ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 507/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., suspendarea Ordinului 1072 din 22 mai 2009 emis de pârât, cu privire la eliberarea acestuia din funcția publică de conducere de comisar șef secție la Garda Financiară, secția județeană Giurgiu și numirea sa pe funcția publică de conducere de comisar șef divizie la Garda Financiară, secția județeană Giurgiu. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării ordinului atacat prin care a fost eliberat din funcția publică de conducere de Comisar șef al Gărzii Financiare, secția județeană Giurgiu.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ contestat. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 93 din 15 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul S.G. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. și în consecință, a suspendat executarea Ordinului nr. 1072 din 22 mai 2009 emis de pârâtă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 192/42/2010 al Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și anume sesizarea prealabilă a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. În aprecierea condițiilor privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, prima instanță a reținut că se justifică măsura suspendării prin existența unui caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității ordinului atacat, iar prin executarea acestui ordin s-ar produce prejudicii reclamantului determinate de privarea în mod nelegal de remunerația aferentă funcției sale, fiindu-i creat astfel un prejudiciu material previzibil și viitor.

Prima instanță a avut în vedere și recomandarea R nr. 89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii care statuează că instanța acordă suspendare atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, susținând, în esență, că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât ordinul atacat a fost dat cu respectarea prevederilor O.U.G.

nr. 37/2009, în vigoare la data emiterii lui, așa încât se bucură de prezumția de legalitate, iar vătămarea iminentă și ireparabilă nu s-a dovedit. În susținerea recursului a invocat mai multe hotărâri judecătorești cu titlu de practică judiciară. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Actul administrativ a cărui suspendare de executare a fost dispusă de instanța de fond în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 este Ordinul nr. 1072 din 22 mai 2009, prin care intimatului- reclamant i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, începând cu data de 23 aprile 2009, urmând ca la încetarea perioadei de preaviz să înceteze aplicabilitatea ordinului de numire în funcția de comisar șef secție la Garda Financiară, secția județeană Giurgiu.

Ordinul a fost emis în temeiul art. 99 din Legea nr. 188/1999 și al O.U.G. nr. 37/2009. La termenul de judecată din 28 ianuarie 2011, când s-a soluționat prezenta cauză, recurenta-pârâtă a arătat că prin decizia nr. 386 din 25 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost soluționată irevocabil cererea de anulare a actului administrativ a cărui suspendare formează obiectul prezentului recurs, depunând la dosar un extras de pe portalul Înaltei Curți cu soluția pronunțată. De asemenea, a învederat că s-a emis și ordinul de reintegrare a reclamantului în funția deținută anterior, fiind vorba de Ordinul nr. 1678 din 25 octombrie 2010, pe care l-a depus în fotocopie. Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare prin formularea cererii de chemare în judecată, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

Cum în speță, așa cum s-a arătat, pricina a fost soluționată irevocabil, iar măsura suspendării executării actului administrativ atacată în prezenta cauză a fost dispusă până la soluționarea irevocabilă a acesteia, nu mai există folos practic. Totodată, constată că obligația autorității pârâte a fost deja executată, astfel, este evident că în acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii Curții de Apel, caz în care ar fi de prisos cercetarea motivelor de recurs formulate de pârâtă. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 93 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.