ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1296/2011

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea

de ședință din 22 martie 2011 pronunțată de

Curtea

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu

minori și de

familie, în dosarul nr. 10680/118/2010, în baza art. 300

2

C. proc.

pen. în ref. la art. 160

b

C. proc. pen. s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului P.M., pe o durată de 60 de zile.

S-a reținut că inculpatul P.M., este cercetat sub

aspectul comiterii infracțiunilor de omor calificat și omor deosebit de

grav, prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. h) rap. la art. 176 lit. d) C.

pen., tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. a) și c) C. pen., viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, se

reține în sarcina acestuia că în noaptea de

30

octombrie /01 noiembrie 2009, împreună cu coinculpatul C.V. s-au

deplasat

la locuința victimei A.M. cu intenția de a sustrage bani și alte bunuri,

împrejurare în care au întreținut cu aceasta raporturi sexuale, prin violență,

după care, fiind amenințați de

victimă că

vor fi reclamați la poliție și, de frică pentru a nu fi trași la răspundere

penală, au agresat-o, aplicându-i lovituri cu cuțitul și cu

o stinghie

de pat în zona capului și a corpului, cauzându-i leziuni care au dus la moartea

acesteia prin insuficiență cardio-respiratorie acută prin hemopneumotorax

bilateral și hemopericard, urmări ale unor plăgi multiple tăiate/înțepate

toracice cu interesare pulmonară, vase mari de la baza cordului,

cardio-pericardică. între leziunile cardio-vasculo-pulmonare și

deces există legătură directă, imediată, de

cauzalitate; leziunile de

violență constatate la autopsie s-au putut

produce cu puțin timp anterior decesului, prin loviri repetate cu corp

tăietor/înțepător, lovire cu și de corpuri dure și prin comprimare digitală; la

plecare inculpatul P.M. a luat de pe masă un pachet de țigări, nedesfăcut, din

care 10 țigări i-a dat inculpatului C.V., acesta din urmă sustrăgând din

buzunarul victimei niște bani, așa cum susține P.M.

Față de inculpat s-a dispus măsura arestului

preventiv la data

de 04 noiembrie 2009, ulterior măsura fiind prelungita

si menținută succesiv până la termenul de față.

Temeiurile de

drept reținute ca existente cu prilejul luării măsurii arestării preventive [respectiv

dispozițiile art. 143 C. proc. pen., art. 148 lit. f) C. proc. pen.] subzistă

și în prezent nemodificate.

La acest

moment s-a apreciat că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea

rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetați,

indicii care se regăsesc în probele aflate la dosarul cauzei.

În ceea ce

privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., avut în vedere la

luarea măsurii arestării preventive, se apreciază că subzistă și la acest

moment, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru

care

inculpații sunt cercetați este

închisoarea mai mare de 4 ani și sunt

date că lăsarea în libertate a

acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică , apreciat prin prisma

modalității concrete de comitere a faptei, constând in pătrunderea in locuința

victimei, întreținerea de relații sexuale cu aceasta, folosind violenta, apoi

sustragerea unor bunuri si lovirea acesteia cu corpuri dure, dar si un cuțit,

pana când aceasta a decedat, gravitatea infracțiunilor supuse judecații, ce

este măsurata si in funcție de limitele de pedeapsa impuse de legiuitor,

ușurința cu care inculpatul se presupune că a acceptat sa comită faptele si

mobilul avut in vedere de acesta, existenta asupra victimei a unei sume de bani

provenind din pensie.

Nu in ultimul

rând, s-au avut in vedere si datele ce caracterizează persoana inculpatului ,

care, nu are ocupație si loc de munca, înțelegând sa facă rost de bani,

recurgând la fapte de natura penala, acesta, conform examinării psihiatrice

prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial cu tendințe impulsive si

antisociale, ceea ce denota ca ar exista pericolul de a fi expus să comită

fapte de natură penală si nu ar putea fi redat comunitarii in rândul căreia a

fost comisă aceasta fapta.

Măsura

arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de

nevinovăție de care se bucură inculpatul până la rămânerea definitivă a

hotărârii, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul

comiterii unei infracțiuni,

confirmată la

instanța de fond și nu tinde să reprezinte o executare

anticipată a

pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil,

de la data arestării trecând 4 luni, timp în care cauza a parcurs primul ciclu

procesual.

Cum, în

intervalul scurs de la pronunțarea sentinței de condamnare nu au apărut date

noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puțin restrictivă

de libertate, s-a menținut starea de arest preventiv a apelantului inculpat, pe

o durată de 60 de zile.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul

P.M.

, fără a preciza motivele de recurs.

Examinând din

oficiu calea de atac declarată, în condițiile art. 385/6 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie și viol, constând în aceea că

în noaptea de 30 octombrie /1 noiembrie 2009, împreună cu o altă persoană s-a

deplasat la locuința victimei cu intenția de a sustrage bani și alte bunuri,

împrejurare în care a întreținut cu aceasta raporturi sexuale prin violență, a

agresat-o aplicându-i lovituri cu cuțitul și o stinghie în zona capului și a

corpului și a luat la plecare un pachet de țigări, victima decedând în urma

leziunilor ce i-au fost cauzate.

Inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de

la 3 noiembrie 2009 ,

fiind condamnat în primă instanță pentru faptele

deduse judecății la o pedeapsă rezultantă de 19 ani închisoare (s.pen.16 din 24

ianuarie 2011 a Tribunalului Constanța).

Curtea

constată că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă a inculpatului nu au încetat, ci dimpotrivă ele subzistă și

impun

în continuare privarea de libertate.

Este astfel de

observat că, prin pronunțarea unei hotărâri în

primă instanță, chiar nedefinitivă, în cauză există mai mult decât o

presupunere

rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care

este cercetat, iar natura acestora, împrejurările în care se reține că

ar fi fost comise (fiind vorba despre infracțiuni comise prin violență,

în

condiții ce agravează răspunderea penală), ca și datele ce caracterizează

persoana inculpatului justifică aprecierea că lăsarea în libertate a acestuia

ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.

Prin urmare, legal și temeinic instanța de apel,

pe rolul căreia

cauza se află în prezent, a dispus în baza art. 160/b

rap. la art. 300/2 C. proc. pen. menținerea stării de arest a inculpatului,

astfel încât recursul acestuia este nefondat și va fi respins conform art. 385/15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.M. împotriva încheierii de

ședință din 22 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 10680/118/2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie

2011.