ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4269/2011

Asupra recursului de față:

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

hotărârea primei instanțe.

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale București, anularea ordinului nr. 287 din 31

mai 2010 și repunerea lui în funcția deținută anterior, aceea de director coordonator

adjunct - Domeniul implementere producție vegetală și animală, politici de piață,

fond funciar, din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Maramureș.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 420 din 09

noiembrie 2010, a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut că ordinul de numire în funcție a reclamantului a fost

fundamentat pe dispozițiile art. 3 alin. (3), (4), (5), (6), (10) și (12) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice,

care a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009

a Curții Constituționale.

De asemenea, prin Decizia

nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curții Constituționale s-a statuat că prevederile

art. 1 pct. 1-5, pct. 26 art. 3, 4, 5, 8 și Anexa 1 din O.U.G. nr. 105/2009 privind

unele măsuri în domeniul funcției publice și pentru întărirea capacității manageriale

la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte

organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale

și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind

cabinetul demnitarului, administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului

și cabinetul alesului local sunt neconstituționale.

Totodată, prin Decizia

nr. 414/2010 a Curții Constituționale s-a constatat că dispozițiile art. 1 pct.

1, art. 1 pct. 6, art. 1 pct. 23 și art. 1 pct. 28 din Legea pentru modificarea

și completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, sunt

neconstituționale.

A reținut instanța că

lipsirea de temei constituțional a actelor normative are ca efect încetarea de drept

a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contract de management, actele

administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență).

în cauză.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul C.I., prin care a enunțat ordinele prin care a fost

numit în funcția de director coordonator adjunct și ordinul prin care a fost eliberat

din funcție, cu precizarea că ordinul nr. 287 din 31 mai 2010 a fost emis cu încălcarea

dispozițiilor legale.

II. Considerentele Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând

cererea de recurs formulată în cauză, constată că aceasta nu respectă prevederile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții,

cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Înalta Curte apreciază

că recurentul nu și-a motivat, în fapt și în drept, recursul și nu a făcut nicio

referire la conținutul sentinței atacate, limitându-se la enunțarea actelor administrative

care au fost emise cu privire la persoana sa și la faptul Oă ordinul nr. 287

din 31 mai 2010 al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale este nelegal.

Conform dispozițiilor

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu

motive de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu există

motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță.

Astfel fiind, față de

considerentele arătate și în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu

cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora,

se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de C.I. împotriva sentinței nr. 420 din 09 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2011.