ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5319/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 19 ianuarie 2009 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.I., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- anularea Ordinului

nr. 2295 emis la data de 9 octombrie 2009;

- repunerea în

situația anterioară acestei decizii, reintegrarea în funcția deținută anterior,

aceea de director coordonator adjunct - domeniul Implementare producție

vegetală și animală, politici de piață, fond funciar, în cadrul Direcției

pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Maramureș;

- obligarea

autorității emitente la plata drepturilor salariale aferente funcției,

indexate, majorate și reactualizate, de la momentul eliberării din funcție și

până la efectiva reîncadrare, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 78

alin. (1) C. muncii.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1469 din 28 mai 2009 a fost numit în

funcția de director coordonator adjunct - domeniul Implementare producție

vegetală și animală, politici de piață, fond funciar, în cadrul Direcției

pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Maramureș.

Susține reclamantul

că prin Ordinul nr. 2295 din 9 octombrie 2009 a fost eliberat din această

funcție, fără nici o motivare ori argumentare în drept a măsurii.

pronunțată de Curtea de apel

Prin Sentința nr. 127

din 18 martie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele:

Prin demersul

judiciar, reclamantul tinde să obțină restabilirea situației anterioare actului

contestat prin reintegrarea în funcția de director coordonator adjunct -

domeniul implementare producție vegetală și animală, politici de piață, fond

funciar, în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Maramureș,

funcție pe care o ocupa în baza Ordinului nr. 1469 din 28 mai 2009, emis în

baza dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009.

Întrucât prin Decizia

Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 au fost declarate în

întregime neconstituționale dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, Curtea de apel a

apreciat că, la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru

reclamant, actul de numire în funcția publică respectivă nu era conform cu

ordinea de drept. Sub acest aspect, instanța a reținut că actul administrativ

individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate

neconstituționale, neconforme cu Constituția înfrânge principiul legalității și

drept urmare este nelegal fiind incidente în acest sens implicit dispozițiile

art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de

consecință, instanța de fond a apreciat că în acest context reclamantul nu

poate să invoce și să revendice calitatea de persoană vătămată printr-un act

administrativ individual atâta vreme cât dreptul său ori interesul la momentul

emiterii acelui act a devenit nelegitim. Astfel, situația reintegrării în

funcția deținută pe baza unui ordin dat în temeiul unui act normativ

neconstituțional nu poate fi validată, iar persoana ce se consideră vătămată nu

poate dobândi avantaje în justiție prin statuarea, respectiv validarea unei

nelegalități anterioare. Din această perspectivă, Curtea de apel a apreciat că,

la momentul emiterii actului administrativ contestat, reclamantul nu justifică

vătămarea dreptului subiectiv dobândit ca urmare a numirii în funcție prin

Ordinul nr. 1469/2009, întrucât acesta din urmă a fost fundamentat pe un act

normativ declarat neconstituțional, astfel că acțiunea în anulare a actului

contestat apare ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței

civile pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul C.I.,

invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum

și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și ale art. 20 din Legea nr.

554/2004.

Prin motivele de

recurs, se arată că prin încetarea aplicabilității ordinului de numire într-o

funcție, care la acel moment s-a făcut în mod legal, în mod cert au fost

încălcate drepturi subiective, iar titularul lor este o persoană vătămată în

înțelesul legii.

Se mai arată că

Ordinul nu cuprinde cerințele prevăzute de art. 62 alin. (2) C. muncii, în

sensul că nu este motivat în fapt și în drept și nu prevede termenul în care

măsura poate fi contestată și instanța competentă să o judece.

Susține recurentul că

instanța este datoare să analizeze legalitatea ordinului contestat, prin prisma

actelor normative în vigoare la data emiterii lui, atât în raport de conținutul

actului normativ, dar și în raport de evenimentele ulterioare intervenite, cum

ar fi declararea lui ca neconstituțional.

instanței de recurs

Analizând cauza, prin

prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și

art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Cu referire la

criticile din recurs invocate în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că sentința recurată este temeinică și legală.

Conform dispozițiilor

Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

numirea într-o funcție publică de conducere se face prin actul administrativ emis

de persoana competentă (art. 62 din lege).

Nu poate fi contestat

faptul că, anterior emiterii ordinului contestat, recurentul-reclamant a fost

numit în funcția de director coordonator adjunct în domeniul Implementare

producție vegetală și animală, politici de piață, fond funciar, al Direcției

pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Maramureș prin Ordinul nr. 1469 din 28

mai 2009, emis în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009.

Instanța de fond a

procedat la o justă apreciere atunci când a analizat temeinicia acțiunii cu

care a fost învestită prin prisma interesului reclamantului în raport cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, conform cărora

prin interes legitim privat se înțelege "posibilitatea de a pretinde o

anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și

previzibil, prefigurat", întrucât, în raport cu dispozițiile art. 1 alin.

(1) și art. 8 alin. (1) din aceeași lege, se poate adresa instanței de

contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim.

Astfel fiind,

persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ are sarcina de

a justifica în fața instanței existența unui drept ori a unui interes legitim

în considerarea căruia formulează acțiunea în contencios administrativ.

Or, în cauză, înainte

de a proceda la o analiză în concret a susținerilor reclamantului privitoare la

nelegalitatea actului contestat, instanța de fond a apreciat cu just temei

faptul că atât dreptul cât și interesul urmărite de reclamant prin promovarea

acțiunii nu mai au caracter legitim întrucât actul de numire în funcția publică

de conducere de director coordonator adjunct în domeniul Implementare producție

vegetală și animală, politici de piață, fond funciar, al Direcției pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală Maramureș Implementare producție vegetală și

animală, politici de piață, fond funciar, al Direcției pentru Agricultură și

Dezvoltare Rurală Maramureș, funcție în care solicită reintegrarea, este lipsit

de efecte juridice ca urmare a faptului că au fost declarate neconstituționale

dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257

din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din

Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată.

Prin urmare, viciul

de neconstituționalitate al actului normativ primar, respectiv O.U.G. nr.

37/2009, este de natură a antrena și viciul de legalitate al actului

administrativ de numire emis în baza acestuia, act care devine inexistent.

În același sens,

Curtea are în vedere și considerentele Curții Constituționale din cuprinsul

Deciziei nr. 414/2010 referitoare la neconstituționalitatea modificărilor aduse

Legii nr. 188/1999, atunci când, în analiza efectelor Deciziilor nr. 1257 din 7

octombrie 2009 și nr. 1629 din 3 noiembrie 2009, se afirmă că "lipsirea de

temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de

drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de

management, actele administrative data în aplicarea celor două ordonanțe de

urgență)".

Deci, cu alte

cuvinte, legitimitatea dreptului și interesului reclamantului în promovarea

acțiunii au fost viciate prin declararea neconstituționalității actului

normativ în temeiul și în executarea căruia acesta a fost numit în funcția

publică în care urmărește să fie reintegrat prin admiterea prezentei cereri de

chemare în judecată și anularea Ordinului nr. 2295 emis la data de 9 octombrie

2009.

La pronunțarea

prezentei decizii, Curtea are în vedere jurisprudența sa anterioară în materie

reprezentată, spre exemplu, de deciziile recente: Decizia nr. 4084 din 5

octombrie 2010 și Decizia nr. 4030 din 1 octombrie 2010.

Pentru considerentele

arătate, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, astfel

că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Respinge recursul

declarat de C.I. împotriva Sentinței civile nr. 127 din 18 martie 2010 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2010.