prin violență, în condiții ce agravează răspunderea penală), ca și datele ce caracterizează persoana inculpatului justifică aprecierea că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.

Prin urmare, legal și temeinic instanța de apel, pe rolul căreia cauza se află în prezent, a dispus în baza art. 160/b rap. la art. 300/2 C. proc. pen. menținerea stării de arest a inculpatului, astfel încât recursul acestuia este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.M. împotriva încheierii de ședință din 22 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 10680/118/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2011.