ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5055/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 47 din 4 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, a dispus anularea Ordinului din 09 octombrie 2009 emis de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale și a dispus reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior, cu plata drepturilor salariale cuvenite, actualizate cu rata inflației. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul din 09 octombrie 2009, emis de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, s-a dispus, în baza prevederilor O.U.G.

nr. 105/2009 ca începând cu data de 12 octombrie 2009, să înceteze contractul de management nr. AA/2009, în baza cărora reclamantul C.I., a ocupat funcția de director coordonator adjunct al Centrului Județean Mehedinți al A.P.I.A. În exercitarea controlului legalității Ordinului din 09 octombrie 2009, instanța de fond a constatat că dispozițiile actului normativ în aplicarea căruia a fost emis, respective O.U.G. nr. 105/2009, au fost declarate neconstituționale. În acest sens, s-a reținut că prin Decizia nr. 1629 din 13 decembrie 2009, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV și Anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009 sunt neconstituționale, conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ale O.U.G.

nr. 37/2009, cu încălcarea acelorași prevederi constituționale, respective art. 115 alin. (6) din Constituție. Față de decizia contenciosului constituțional și văzând dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, instanța de fond a constatat, în cauză, nelegalitatea Ordinului din 09 octombrie 2009, ca fiind emis în aplicarea unor dispoziții legale declarate neconstituționale. Instanța de fond, prin prisma celor arătate anterior, a apreciat că nu s-a mai impus cenzurarea celorlalte critici invocate de reclamant în susținerea nelegalității actului administrativ contestat referitoare la lipsa semnăturii ministrului sau la faptul că în perioada de preaviz se afla în concediul medical, analiza acestora fiind considerată, așadar, inutilă.

Totodată, ca o consecința a anulării Ordinului din 09 octombrie 2009, instanța de fond a dispus repunerea părților în situația avută anterior emiterii acestui act administrativ, respectiv reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior emiterii ordinului și plata drepturilor salariale cuvenite și neîncasate de la momentul eliberării din funcție a acestuia și până la reintegrarea efectivă. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 47 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304 1 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate recurentul-pârât a susținut, în esență, următoarele: Astfel, printr-o primă critică formulată recurentul-pârât a susținut faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de procedură, în sensul că nu s-a dispus citarea sa în fața instanței de fond ceea ce a condus la încălcarea principiului contradictorialității precum și a dreptului său la apărare. Printr-o altă critică formulată recurentul-pârât a mai arătat că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită în condițiile în care intimatul-reclamant, prin cererea formulată, urmărea de fapt, repunerea sa într-o funcție deținută anterior, ceea ce echivala cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja, aspect ce ar fi trebuit să conducă la respingerea acțiunii ca lipsită de obiect.

Printr-o ultimă critică formulată pe fondul cauzei recurentul-pârât susține că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis cererea de anulare a Ordinului din 09 octombrie 2009, ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a ține cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia verificată în raport cu legislația în vigoare la momentul emiterii sale, și nu în raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment. Astfel, susține recurentul-pârât că reclamantul prin Ordinul din 09 octombrie 2009, a fost eliberat din funcția publică de conducere, de director coordonator adjunct, în aplicarea art. IV alin. (1) și (4) și art. V din O.U.G.

nr. 105/2009. Din acest considerent recurentul-pârât a arătat că desființarea funcției intimatului-reclamant s-a produs ope legis, instituția publică fiind obligată să procedeze în conformitate cu dispozițiile imperative ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009, în vigoare la data emiterii ordinului contestat. În opinia recurentului-pârât regula care-și găsește aplicabilitate în cauză este cea exprimată în adagiul tempus regit actum, potrivit cu care o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei. 3. Hotârârea instanței de recurs Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul-pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a apărărilor formulate și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis.

În primul rând Înalta Curte constatând că recurentul-pârât nu se poate prevala de propria sa culpă va înlătura critica referitoare la încălcarea normelor de procedură de către instanța de fond; astfel, se constată că la dosarul instanței de fond se află atașate atât dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu recurentul-pârât pentru toate cele patru termene de judecată cât și adresa din 04 decembrie 2009, prin care acesta a comunicat instanței de fond temeiul juridic care a stat la baza emiterii ordinului contestat; faptul că recurentul-pârât, deși legal citat, nu a înțeles să se prezinte în fața instanței de fond la nici un termen de judecată și nici să formuleze întâmpinare nu a fost de natură a afecta legalitatea procedurii judiciare, sub aspectul respectării principiului fundamental al contradictorialității precum și al dreptului la apărare al vreuneia dintre părțile litigante, așa cum în mod greșit se susține prin motivele de recurs.

Vor fi înlăturate și criticile referitoare la lipsa de obiect a acțiunii, deduse prezentei judecăți, motivat de faptul că nu prezintă relevanță împrejurarea că ordinul contestat nu este cu executare succesivă, el putând face obiectul controlului de legalitate, în condițiile art. 8 din Legea contenciosului administrativ, ținându-se cont de faptul că intimatul-reclamant invocă vătămarea unui drept recunoscut de lege prin punerea în executare a actului administrativ contestat. Înalta Curte apreciază însă că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât, pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează. Prin Ordinul din 28 mai 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale intimatul-reclamant a fost numit în funcția de director coordonator adjunct al Centrului Județean A.P.I.A.

Mehedinți, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6)-(10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale a României 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. Prin Ordinul din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, contestat în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 zile, să înceteze aplicabilitatea Ordinului din 28 mai 2009 al Ministerului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale precum și a contractul de management nr. AA din 15 august 2009. Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. IV și art. XIV din O.U.G.

nr. 105/2009, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - C. muncii, art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management nr. AA din 15 august 2009 și H.G. nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea Constituțională a României a declarat neconstituționale dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și Anexa nr. 1 din Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009. În considerentele deciziilor anterioare enunțate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management.

Funcția publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată. De altfel în Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G.

nr. 37/2009 și prin art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. V, art. VIII și Anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009. Ca urmare a acestor modificări legislative, funcția de director coordonator adjunct în cadrul Centrului Județean al A.P.I.A. s-a desființat, astfel că în mod greșit instanța de fond a considerat că intimatul-părât mai poate fi reintegrată, într-o funcție a cărei existență a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înființată. Așadar, dat fiind faptul că situația de neconstituționalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât Ordinul de numire din 28 mai 2009 cât și contractului de management nr. AA încheiat între părți la 15 august 2009, în baza O.U.G.

nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituțional. Este de necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G. nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcție a intimatului-reclamant, prin Ordinul din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanței de fond în sensul reintegrării intimatei-reclamante în funcția de director coordonator adjunct în condițiile în care actul administrativ de numire, respectiv Ordinul din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituționalității actului normativ în executarea căruia a fost emis.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii intimatului-reclamant, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 47 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2010.