ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 507/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

acțiunii

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.G. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., suspendarea Ordinului 1072 din 22 mai 2009

emis de pârât, cu privire la eliberarea acestuia din funcția publică de

conducere de comisar șef secție la Garda Financiară, secția județeană Giurgiu

și numirea sa pe funcția publică de conducere de comisar șef divizie la Garda Financiară,

secția județeană Giurgiu.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că sunt îndeplinite

condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea

executării ordinului atacat prin care a fost eliberat din funcția publică de

conducere de Comisar șef al Gărzii Financiare, secția județeană Giurgiu.

Prin

întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea

executării actului administrativ contestat.

primei instanțe

Prin

sentința nr. 93 din 15 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de

reclamantul S.G. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. și în consecință, a

suspendat executarea Ordinului nr. 1072 din 22 mai 2009 emis de pârâtă până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 192/42/2010 al Curții de

Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a

făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

și anume sesizarea prealabilă a autorității publice care a emis actul sau a

autorității ierarhic superioare, existența unui caz bine justificat și

necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

În

aprecierea condițiilor privind cazul bine justificat și iminența producerii

unei pagube, prima instanță a reținut că se justifică măsura suspendării prin

existența unui caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității ordinului atacat, iar prin executarea acestui ordin s-ar

produce prejudicii reclamantului determinate de privarea în mod nelegal de

remunerația aferentă funcției sale, fiindu-i creat astfel un prejudiciu

material previzibil și viitor.

Prima

instanță a avut în vedere și recomandarea R nr. 89/8 din 13 septembrie 1989 a

Comitetului de Miniștrii care statuează că instanța acordă suspendare atunci

când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că

executarea actului administrativ este de natură a crea pagube semnificative,

dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de

regularitatea actului emis.

declarat în cauză

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

În

motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea primei instanțe

a fost dată cu aplicarea greșită a legii, susținând, în esență, că nu sunt

îndeplinite cumulativ condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât

ordinul atacat a fost dat cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, în

vigoare la data emiterii lui, așa încât se bucură de prezumția de legalitate,

iar vătămarea iminentă și ireparabilă nu s-a dovedit.

În

susținerea recursului a invocat mai multe hotărâri judecătorești cu titlu de

practică judiciară.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că recursul este lipsit de interes.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Actul

administrativ a cărui suspendare de executare a fost dispusă de instanța de

fond în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 este Ordinul nr. 1072 din 22 mai

2009, prin care intimatului- reclamant i-a fost acordat un preaviz de 30 de

zile calendaristice, începând cu data de 23 aprile 2009, urmând ca la încetarea

perioadei de preaviz să înceteze aplicabilitatea ordinului de numire în funcția

de comisar șef secție la Garda Financiară, secția județeană Giurgiu.

Ordinul a

fost emis în temeiul art. 99 din Legea nr. 188/1999 și al O.U.G. nr. 37/2009.

La

termenul de judecată din 28 ianuarie 2011, când s-a soluționat prezenta cauză,

recurenta-pârâtă a arătat că prin decizia nr. 386 din 25 februarie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost soluționată irevocabil cererea de

anulare a actului administrativ a cărui suspendare formează obiectul

prezentului recurs, depunând la dosar un extras de pe portalul Înaltei Curți cu

soluția pronunțată. De asemenea, a învederat că s-a emis și ordinul de

reintegrare a reclamantului în funția deținută anterior, fiind vorba de Ordinul

nr. 1678 din 25 octombrie 2010, pe care l-a depus în fotocopie.

Interesul

constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară

nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare prin formularea cererii

de chemare în judecată, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

Cum în

speță, așa cum s-a arătat, pricina a fost soluționată irevocabil, iar măsura

suspendării executării actului administrativ atacată în prezenta cauză a fost

dispusă până la soluționarea irevocabilă a acesteia, nu mai există folos

practic. Totodată, constată că obligația autorității pârâte a fost deja

executată, astfel, este evident că în acest moment nu mai subzistă interesul în

promovarea recursului împotriva hotărârii Curții de Apel, caz în care ar fi de

prisos cercetarea motivelor de recurs formulate de pârâtă.

pronunțată în recurs

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursurile declarate, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 93 din 15

aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.