ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5003/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată și apărarea formulată de pârât

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava la data de 08 decembrie 2009, reclamanta S.R. a chemat în judecată

pârâtul M.A.P.D.R. (reorganizat la data soluționării recursului ca M.A.D.R., în

temeiul O.U.G. nr. 115/2009;

denumit în

continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „M.A.D.R.”)

solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- anularea Ordinului M.A.P.D.R.

nr. 1989 din 08 octombrie 2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția

de director coordonator adjunct - domeniul economic al D.A.D.R. Botoșani - prin

încetarea aplicabilității Ordinului nr. 1372 din 28 mai 2009 și a contractului

de management nr. 38 din 28 mai 2009;

- reintegrarea în

funcția avută anterior cu plata drepturilor salariale de care a fost privată,

actualizate cu rata inflației.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, în baza Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1372 din 28

mai 2009 și conform contractului de management nr. 38 din 28 mai 2009, a ocupat

funcția de director coordonator adjunct - domeniu economic - în cadrul D.A.D.R.

Botoșani.

Susține reclamanta că,

în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 37/2009 și art. 4 alin.

(7) și (11) din O.U.G. nr. 105/2009, contractul de management încheiat cu

pârâtul este asimilat de lege contractului individual de muncă, astfel că,

pentru situația de încetare a contractului, este aplicabil regimul de protecție

instituit de C. muncii.

Reclamanta susține că

ordinul contestat a fost emis cu încălcarea regimului de protecție instituit

prin Codul muncii și este lovit de nulitate absolută, întrucât nu răspunde

cerințelor impuse de art. 74 alin. (1) C. muncii și nu cuprinde motivele care au

determinat concedierea, durata preavizului și lista locurilor de muncă

disponibile.

Prin întâmpinare,

pârâtul M.A.D.R. a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca fiind

lipsită de obiect, susținând că actul contestat a fost pus în executare și face

parte din categoria actelor cu executare uno ictu, iar, în subsidiar, ca

neîntemeiată, susținând că ordinul atacat este legal, fiind emis cu respectarea

dispozițiilor în temeiul și în aplicarea cărora a fost adoptat.

pronunțată de Curtea de apel

Prin sentința civilă nr.

62 din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția contencios

administrativ fiscal:

- a admis acțiunea

reclamantei;

- a anulat Ordinul M.A.P.D.R.

nr. 1989/2009 și a repus părțile în situația anterioară;

- a dispus

reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior;

- a obligat

autoritatea pârâtă la plata drepturilor bănești de care a fost privată

reclamanta, indexate la zi până la plata efectivă;

- a respins excepția

lipsei de obiect invocată de pârât.

În

motivarea hotărârii pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență,

următoarele:

Prin Ordinul M.A.P.D.R.

nr. 1372 din 28 mai 2009, reclamanta a fost numită în funcția de director

coordonator adjunct - domeniu economic în cadrul D.A.D.R. Botoșani, iar, potrivit

art. 1 alin. (2) din ordin, funcția respectivă se exercită în baza contractului

de management din 28 mai 2009 încheiat pe o durată de 1 an.

Prin Ordinul M.A.P.D.R.

nr. 1989 din 8 octombrie 2009 s-a dispus că, începând cu data de 12 octombrie

2009, reclamantei i se acordă preaviz de 15 zile lucrătoare, urmând ca, la

expirarea perioadei de preaviz, să înceteze aplicabilitatea ordinului de numire

în funcție și a contractului de management.

A reținut instanța că

ordinul contestat este nelegal, întrucât, în raport cu dispozițiile art. 8 cu

referire la art. 3 și art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 105/2009, la data de 28

mai 2010 nu a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul de

management și nici nu s-a făcut dovada unui caz de încetare sau reziliere.

Totodată, instanța a

reținut că, ulterior emiterii ordinului atacat, Curtea Constituțională, prin Decizia

nr. 1629/3 decembrie 2009, a constatat că dispozițiile art. 1 pct. 1-5 și 26, art.

3, 4, 5 și 8 și anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 105/2009 sunt neconstituționale,

astfel încât ordinul contestat este lipsit de temei legal.

3.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței

civile pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul M.A.D.R.,

invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și dispozițiile art.

304

1

C. proc. civ.

Prin criticile din

recurs, recurentul-pârât susține, în esență, că instanța de fond în mod greșit

a dispus anularea ordinului contestat, atâta timp cât pretenția dedusă

judecății este lipsită de obiect, întrucât actul administrativ în litigiu este

unul cu executare uno ictu și a ajuns la termen, fiind executat anterior

introducerii acțiunii și pronunțării hotărârii de către instanța de fond.

Recurentul-pârât mai

susține și

argumentează detaliat faptul că dreptul și interesul reclamantei în promovarea

acțiunii au devenit nelegitime ca urmare a faptului că O.U.G. nr. 37/2009, în

temeiul căreia a fost numită în funcție, a fost declarată neconstituțională

prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009.

instanței de recurs

Analizând cauza, prin

prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat sub

aspectul criticilor care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., pentru considerentele arătate în continuare.

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, este necontestat faptul că,

anterior emiterii deciziei contestate, intimata-reclamantă a fost numită în funcția

de director coordonator adjunct - domeniu economic în cadrul D.A.D.R. Botoșani

prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1372 din 28 mai 2009 emis în temeiul dispozițiilor art.

3 alin. (3), (4), (5), (6) - (10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009.

Totodată, este necontestat

faptul că reclamanta a solicitat, prin acțiunea introductivă, anularea Ordinului

M.A.P.D.R. nr. 1989/2009, emis în temeiul art. 4 și art. 14 din O.U.G. nr. 105/2009,

prin care s-a dispus eliberarea sa funcția de conducere, urmărind să obțină reintegrarea

în funcția de conducere în care fusese numită în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

Temeinicia acțiunii în

contencios administrativ se apreciază inclusiv prin prisma interesului pe care

îl justifică persoana reclamantă în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.

p) din Legea nr. 554/2004, conform cărora prin interes legitim privat se

înțelege „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea

realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat”, întrucât, în

raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din aceeași lege,

se poate adresa instanței de contencios administrativ persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.

Astfel fiind,

persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ are sarcina de

a justifica existența unui drept ori a unui interes legitim în considerarea

căruia formulează acțiunea în contencios administrativ.

Or, în cauză, înainte

de a proceda la o analiză punctuală a celor reținute de instanța fondului prin

prisma susținerilor reclamantei privitoare la nelegalitatea actului contestat, Înalta

Curte reține că atât dreptul cât și interesul urmărite de reclamantă prin

promovarea acțiunii sunt lipsite de caracter legitim, întrucât actul de numire

în funcția de director coordonator adjunct - domeniu economic în cadrul D.A.D.R.

Botoșani, funcție în care solicită reintegrarea, este lipsit de o bază legală ca

urmare a faptului că au fost declarate neconstituționale dispozițiile O.U.G. nr.

37/2009, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009,

definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Prin urmare, viciul

de constituționalitate al actului normativ primar, respectiv O.U.G. nr. 37/2009,

antrenează și viciul de legalitate al actului administrativ de numire emis în

baza acestuia, act care devine astfel inexistent.

În acest sens, Curtea

are în vedere și considerentele Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei nr.

414/2010 referitoare la neconstituționalitatea modificărilor aduse Legii nr. 188/1999,

atunci când, în analiza efectelor Deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și nr.

1629 din 3 noiembrie 2009, se afirmă că „lipsirea de temei constituțional a

actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor

subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele

administrative data în aplicarea celor două ordonanțe de urgență)”.

Deci, cu alte

cuvinte, legitimitatea dreptului și interesului reclamantei în promovarea

acțiunii au fost viciate prin declararea neconstituționalității actului

normativ în temeiul și în executarea căruia a fost numită în funcția publică în

care urmărește să fie reintegrată ca efect al anulării Ordinului M.A.P.D.R. nr.

1989/2009.

La pronunțarea

prezentei decizii, Curtea are în vedere jurisprudența sa anterioară în materie

reprezentată, spre exemplu, de deciziile recente: Decizia nr. 4084 din 5

octombrie 2010, Decizia nr. 4030 din 1 octombrie 2010, Decizia nr. 4419 din 19

octombrie 2010, Decizia nr. 5004 din 16 noiembrie 2010 și Decizia nr. 5005 din

16 noiembrie 2010.

Pentru considerentele

arătate, Curtea constată că este fondat recursul declarat de pârâtul M.A.D.R. sub

aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar hotărârea pronunțată

de Curtea de apel este lipsită de temei legal, astfel că, în temeiul art. 20 alin.

(3) cu referire la art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., recursul va admis și

va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii în fond a acțiunii

formulate de reclamanta S.R., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

M.A.D.R. împotriva sentinței civile nr. 62 din 22 februarie 2010 a Curții de

Apel Suceava, secția contencios administrativ fiscal.

Modifică sentința

atacată și în fond respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S.R.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010.