ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1082/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 61 din 7 mai 2010, Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată

de reclamanta A.E., a anulat Ordinul nr. 2340 din 21 mai 2010 emis de pârâtul

M.A.P.D.R. și a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior. A

obligat pârâtul la plata despăgubirilor salariale cuvenite pentru funcția de

director coordonator adjunct de la data de 19 ianuarie 2010 și până la data reintegrării

în funcție sau data încetării contractului de management.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordinul nr. 2340

din 09 octombrie 2009 al M.A.P.D.R. s-a dispus ca la expirarea unei perioade de

preaviz de 15 zile să înceteze valabilitatea Ordinului nr. 1485 din 28 mai 2009

al M.A.P.D.R., prin care fusese numită reclamanta în funcția de director

coordonator adjunct în cadrul D.A.D.R. Neamț și a Contractului de management

nr. 156 din 28 mai 2009.

A mai reținut că în

ordinul contestat au fost invocate dispozițiile art. 65 alin. (1) C. muncii,

respectiv concedierea din motive care nu țin de persoana salariatului,

determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din motive

independente de persoana salariatului.

Deși contractul de

management încheiat cu reclamanta este asimilat contractului individual de

muncă semnat între angajator și angajat, prima instanță a constatat că Ordinul

nr. 2340 din 09 octombrie 2009 nu îmbracă forma cerută de lege sub aspectul

termenului în care acesta se poate ataca, motivarea măsurilor luate și instanța

la care se poate ataca acest ordin, încălcând, în acest mod, dreptul la apărare

al reclamantului.

De asemenea termenul

de preaviz de 15 zile, prevăzut la art. 1 din ordinul contestat, încalcă

dispozițiile Codului Muncii, în speță fiind incident termenul de 30 de zile

întrucât funcția deținută de reclamant a fost de conducere.

A mai reținut că

ordinul s-a întemeiat pe un act normativ declarat neconstituțional ceea ce

atrage nelegalitatea Ordinului de eliberare din funcție.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

Împotriva Sentinței

nr. 61 din 07 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ

și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs invocate recurentul-pârât a susținut, în esență,

următoarele:

În mod greșit instanța

de fond a respins excepția lipsei de obiect deși ar fi trebuit să rețină, în

fapt, că pretenția dedusă judecății este lipsită de obiect atâta timp cât actul

de eliberare din funcție a ajuns la termen anterior pronunțării și chiar

introducerii acțiunii. Mai arată recurentul-pârât că legiuitorul a vizat doar

actele cu executare succesivă și nu cele cu executare dintr-o dată cum eronat a

reținut instanța de fond.

Pe fondul cauzei,

recurentul-pârât a susținut că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a

admis cererea de anulare a Ordinului nr. 2301 din 09 octombrie 2009 tară să

constate că actul de numire a fost fundamentat, printre altele pe dispozițiile

art. III alin. (3), (4), (5), (6), (10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, 1936/08

octombrie 2009, act normativ declarat neconstituțional prin Decizia Curții

Constituționale a României 1257 din 7 octombrie 2009.

La data emiterii

Ordinului nr. 2340 din 09 octombrie 2009 pretins vătămător, actul de numire nu

era conform cu ordinea de drept, astfel că intimatul-reclamant nu poate

revendica calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ

individual, câtă vreme dreptul ori interesul său la momentul emiterii acelui

act a devenit nelegitim.

A fost invocată și

Decizia nr. 425 din 10 aprilie 2008 a Curții Constituționale, prin care s-a

statuat că principiul stabilității raporturilor juridice nu poate implica

promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalități.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul-pârât,

circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a apărărilor formulate și raportat la prevederile legale incidente, dar

și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru

considerentele ce succed.

fapt și de drept relevante

În primul rând Înalta

Curte va înlătura criticile referitoare la lipsa de obiect a acțiunii, în

raport de prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 lit. c) și art. 8 din Legea nr.

554/2004 și apreciază că nu poate fi exclus controlului de legalitate ordinul

contestat, neavând relevanță sub acest aspect momentul la care respectivul act

administrativ a produs efecte juridice.

Înalta Curte

apreciază însă că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât pe

fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în considerarea celor ce urmează.

Prin Ordinul nr. 1485

din 28 mai 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale

intimata-reclamantă a fost numită în funcția de director coordonator adjunct în

cadrul D.A.D.R. Mehedinți, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6), (10) și

(12) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituționale prin

Decizia Curții Constituționale a României 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă

și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Prin Ordinul nr. 2301

din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării

Rurale, contestat în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 de

zile, să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1485 din 28 mai 2009 al M.A.P.D.R.

precum și a Contractului de management nr. 156 din 28 mai 2009.

Temeiul juridic al

acestei măsuri administrative îl constituie art. IV și art. XIV din O.U.G. nr.

105/2009, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, art. 9 alin.

(1) lit. h) din Contractul de management nr. 190 din 28 mai 2009 și H.G. nr.

8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale.

Prin Decizia nr. 1629

din 3 decembrie 2009 Curtea Constituțională a României a declarat neconstituționale

dispozițiile art. I pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și

anexa nr. 1 din Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009.

În considerentele

deciziilor anterioare enunțate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că

modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv actul administrativ

de numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze care ridică

problema statutului juridic a directorului coordonator și a naturii juridice a

contractului de management.

Funcția publică

ocupată de intimata-reclamantă a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a

fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și

lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept

consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora,

astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte

juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată.

De altfel, în Decizia

nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie

2010 continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul

său normativ de dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse

prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin art. I pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. V, art.

VIII, și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

Ca urmare a acestor

modificări legislative, funcția de director coordonator adjunct în cadrul

D.A.D.R. Mehedinți s-a desființat, astfel că în mod greșit instanța de fond a

considerat că ordinul atacat este nelegal.

Așadar, dat fiind

faptul că situația de neconstituționalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257

din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor

juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât Ordinul de numire nr.

1485 din 28 mai 2009 cât și Contractul de management nr. 156 încheiat între

părți la 28 mai 2009 în baza O.U.G. nr. 37/2009, nu-și mai pot menține

valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ

declarat neconstituțional.

Este de necontestat că neconformitatea actului

normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G. nr. 105/2009 a afectat

legalitatea actului administrativ de eliberare din funcție a

intimatei-reclamante, prin Ordinul nr. 2340 din 09 octombrie 2009 al

Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale însă acest lucru nu

poate justifica hotărârea instanței de fond în sensul anulării ordinului de

eliberare din funcția publică de conducere, în condițiile în care actul

administrativ de numire, respectiv Ordinul nr. 1485 din 28 mai 2009, nu mai

producea efecte juridice după momentul constatării neconstituționalității

actului normativ în executarea căruia a fost emis.

soluției adoptate

Pentru considerentele

expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul și va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii

intimatei-reclamante, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței

nr. 61 din 7 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta A.E., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.