ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5003/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată și apărarea formulată de pârât Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 08 decembrie 2009, reclamanta S.R. a chemat în judecată pârâtul M.A.P.D.R. (reorganizat la data soluționării recursului ca M.A.D.R., în temeiul O.U.G. nr. 115/2009; denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „M.A.D.R.”) solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - anularea Ordinului M.A.P.D.R. nr. 1989 din 08 octombrie 2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de director coordonator adjunct - domeniul economic al D.A.D.R. Botoșani - prin încetarea aplicabilității Ordinului nr. 1372 din 28 mai 2009 și a contractului de management nr. 38 din 28 mai 2009; - reintegrarea în funcția avută anterior cu plata drepturilor salariale de care a fost privată, actualizate cu rata inflației.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în baza Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1372 din 28 mai 2009 și conform contractului de management nr. 38 din 28 mai 2009, a ocupat funcția de director coordonator adjunct - domeniu economic - în cadrul D.A.D.R. Botoșani. Susține reclamanta că, în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 37/2009 și art. 4 alin. (7) și (11) din O.U.G. nr. 105/2009, contractul de management încheiat cu pârâtul este asimilat de lege contractului individual de muncă, astfel că, pentru situația de încetare a contractului, este aplicabil regimul de protecție instituit de C. muncii. Reclamanta susține că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea regimului de protecție instituit prin Codul muncii și este lovit de nulitate absolută, întrucât nu răspunde cerințelor impuse de art. 74 alin. (1) C. muncii și nu cuprinde motivele care au determinat concedierea, durata preavizului și lista locurilor de muncă disponibile.

Prin întâmpinare, pârâtul M.A.D.R. a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca fiind lipsită de obiect, susținând că actul contestat a fost pus în executare și face parte din categoria actelor cu executare uno ictu, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, susținând că ordinul atacat este legal, fiind emis cu respectarea dispozițiilor în temeiul și în aplicarea cărora a fost adoptat. 2. Hotărârea pronunțată de Curtea de apel Prin sentința civilă nr. 62 din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ fiscal: - a admis acțiunea reclamantei; - a anulat Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1989/2009 și a repus părțile în situația anterioară; - a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior; - a obligat autoritatea pârâtă la plata drepturilor bănești de care a fost privată reclamanta, indexate la zi până la plata efectivă; - a respins excepția lipsei de obiect invocată de pârât.

În motivarea hotărârii pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1372 din 28 mai 2009, reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator adjunct - domeniu economic în cadrul D.A.D.R. Botoșani, iar, potrivit art. 1 alin. (2) din ordin, funcția respectivă se exercită în baza contractului de management din 28 mai 2009 încheiat pe o durată de 1 an. Prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1989 din 8 octombrie 2009 s-a dispus că, începând cu data de 12 octombrie 2009, reclamantei i se acordă preaviz de 15 zile lucrătoare, urmând ca, la expirarea perioadei de preaviz, să înceteze aplicabilitatea ordinului de numire în funcție și a contractului de management.

A reținut instanța că ordinul contestat este nelegal, întrucât, în raport cu dispozițiile art. 8 cu referire la art. 3 și art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 105/2009, la data de 28 mai 2010 nu a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul de management și nici nu s-a făcut dovada unui caz de încetare sau reziliere. Totodată, instanța a reținut că, ulterior emiterii ordinului atacat, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1629/3 decembrie 2009, a constatat că dispozițiile art. 1 pct. 1-5 și 26, art. 3, 4, 5 și 8 și anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 105/2009 sunt neconstituționale, astfel încât ordinul contestat este lipsit de temei legal. 3. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Prin criticile din recurs, recurentul-pârât susține, în esență, că instanța de fond în mod greșit a dispus anularea ordinului contestat, atâta timp cât pretenția dedusă judecății este lipsită de obiect, întrucât actul administrativ în litigiu este unul cu executare uno ictu și a ajuns la termen, fiind executat anterior introducerii acțiunii și pronunțării hotărârii de către instanța de fond. Recurentul-pârât mai susține și argumentează detaliat faptul că dreptul și interesul reclamantei în promovarea acțiunii au devenit nelegitime ca urmare a faptului că O.U.G. nr. 37/2009, în temeiul căreia a fost numită în funcție, a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009.

4. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat sub aspectul criticilor care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele arătate în continuare. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, este necontestat faptul că, anterior emiterii deciziei contestate, intimata-reclamantă a fost numită în funcția de director coordonator adjunct - domeniu economic în cadrul D.A.D.R. Botoșani prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1372 din 28 mai 2009 emis în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (3), (4), (5), (6) - (10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009. Totodată, este necontestat faptul că reclamanta a solicitat, prin acțiunea introductivă, anularea Ordinului M.A.P.D.R.

nr. 1989/2009, emis în temeiul art. 4 și art. 14 din O.U.G. nr. 105/2009, prin care s-a dispus eliberarea sa funcția de conducere, urmărind să obțină reintegrarea în funcția de conducere în care fusese numită în temeiul O.U.G. nr. 37/2009. Temeinicia acțiunii în contencios administrativ se apreciază inclusiv prin prisma interesului pe care îl justifică persoana reclamantă în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, conform cărora prin interes legitim privat se înțelege „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat”, întrucât, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din aceeași lege, se poate adresa instanței de contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.

Astfel fiind, persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ are sarcina de a justifica existența unui drept ori a unui interes legitim în considerarea căruia formulează acțiunea în contencios administrativ. Or, în cauză, înainte de a proceda la o analiză punctuală a celor reținute de instanța fondului prin prisma susținerilor reclamantei privitoare la nelegalitatea actului contestat, Înalta Curte reține că atât dreptul cât și interesul urmărite de reclamantă prin promovarea acțiunii sunt lipsite de caracter legitim, întrucât actul de numire în funcția de director coordonator adjunct - domeniu economic în cadrul D.A.D.R. Botoșani, funcție în care solicită reintegrarea, este lipsit de o bază legală ca urmare a faptului că au fost declarate neconstituționale dispozițiile O.U.G.

nr. 37/2009, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. Prin urmare, viciul de constituționalitate al actului normativ primar, respectiv O.U.G. nr. 37/2009, antrenează și viciul de legalitate al actului administrativ de numire emis în baza acestuia, act care devine astfel inexistent.

În acest sens, Curtea are în vedere și considerentele Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei nr. 414/2010 referitoare la neconstituționalitatea modificărilor aduse Legii nr. 188/1999, atunci când, în analiza efectelor Deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și nr. 1629 din 3 noiembrie 2009, se afirmă că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative data în aplicarea celor două ordonanțe de urgență)”. Deci, cu alte cuvinte, legitimitatea dreptului și interesului reclamantei în promovarea acțiunii au fost viciate prin declararea neconstituționalității actului normativ în temeiul și în executarea căruia a fost numită în funcția publică în care urmărește să fie reintegrată ca efect al anulării Ordinului M.A.P.D.R.

nr. 1989/2009. La pronunțarea prezentei decizii, Curtea are în vedere jurisprudența sa anterioară în materie reprezentată, spre exemplu, de deciziile recente: Decizia nr. 4084 din 5 octombrie 2010, Decizia nr. 4030 din 1 octombrie 2010, Decizia nr. 4419 din 19 octombrie 2010, Decizia nr. 5004 din 16 noiembrie 2010 și Decizia nr. 5005 din 16 noiembrie 2010. Pentru considerentele arătate, Curtea constată că este fondat recursul declarat de pârâtul M.A.D.R. sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar hotărârea pronunțată de Curtea de apel este lipsită de temei legal, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) cu referire la art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., recursul va admis și va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii în fond a acțiunii formulate de reclamanta S.R., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinței civile nr. 62 din 22 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ fiscal. Modifică sentința atacată și în fond respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010.