ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4890/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 101 din data de 1 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul M.E.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a suspendat executarea Ordinului nr. 2043 din 09 octombrie 2009 emis de pârât până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct al O.J.P.D.R.P. Olt prin Ordinul nr. 984 din 28 mai 2009, a încheiat cu autoritatea pârâtă un contract de management cu durata de 1 an începând de la 28 mai 2009, iar prin Ordinul contestat i s-a acordat reclamantului unui previz de 15 zile lucrătoare, la expirarea căruia reclamantul urma să fie eliberat din funcție.

Ordinul M.A.D.R. nr. 2043 din 09 octombrie 2009, a cărui suspendare a fost solicitată în prezenta cauză, s-a întemeiat pe prevederile art. IV și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009. Rezumând dispozițiile normative incidente în speță, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamantul a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, iar față de considerentele Deciziei nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. VIII și anexa 1 din O.U.G. nr. 105/2009, instanța a apreciat că în cauză există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ.

În ceea ce privește condiția prejudiciului iminent, prima instanță a reținut că acesta constă în lipsirea funcționarului public de plata drepturilor salariale, afectarea imaginii și prestigiului său profesional, vacantarea postului. Instanța de fond a respins excepția lipsei de obiect a cererii reclamantului, invocată de pârât față de faptul că ordinul a cărui suspendare se solicită a fost executat prin eliberarea reclamantului din funcție, fiind epuizat, apreciind-o ca neîntemeiată în raport de prevederile art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii capătului principal de cerere pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 304¹ C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că actul administrativ contestat nu era susceptibil de suspendare, instituția creată de art. 14 din Legea 554/2004 vizând doar actele cu executare succesivă și nu cele cu executare dintr-o dată, cum eronat a reținut instanța de fond. A mai susținut recurentul și că în speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 întrucât lipsirea reclamantului de drepturile salariale aferente funcției de conducere exercitate nu produce acestuia o pagubă imposibil de reparat pe viitor, în condițiile în care acestea pot fi acordate de către instanța de judecată care ar constata nelegalitatea actului de eliberare din funcție.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează. Suspendarea executării actului administrativ reglementată de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 constituie o măsură de protecție provizorie a drepturilor și intereselor legitime ale particularilor, constând în amânarea sau întreruperea vremelnică, după caz, a producerii efectelor juridice ale manifestării de voință a autorității publice. Conform unei reguli de interpretare logică a legii civile (în sens larg), o normă juridică trebuie să fie interpretată în sensul producerii de efecte juridice, iar nu în sensul golirii ei de conținut.

De aceea, prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi interpretate în sensul unei inadmisibilității de plano sau a lipsei de obiect a cererii de suspendare a unui act administrativ cu executare uno ictu , interpretarea contrară ducând la golirea de conținut și lipsirea de finalitate a normei menționate, în condițiile în care majoritatea covârșitoare a actelor administrative o constituie cele de acest tip. Pentru aceste motive, susținerile recurentului privind lipsa de obiect a cererii apar ca lipsite de fundament. În ceea ce privește întrunirea condițiilor necesare suspendării executării actului administrativ, Înalta Curte apreciază că în mod corect a reținut în speță instanța de fond îndeplinirea condițiilor prevăzute cumulativ de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Neconstituționalitatea actului normativ în baza căruia a fost emis un act administrativ este o împrejurare de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Lipsirea funcționarului public de plata drepturilor salariale până la momentul incert în care acesta urmează a fi reintegrat în funcție sau a obține, pe cale judecătorească, acordarea retroactivă a acestor drepturi, reprezintă un prejudiciu material viitor și previzibil, fiind de datoria instanței, în cadrul stabilit de lege, să ia măsuri pentru împiedicarea producerii acestuia. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 291 din 3 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de reclamantul M.E.V.

și a dispus anularea Ordinului M.A.D.R. nr. 2043 din 09 octombrie 2009. În aceste condiții au încetat efectele sentinței recurate, suspendarea Ordinului M.A.D.R. nr. 2043 din 09 octombrie 2009 fiind dispusă până la pronunțarea instanței de fond învestită cu cererea de anulare a actului administrativ respectiv. Pentru acestea, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 101 din data de 1 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.