ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5055/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 47 din

4 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, a dispus anularea Ordinului din 09

octombrie 2009 emis de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării

Rurale și a dispus reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior, cu plata

drepturilor salariale cuvenite, actualizate cu rata inflației.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordinul din 09

octombrie 2009, emis de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării

Rurale, s-a dispus, în baza prevederilor O.U.G. nr. 105/2009 ca începând cu data

de 12 octombrie 2009, să înceteze contractul de management nr. AA/2009, în baza

cărora reclamantul C.I., a ocupat funcția de director coordonator adjunct al Centrului

Județean Mehedinți al A.P.I.A.

În exercitarea controlului

legalității Ordinului din 09 octombrie 2009, instanța de fond a constatat că dispozițiile

actului normativ în aplicarea căruia a fost emis, respective O.U.G. nr. 105/2009,

au fost declarate neconstituționale.

În acest sens, s-a reținut

că prin Decizia nr. 1629 din 13 decembrie 2009, Curtea Constituțională a statuat

că dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV și Anexa nr. 1 din O.U.G.

nr. 105/2009 sunt neconstituționale, conțin aceleași reglementări și aceleași soluții

legislative ca și cele ale O.U.G. nr. 37/2009, cu încălcarea acelorași prevederi

constituționale, respective art. 115 alin. (6) din Constituție.

Față de decizia contenciosului

constituțional și văzând dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, instanța

de fond a constatat, în cauză, nelegalitatea Ordinului din 09 octombrie 2009, ca

fiind emis în aplicarea unor dispoziții legale declarate neconstituționale.

Instanța de fond, prin

prisma celor arătate anterior, a apreciat că nu s-a mai impus cenzurarea celorlalte

critici invocate de reclamant în susținerea nelegalității actului administrativ

contestat referitoare la lipsa semnăturii ministrului sau la faptul că în perioada

de preaviz se afla în concediul medical, analiza acestora fiind considerată, așadar,

inutilă.

Totodată, ca o consecința

a anulării Ordinului din 09 octombrie 2009, instanța de fond a dispus repunerea

părților în situația avută anterior emiterii acestui act administrativ, respectiv

reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior emiterii ordinului și plata

drepturilor salariale cuvenite și neîncasate de la momentul eliberării din funcție

a acestuia și până la reintegrarea efectivă.

Împotriva sentinței

nr. 47 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304

1

C.

proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

de recurs invocate recurentul-pârât a susținut, în esență, următoarele:

Astfel, printr-o primă

critică formulată recurentul-pârât a susținut faptul că hotărârea recurată a fost

dată cu încălcarea normelor de procedură, în sensul că nu s-a dispus citarea sa

în fața instanței de fond ceea ce a condus la încălcarea principiului contradictorialității

precum și a dreptului său la apărare.

Printr-o altă critică

formulată recurentul-pârât a mai arătat că instanța de fond a pronunțat o soluție

greșită în condițiile în care intimatul-reclamant, prin cererea formulată, urmărea

de fapt, repunerea sa într-o funcție deținută anterior, ceea ce echivala cu o întoarcere

a executării unui act epuizat deja, aspect ce ar fi trebuit să conducă la respingerea

acțiunii ca lipsită de obiect.

Printr-o ultimă critică

formulată pe fondul cauzei recurentul-pârât susține că în mod netemeinic și nelegal

instanța de fond a admis cererea de anulare a Ordinului din 09 octombrie 2009, ca

urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a

fost emis, fără a ține cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia

verificată în raport cu legislația în vigoare la momentul emiterii sale, și nu în

raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment.

Astfel, susține recurentul-pârât

că reclamantul prin Ordinul din 09 octombrie 2009, a fost eliberat din funcția publică

de conducere, de director coordonator adjunct, în aplicarea art. IV alin. (1)

și (4) și art. V din O.U.G. nr. 105/2009. Din acest considerent recurentul-pârât

a arătat că desființarea funcției intimatului-reclamant s-a produs ope legis, instituția

publică fiind obligată să procedeze în conformitate cu dispozițiile imperative ale

Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009, în vigoare la data emiterii ordinului

contestat.

În opinia recurentului-pârât

regula care-și găsește aplicabilitate în cauză este cea exprimată în adagiul tempus

regit actum, potrivit cu care o situație juridică produce acele efecte care sunt

prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.

de recurs

Examinând hotărârea atacată

prin prisma criticilor formulate de către recurentul-pârât, circumscrise motivului

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate

și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat

și urmează a fi admis.

În primul rând Înalta

Curte constatând că recurentul-pârât nu se poate prevala de propria sa culpă va

înlătura critica referitoare la încălcarea normelor de procedură de către instanța

de fond; astfel, se constată că la dosarul instanței de fond se află atașate atât

dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu recurentul-pârât pentru toate

cele patru termene de judecată cât și adresa din 04 decembrie 2009, prin care acesta

a comunicat instanței de fond temeiul juridic care a stat la baza emiterii ordinului

contestat; faptul că recurentul-pârât, deși legal citat, nu a înțeles să se prezinte

în fața instanței de fond la nici un termen de judecată și nici să formuleze întâmpinare

nu a fost de natură a afecta legalitatea procedurii judiciare, sub aspectul respectării

principiului fundamental al contradictorialității precum și al dreptului la apărare

al vreuneia dintre părțile litigante, așa cum în mod greșit se susține prin motivele

de recurs.

Vor fi înlăturate și criticile

referitoare la lipsa de obiect a acțiunii, deduse prezentei judecăți, motivat de

faptul că nu prezintă relevanță împrejurarea că ordinul contestat nu este cu executare

succesivă, el putând face obiectul controlului de legalitate, în condițiile

art. 8 din Legea contenciosului administrativ, ținându-se cont de faptul că intimatul-reclamant

invocă vătămarea unui drept recunoscut de lege prin punerea în executare a actului

administrativ contestat.

Înalta Curte apreciază

însă că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât, pe fondul cauzei,

circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea

celor ce urmează.

Prin Ordinul din 28

mai 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale intimatul-reclamant

a fost numit în funcția de director coordonator adjunct al Centrului Județean A.P.I.A.

Mehedinți, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6)-(10) și (12) din O.U.G.

nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale

a României 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31

alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată.

Prin Ordinul din 09

octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, contestat

în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 zile, să înceteze aplicabilitatea

Ordinului din 28 mai 2009 al Ministerului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării

Rurale precum și a contractul de management nr. AA din 15 august 2009.

Temeiul juridic al acestei

măsuri administrative îl constituie art. IV și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009,

art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - C. muncii, art. 9 alin. (1) lit. h) din

contractul de management nr. AA din 15 august 2009 și H.G. nr. 8/2009 privind organizarea

și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Prin Decizia nr. 1629

din 3 decembrie 2009 Curtea Constituțională a României a declarat neconstituționale

dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și Anexa

nr. 1 din Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009.

În considerentele deciziilor

anterioare enunțate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea

de reglementare a funcției publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă

construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic

a directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management.

Funcția publică ocupată

de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată

neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și lipsirea de temei

constituțional a actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor

actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului

coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția

României, republicată.

De altfel în Decizia

nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie 2010

continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ

de dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G.

nr. 37/2009 și prin art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. V, art. VIII și Anexa

nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

Ca urmare a acestor modificări

legislative, funcția de director coordonator adjunct în cadrul Centrului Județean

al A.P.I.A. s-a desființat, astfel că în mod greșit instanța de fond a considerat

că intimatul-părât mai poate fi reintegrată, într-o funcție a cărei existență a

fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înființată.

Așadar, dat fiind faptul

că situația de neconstituționalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie

2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute

anterior, Înalta Curte constată că, atât Ordinul de numire din 28 mai 2009 cât și

contractului de management nr. AA încheiat între părți la 15 august 2009, în baza

O.U.G. nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind emise/încheiate în

conformitate cu un act normativ declarat neconstituțional.

Este de necontestat că

neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G.

nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcție

a intimatului-reclamant, prin Ordinul din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii,

Pădurii și Dezvoltării Rurale însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanței

de fond în sensul reintegrării intimatei-reclamante în funcția de director coordonator

adjunct în condițiile în care actul administrativ de numire, respectiv Ordinul

din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituționalității

actului normativ în executarea căruia a fost emis.

Pentru considerentele

expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul

și va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii intimatului-reclamant,

ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr.

47 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2010.