ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5005/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată și apărările formulate de pârâți Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 17 decembrie 2009, reclamantul R.D. a chemat în judecată pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (reorganizat la data soluționării recursului ca Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în temeiul O.U.G.

nr. 115/2009; denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „M.A.D.R.") și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.P.D.R.P.") solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - anularea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 2051 din 09 octombrie 2009; - reintegrarea în funcția avută anterior emiterii ordinului de încetare a raportului de muncă; - anularea tuturor actelor administrative ce vor fi emise în vederea transpunerii în planul realității obiective a concursului pentru ocuparea funcției de director coordonator adjunct al serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea M.A.D.R.; - obligarea pârâților la plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat si recalculat de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi luat această măsură pe perioada corespunzătoare emiterii Ordinului nr. 2051/2009 și până în momentul integrării efective pe funcția deținută anterior; - obligarea pârâților să-i plătească suma de 20.000 lei reprezentând daune morale, cuantificate ca urmare a prejudiciului de imagine adus prin măsura abuziva de desfacere a contractului de management pe criterii politice; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost numit în funcția de director coordonator adjunct al Oficiului Județean de Plați pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș, în urma unui concurs, prin Decizia nr. 1450 din data de 28 mai 2009 emisă de A.P.D.R.P., în temeiul prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 992 din 28 mai 2009, și a încheiat contractul de management nr. 37/OJPDRP din 28 mai 2009 pe o perioada de 1 an. Prin Ordinul nr. 2051 din 09 octombrie 2009 s-a dispus încetarea raportului său de muncă în calitate de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș, cu motivarea că s-a desființat postul pe care îl ocupa.

Reclamantul a susținut că ordinul contestat este nelegal, întrucât a fost emis în perioada în care se afla în concediu de boală din data de 02 octombrie 2009, cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999, republicată și ale art. 60 alin. (1) C. muncii, și din cauză că, deși desființarea postului trebuia să fie efectivă și să aibă o cauză reală, conform art. 100 pct. 5 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 65 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003, în perioada 19-27 octombrie 2009, ministerul a scos la concurs postul respectiv, astfel că măsura de încetare a raportului său de muncă a este lovită de nulitate absolută. Mai susține reclamantul că actul contestat este nelegal întrucât O.U.G.

nr. 105/2009 în temeiul căreia a fost emis nu prevede desființarea Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, precum și din cauză că nu prevede termenul în care poate fi atacat, instanța la care se atacă, nu cuprinde motivarea măsurii dispuse și nu i-a fost acordat un termen de preaviz de 30 de zile, conform Codului muncii. Totodată, susține reclamantul că actul contestat încalcă dispozițiile art. 82 din Contractul Colectiv de Munca nr.2895 unic la nivel național pe anii 2007-2010 și a fost emis în temeiul lit. h) care nu există în cuprinsul art. 9 din contractul de management. Prin întâmpinare, pârâtul M.A.D.R. a solicită respingerea acțiunii, în principal, ca fiind lipsită de obiect, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

In motivarea excepției lipsei de obiect a acțiunii, pârâtul a arătat că postul de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș a fost desființat. Pe fondul cauzei, pârâtul arată că O.U.G. nr. 37/2009 în temeiul căreia reclamantul a fost numit în funcția respectivă a fost abrogată de O.U.G. nr. 105/2009 și, totodată, a fost declarată neconstituțională, astfel că nu mai produce efecte juridice. Mai susține pârâtul că ordinul a fost emis cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2009, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin conform art. 1 din H.G. nr. 1407/2009 și ale art. 53 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 90/2001 Prin întâmpinarea depusă, pârâta A.P.D.R.P.

a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că ordinul contestat este emis de ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale.

2. Hotărârea pronunțată de Curtea de apel Prin sentința civilă nr. 133 din 25 februarie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ fiscal: - a respins excepția lipsei de obiect a petitului din acțiunea reclamantului având ca obiect anularea ordinului nr. 2051 din 09 octombrie 2009, excepție invocată de pârâtul M.A.D.R., reținând că postul de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș nu a fost desființat, dovadă în acest sens fiind Ordinul nr. 25 din 22 ianuarie 2010, (fila 52 la dosar) din care reiese că pe postul deținut de către reclamant a fost numită o altă persoană, respectiv C.E.; - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.P.D.R.P., reținând că deși această pârâtă nu a emis ordinul contestat, reclamantul a avut calitatea de director coordonator adjunct al Oficiului Județean de Plați pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș, instituție aflată în subordinea A.P.D.R.P.; - a admis acțiunea reclamantului; - a anulat Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 2051 din 09 octombrie 2009 și a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș,

precum și plata drepturilor bănești indexate și majorate cuvenite de la data emiterii ordinului și până la reîncadrarea efectivă a reclamantului pe postul deținut anterior. L-a obligat pe pârâtul M.A.D.R. la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale și 2.010 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Ordinul contestat este nelegal, întrucât încalcă dispozițiile art. 65 alin. (1) C. muncii, deoarece reducerea postului ocupat de reclamant nu a fost una reală și efectivă atâta timp cât postul respectiv a fost scos la concurs și în funcție a fost numit C.E., aspect ce reiese din Ordinul nr. 25 din 22 ianuarie 2010 (fila 52 din dosar).

Eliberarea din funcție a reclamantului intervenită înainte de expirarea duratei de 1 an pentru care a fost încheiat contractul de management este de natură a încălca principiul protecției așteptărilor legitime. Ordinul contestat nu îmbracă forma prevăzută de lege sub aspectul termenului în care acesta se poate ataca, motivarea măsurii luate, precum și instanța la care se poate ataca, fiind astfel încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 6 paragraful 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, iar reclamantului nu i s-a acordat un termen de preaviz de 30 de zile, specific funcțiilor de conducere. În raport cu dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sub aspectul daunelor morale, instanța a considerat că acesta este îndreptățit a primi suma de 20.000 lei reprezentând daune morale, pentru repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a eliberării din funcția de conducere.

3. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât susține că instanța de fond în mod greșit a dispus reîncadrarea reclamantului, în condițiile în care prin acțiune reclamantul a solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior. Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât susține că instanța de fond în mod greșit a dispus anularea ordinului contestat, atâta timp cât actul administrativ în litigiu este unul cu executare uno ictu și a ajuns la termen anterior introducerii acțiunii și pronunțării hotărârii de către instanța de fond.

Recurentul-pârât susține că dreptul și interesul reclamantului în promovarea acțiunii au devenit nelegitime ca urmare a faptului că O.U.G. nr.37/2009, în temeiul căreia a fost numit în funcție, a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009. Mai arată recurentul-pârât că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea ministerului la plata de daune morale atâta timp cât reclamantul nu a dovedit producerea vreunui prejudiciu și în lipsa unui probatoriu care să permită identificarea unor criterii de evaluare. De asemenea, recurentul-pârât susține că instanța de fond în mod greșit l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, disproporționat față de munca depusă de avocat și în condițiile în care ministerul prin emiterea actului contestat a pus în aplicare dispozițiile O.U.G.

nr. 105/2009. 4. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat sub aspectul criticilor care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele arătate în continuare. Este necontestat faptul că, anterior emiterii deciziei contestate, intimatul-reclamant a fost numit în funcția de director coordonator adjunct al Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș prin Decizia nr. 1450 din data de 28 mai 2009 emisă de directorul general al Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în temeiul dispozițiilor art. III-V din O.U.G. nr. 37/2009. Totodată, este necontestat faptul că reclamantul a solicitat, prin acțiunea introductivă, anularea deciziei de eliberare din funcția de conducere emisă în temeiul O.U.G.

nr. 105/2009 și reintegrarea în funcția de conducere în care fusese numit în temeiul O.U.G. nr. 37/2009. Temeinicia acțiunii în contencios administrativ se apreciază inclusiv prin prisma interesului pe care îl justifică persoana reclamantă în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, conform cărora prin interes legitim privat se înțelege „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat", întrucât, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din aceeași lege, se poate adresa instanței de contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.

Astfel fiind, persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ are sarcina de a justifica existența unui drept ori a unui interes legitim în considerarea căruia formulează acțiunea în contencios administrativ. Or, în cauză, înainte de a proceda la o analiză punctuală a celor reținute de instanța fondului prin prisma susținerilor intimatului-reclamant privitoare la nelegalitatea actului contestat, Înalta Curte reține că atât dreptul cât și interesul urmărite de reclamant prin promovarea acțiunii sunt lipsite de caracter legitim, întrucât actul de numire în funcția de conducere de director coordonator adjunct al Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș, funcție în care solicită reintegrarea, este lipsit de o bază legală ca urmare a faptului că au fost declarate neconstituționale dispozițiile O.U.G.

nr. 37/2009, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. Prin urmare, viciul de constituționalitate al actului normativ primar, respectiv O.U.G. nr. 37/2009, antrenează și viciul de legalitate al actului administrativ de numire emis în baza acestuia, act care devine astfel inexistent.

În acest sens, Curtea are în vedere și considerentele Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei nr. 414/2010 referitoare la neconstituționalitatea modificărilor aduse Legii nr. 188/1999, atunci când, în analiza efectelor Deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și nr. 1629 din 3.11.2009, se afirmă că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative data în aplicarea celor două ordonanțe de urgență)". Deci, cu alte cuvinte, legitimitatea dreptului și interesului reclamantului în promovarea acțiunii au fost viciate prin declararea neconstituționalității actului normativ în temeiul și în executarea căruia a fost numit în funcția publică în care urmărește să fie reintegrat ca efect al anulării Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 2051 din 09 octombrie 2009. Criticile formulate de recurentul-pârât sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. sunt neîntemeiate, întrucât noțiunea de „reintegrare", folosită de reclamant în cuprinsul acțiunii, și noțiunea de „reîncadrare", folosită de instanță în dispozitiv sunt echivalente. La pronunțarea prezentei decizii, Curtea are în vedere jurisprudența sa anterioară în materie reprezentată, spre exemplu, de deciziile recente: decizia nr. 4084 din 5 octombrie 2010, decizia nr. 4030 din 1 octombrie 2010, decizia nr. 4419 din 19 octombrie 2010 și decizia nr. 5004 din 16 noiembrie 2010. Pentru considerentele arătate, Curtea constată că este fondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar hotărârea pronunțată de Curtea de apel este lipsită de temei legal, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) cu referire la art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ., recursul va admis și va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii în fond a acțiunii formulate de reclamantul R.D., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 133 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ fiscal. Modifică sentința atacată și în fond respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul R.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010.