ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4269/2011

Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale București, anularea ordinului nr. 287 din 31 mai 2010 și repunerea lui în funcția deținută anterior, aceea de director coordonator adjunct - Domeniul implementere producție vegetală și animală, politici de piață, fond funciar, din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Maramureș. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 420 din 09 noiembrie 2010, a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că ordinul de numire în funcție a reclamantului a fost fundamentat pe dispozițiile art. 3 alin. (3), (4), (5), (6), (10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, care a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale. De asemenea, prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curții Constituționale s-a statuat că prevederile art. 1 pct. 1-5, pct. 26 art. 3, 4, 5, 8 și Anexa 1 din O.U.G.

nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului, administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local sunt neconstituționale. Totodată, prin Decizia nr. 414/2010 a Curții Constituționale s-a constatat că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 1 pct. 6, art. 1 pct. 23 și art. 1 pct. 28 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, sunt neconstituționale.

A reținut instanța că lipsirea de temei constituțional a actelor normative are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contract de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență). 2. Recursul exercitat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.I., prin care a enunțat ordinele prin care a fost numit în funcția de director coordonator adjunct și ordinul prin care a fost eliberat din funcție, cu precizarea că ordinul nr. 287 din 31 mai 2010 a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând cererea de recurs formulată în cauză, constată că aceasta nu respectă prevederile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. Potrivit acestor dispoziții, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Înalta Curte apreciază că recurentul nu și-a motivat, în fapt și în drept, recursul și nu a făcut nicio referire la conținutul sentinței atacate, limitându-se la enunțarea actelor administrative care au fost emise cu privire la persoana sa și la faptul Oă ordinul nr. 287 din 31 mai 2010 al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale este nelegal. Conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D E C I D E Constată nul recursul declarat de C.I. împotriva sentinței nr. 420 din 09 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2011.