ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4890/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 101 din

data de 1 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul M.E.V. în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a suspendat executarea

Ordinului nr. 2043 din 09 octombrie 2009 emis de pârât până la pronunțarea

instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reclamantul a fost numit în funcția de director

coordonator adjunct al O.J.P.D.R.P. Olt prin Ordinul nr. 984 din 28 mai 2009, a

încheiat cu autoritatea pârâtă un contract de management cu durata de 1 an

începând de la 28 mai 2009, iar prin Ordinul contestat i s-a acordat

reclamantului unui previz de 15 zile lucrătoare, la expirarea căruia reclamantul

urma să fie eliberat din funcție.

Ordinul M.A.D.R. nr. 2043 din 09

octombrie 2009, a cărui suspendare a fost solicitată în prezenta cauză, s-a

întemeiat pe prevederile art. IV și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009.

Rezumând dispozițiile normative

incidente în speță, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute cumulativ de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004,

întrucât reclamantul a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, iar față

de considerentele Deciziei nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curții

Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art.

I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. VIII și anexa 1 din O.U.G. nr.

105/2009, instanța a apreciat că în cauză există o îndoială puternică și

evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ.

În ceea ce privește condiția

prejudiciului iminent, prima instanță a reținut că acesta constă în lipsirea

funcționarului public de plata drepturilor salariale, afectarea imaginii și

prestigiului său profesional, vacantarea postului.

Instanța de fond a respins excepția

lipsei de obiect a cererii reclamantului, invocată de pârât față de faptul că

ordinul a cărui suspendare se solicită a fost executat prin eliberarea

reclamantului din funcție, fiind epuizat, apreciind-o ca neîntemeiată în raport

de prevederile art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând

modificarea acesteia în sensul respingerii capătului principal de cerere pentru

motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și ale art.

304¹ C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât

a arătat că actul administrativ contestat nu era susceptibil de suspendare,

instituția creată de art. 14 din Legea 554/2004 vizând doar actele cu executare

succesivă și nu cele cu executare dintr-o dată, cum eronat a reținut instanța

de fond.

A mai susținut recurentul și că în

speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004

întrucât lipsirea reclamantului de drepturile salariale aferente funcției de

conducere exercitate nu produce acestuia o pagubă imposibil de reparat pe

viitor, în condițiile în care acestea pot fi acordate de către instanța de

judecată care ar constata nelegalitatea actului de eliberare din funcție.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge,

pentru considerentele ce urmează.

Suspendarea executării actului

administrativ reglementată de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004

constituie o măsură de protecție provizorie a drepturilor și intereselor

legitime ale particularilor, constând în amânarea sau întreruperea vremelnică,

după caz, a producerii efectelor juridice ale manifestării de voință a

autorității publice.

Conform unei reguli de interpretare

logică a legii civile (în sens larg), o normă juridică trebuie să fie

interpretată în sensul producerii de efecte juridice, iar nu în sensul golirii

ei de conținut.

De aceea, prevederile art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 nu pot fi interpretate în sensul unei inadmisibilității

de plano sau a lipsei de obiect a cererii de suspendare a unui act

administrativ cu executare

uno ictu

, interpretarea contrară ducând la

golirea de conținut și lipsirea de finalitate a normei menționate, în

condițiile în care majoritatea covârșitoare a actelor administrative o

constituie cele de acest tip.

Pentru aceste motive, susținerile

recurentului privind lipsa de obiect a cererii apar ca lipsite de fundament.

În ceea ce privește întrunirea

condițiilor necesare suspendării executării actului administrativ, Înalta Curte

apreciază că în mod corect a reținut în speță instanța de fond

îndeplinirea condițiilor prevăzute

cumulativ de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Neconstituționalitatea actului

normativ în baza căruia a fost emis un act administrativ este o împrejurare de

natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Lipsirea funcționarului public de

plata drepturilor salariale până la momentul incert în care acesta urmează a fi

reintegrat în funcție sau a obține, pe cale judecătorească, acordarea

retroactivă a acestor drepturi, reprezintă un prejudiciu material viitor și

previzibil, fiind de datoria instanței, în cadrul stabilit de lege, să ia

măsuri pentru împiedicarea producerii acestuia.

Pe de altă parte, Înalta Curte

constată că prin sentința civilă nr. 291 din 3 iunie 2010, Curtea de Apel

Craiova a admis acțiunea formulată de reclamantul M.E.V. și a dispus anularea

Ordinului M.A.D.R. nr. 2043 din 09 octombrie 2009.

În aceste condiții au încetat

efectele sentinței recurate, suspendarea Ordinului M.A.D.R. nr. 2043 din 09

octombrie 2009 fiind dispusă până la pronunțarea instanței de fond învestită cu

cererea de anulare a actului administrativ respectiv.

Pentru acestea, nefiind întemeiate

motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 101 din data

de 1 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie

2010.