ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2372/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 291

din 3 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul M.E.V., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și a anulat Ordinul nr. 2043 din

9 octombrie 2009 emis de conducătorul autorității pârâte.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin ordinul

contestat, emis de ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, s-a dispus

față de reclamant, având funcția de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului

Județean de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit Olt, încetarea aplicabilității

Ordinului nr. 984 din 28 mai 2009 având același emitent, de numire a reclamantului

în funcția deținută, actul fiind emis în temeiul prevederilor art. IV și art. XIV

din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice,

precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor

publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale

administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale

altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind

cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria

prefectului și cabinetul alesului local.

Or, reține prima

instanță, faptul că O.U.G. nr. 105/2009 a fost declarată neconstituțională prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 03 decembrie 2009 este de natură a

atrage nelegalitatea ordinului contestat.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, în temeiul prevederilor

art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea cererii

de recurs, se arată că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis

cererea de anulare a ordinului contestat, ca urmare a constatării

neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a

ține cont de faptul că legalitatea ordinului trebuia verificată în raport cu

legislația în vigoare la momentul emiterii sale, și nu în raport de o

împrejurare ivită ulterior acestui moment.

Susține recurentul

că, prin ordinul contestat, intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția

publică de conducere în aplicarea art. IV din O.U.G. nr. 105/2009, desființarea

funcției respective producându-se, așadar, în temeiul legii; autoritatea

recurentă a fost, deci, obligată să procedeze în conformitate cu dispozițiile

imperative ale actului normativ respectiv, în vigoare la data emiterii

ordinului contestat.

Totodată, arată

recurentul, instanța de fond trebuia să rețină că cererea este lipsită de

obiect, de vreme ce atât actul de numire în funcție cât și actul contestat au

fost emise în temeiul unor norme declarate neconstituționale.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este fondat, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Prin Ordinul nr. 984

din 28 mai 2009, emis de ministrul agriculturii, pădurii și dezvoltării rurale,

intimatul-reclamant a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în

cadrul Oficiului Județean de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit Olt, în

baza art. III alin. (3)-(10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost

declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7

octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea

nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată.

Prin ordinul

contestat în cauză, nr. 2043 din 09 octombrie 2009 având același emitent, s-a

dispus ca, după un preaviz de 15 de zile, să înceteze aplicabilitatea Ordinului

nr. 984 din 28 mai 2009, de numire în funcție a intimatului, precum și a contractului

de management încheiat între părți.

Temeiul juridic al celui

de al doilea act administrativ, ordinul contestat în cauză, îl constituie art. IV

și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, art. 65 alin.(1) din Legea nr. 53/2003 – Codul

muncii, art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management și H.G. nr. 8/2009

privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale.

Prin Decizia nr. 1629

din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale

dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și

anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009, arătând, în esență, că modalitatea de

reglementare a funcției publice, respectiv actul administrativ de numire,

reprezintă construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema

statutului juridic al directorului coordonator și a naturii juridice a

contractului de management.

De asemenea, funcția

publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009,

care a fost, și ea, declarată neconstituțională prin Decizia Curții

Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009.

Or, lipsirea de temei

constituțional a actelor normative primare are drept consecință încetarea

efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de

numire a directorului coordonator adjunct este lipsit de efecte juridice,

potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată.

De altfel în Decizia nr.414/2010,

Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă

să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ

de dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G.

nr. 37/2009 și prin art. 1 pct. 1-5 și 26, art. III, art. V, art. VIII, și

anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

Așadar, în raport cu

deciziile pronunțate de Curtea Constituțională referitor la aceste modificări

legislative, funcția de director coordonator adjunct se consideră a fi desființată.

Drept urmare, cum situația

de neconstituționalitate ivită ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 1257

din 7 octombrie 2009 poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor

juridice născute anterior, Înalta Curte constată că atât ordinul de numire în

funcție a intimatului-reclamant, cât și cel prin care s-a dispus încetarea

acestui act și a contractului de management încheiat între părți, în baza O.U.G

nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind emise/încheiate în temeiul

unor acte normative declarate neconstituționale.

Într-adevăr, este

cert că neconstituționalitatea actului normativ în temeiul căruia recurentul-pârât

a emis ordinul de eliberare din funcție a intimatului-reclamant, adică O.U.G.

nr. 105/2009, a afectat legalitatea ordinului respectiv, însă acest lucru nu

poate justifica soluția instanței de fond, în condițiile în care ordinul de

numire nu mai producea, nici el, efecte juridice, ulterior constatării

neconstituționalității actului normativ în executarea căruia a fost emis,

respectiv O.U.G. nr. 37/2009.

Pentru considerentele

arătate, recursul urmează a fi admis, modificându-se sentința atacată, în

sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva

sentinței nr. 291 din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului M.E.V., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2011.