ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5204/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 29 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta V.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și a anulat Ordinul nr. 1917 din 8 octombrie 2009 emis de conducătorul autorității pârâte. Prin aceeași sentință, au fost respinse excepțiile lipsei plângerii prealabile și lipsei de obiect a acțiunii, precum și cererea de suspendare a executării actului anulat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin ordinul contestat, emis de ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, s-a dispus față de reclamantă, având funcția de director coordonator în cadrul ITCSMS Vrancea, încetarea aplicabilității Ordinului nr. 1245 din 28 mai 2009 având același emitent, de numire a reclamantei în funcția deținută, actul fiind emis în temeiul prevederilor art. IV și XIV din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.

Or, reține prima instanță, faptul că O.U.G. nr. 105/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 03 decembrie 2009 este de natură a atrage nelegalitatea ordinului contestat. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, se arată că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis cererea de anulare a ordinului contestat, ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a ține cont de faptul că legalitatea ordinului trebuia verificată în raport cu legislația în vigoare la momentul emiterii sale și nu în raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment.

Susține recurentul că, prin ordinul contestat, intimata-reclamantă a fost eliberată din funcția publică de conducere în aplicarea art. IV din O.U.G. nr. 105/2009, desființarea funcției respective producându-se, așadar, în temeiul legii; autoritatea recurentă a fost, deci, obligată să procedeze în conformitate cu dispozițiile imperative ale actului normativ respectiv, în vigoare la data emiterii ordinului contestat. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Prin Ordinul nr. 1245 din 28 mai 2009, emis de ministrul agriculturii, pădurii și dezvoltării rurale, intimata-reclamantă a fost numită în funcția de director coordonator în cadrul ITCSMS Vrancea, în baza art. III alin. (3)-(10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. Prin ordinul contestat în cauză, nr. 1917 din 08 octombrie 2009 având același emitent, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 de zile, să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1245 din 28 mai 2009, de numire în funcție a intimatei, precum și a contractului de management încheiat între părți.

Temeiul juridic al celui de al doilea act administrativ, ordinul contestat în cauză, îl constituie art. IV și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - C. muncii, art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management și H.G. nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009, arătând, în esență, că modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv actul administrativ de numire, reprezintă construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic al directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management.

De asemenea, funcția publică ocupată de intimata-reclamantă a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009, care a fost și ea, declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009. Or, lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată. De altfel în Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G.

nr. 37/2009 și prin art. l pct. 1-5 și 26, art. III, art. V, art. VIII, și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009. Așadar, în raport cu deciziile pronunțate de Curtea Constituțională referitor la aceste modificări legislative, funcția de director coordonator se consideră a fi desființată. Drept urmare, cum situația de neconstituționalitate ivită ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că atât ordinul de numire în funcție a intimatei-reclamante, cât și cel prin care s-a dispus încetarea acestui act și a contractului de management încheiat între părți, în baza O.U.G nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind emise/încheiate în temeiul unor acte normative declarate neconstituționale.

Într-adevăr, este cert că neconstituționalitatea actului normativ în temeiul căruia recurentul-pârât a emis ordinul de eliberare din funcție a intimatei-reclamante, adică O.U.G. nr. 105/2009, a afectat legalitatea ordinului respectiv, însă acest lucru nu poate justifica soluția instanței de fond, în condițiile în care ordinul de numire nu mai producea, nici el, efecte juridice, ulterior constatării neconstituționalității actului normativ în executarea căruia a fost emis, respectiv O.U.G. nr. 37/2009. Pentru considerentele arătate, recursul urmează a fi admis, modificându-se sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 29 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2010.