ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5005/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5005/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

formulate de pârâți

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Timișoara la data de 17 decembrie 2009, reclamantul R.D. a chemat în judecată

pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (reorganizat

la data soluționării recursului ca Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, în temeiul O.U.G. nr. 115/2009; denumit în continuare, în cuprinsul

prezentei decizii, „M.A.D.R.") și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit București - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit Timiș (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.P.D.R.P.")

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

-

anularea Ordinului

ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 2051 din 09

octombrie 2009;

- reintegrarea în funcția avută

anterior emiterii ordinului de încetare a raportului de

muncă;

-

anularea tuturor actelor

administrative ce vor fi emise în vederea transpunerii în

planul realității obiective a concursului pentru

ocuparea funcției de director

coordonator

adjunct al serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea, în

coordonarea

sau sub autoritatea M.A.D.R.;

-

obligarea

pârâților la plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat si

recalculat de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi luat această măsură pe

perioada corespunzătoare emiterii Ordinului nr. 2051/2009 și până în momentul

integrării

efective pe funcția deținută anterior;

- obligarea pârâților să-i plătească suma de 20.000

lei reprezentând daune morale, cuantificate ca urmare a prejudiciului de

imagine adus prin măsura abuziva de desfacere a contractului de management pe

criterii politice; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost

numit în funcția de director coordonator adjunct al Oficiului Județean de Plați

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș, în urma unui concurs, prin Decizia

nr. 1450 din data de 28 mai 2009 emisă de A.P.D.R.P., în temeiul prevederilor

Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 992 din

28 mai 2009,

și a încheiat contractul de

management nr. 37/OJPDRP din 28 mai 2009 pe o perioada de 1 an.

Prin Ordinul nr. 2051 din 09

octombrie 2009 s-a dispus încetarea raportului său de muncă în calitate de

director coordonator adjunct în cadrul Oficiului

Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș, cu motivarea că

s-a desființat postul pe care îl ocupa.

Reclamantul a susținut că ordinul

contestat este nelegal, întrucât a fost emis în perioada în

care se afla în concediu de boală din data de 02

octombrie 2009, cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999,

republicată și ale art. 60 alin. (1) C. muncii, și din cauză că, deși

desființarea postului trebuia să fie efectivă și să aibă o cauză reală, conform

art. 100 pct. 5 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 65 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 53/2003, în perioada 19-27 octombrie 2009, ministerul a scos la

concurs postul respectiv, astfel că măsura de încetare a raportului său de

muncă a este lovită de nulitate absolută.

Mai susține reclamantul că actul contestat este

nelegal întrucât O.U.G. nr. 105/2009 în

temeiul

căreia a fost emis nu prevede desființarea Oficiului Județean de Plăți pentru

Dezvoltare

Rurală și Pescuit, precum și din cauză că nu prevede termenul

în care poate fi atacat, instanța la care se atacă, nu cuprinde motivarea

măsurii dispuse și nu i-a fost acordat un termen de preaviz de 30 de zile,

conform Codului muncii.

Totodată, susține reclamantul

că actul contestat încalcă dispozițiile art. 82 din Contractul Colectiv de

Munca nr.2895 unic la nivel național pe anii 2007-2010 și a fost emis în

temeiul lit. h)

care nu există în

cuprinsul art. 9 din contractul de management.

Prin întâmpinare, pârâtul M.A.D.R.

a solicită respingerea acțiunii, în principal, ca fiind lipsită

de obiect, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

In motivarea excepției lipsei de obiect a acțiunii,

pârâtul a arătat că postul de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului

Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș a fost desființat.

Pe fondul cauzei, pârâtul arată că O.U.G. nr. 37/2009

în temeiul căreia reclamantul a fost numit în funcția respectivă a fost

abrogată de O.U.G. nr. 105/2009 și, totodată, a fost declarată

neconstituțională, astfel că nu mai produce efecte juridice. Mai susține

pârâtul că ordinul a fost emis cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr.

105/2009, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin conform art. 1 din H.G. nr. 1407/2009

și ale art. 53 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 90/2001

Prin întâmpinarea depusă,

pârâta A.P.D.R.P. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, cu motivarea că ordinul contestat este emis

de ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale.

Curtea de apel

Prin sentința civilă nr. 133 din 25 februarie 2010,

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ fiscal:

-

a respins

excepția lipsei de obiect a petitului din acțiunea reclamantului având ca

obiect

anularea ordinului nr. 2051 din 09 octombrie 2009, excepție invocată de pârâtul

M.A.D.R., reținând că postul de director coordonator adjunct în cadrul

Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș nu a fost

desființat, dovadă în acest sens fiind Ordinul nr. 25 din 22 ianuarie 2010,

(fila 52 la dosar) din care reiese că pe postul deținut de către reclamant a

fost numită o altă persoană, respectiv C.E.;

- a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei A.P.D.R.P., reținând că deși această pârâtă nu a emis ordinul

contestat, reclamantul a avut calitatea de director coordonator adjunct al

Oficiului Județean de Plați pentru Dezvoltare

Rurală

și Pescuit Timiș, instituție aflată în subordinea A.P.D.R.P.;

-

a admis acțiunea reclamantului;

- a anulat Ordinul ministrului agriculturii,

pădurilor și dezvoltării rurale nr. 2051 din 09 octombrie 2009 și a dispus

reîncadrarea reclamantului pe postul de director coordonator adjunct în cadrul

Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș, precum

și plata drepturilor bănești indexate și majorate cuvenite de la data emiterii

ordinului și până la reîncadrarea efectivă a reclamantului pe postul deținut

anterior.

L-a obligat pe pârâtul M.A.D.R. la plata sumei de

20.000 lei reprezentând daune morale și 2.010 lei cheltuieli de judecată către

reclamant.

Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reținut, în

esență, următoarele:

Ordinul contestat este nelegal, întrucât încalcă

dispozițiile art. 65 alin. (1) C. muncii, deoarece reducerea postului ocupat de

reclamant nu a fost una reală și efectivă atâta timp cât postul respectiv a

fost scos la concurs și în funcție a fost numit C.E., aspect ce reiese din Ordinul

nr. 25 din 22 ianuarie 2010 (fila 52 din dosar).

Eliberarea din funcție a reclamantului intervenită

înainte de expirarea duratei de 1 an pentru care a fost încheiat contractul de

management este de natură a încălca principiul protecției

așteptărilor legitime.

Ordinul contestat nu îmbracă forma prevăzută de lege

sub aspectul termenului în care acesta se poate ataca, motivarea măsurii luate,

precum și instanța la care se poate ataca, fiind astfel încălcat dreptul la

apărare prevăzut de art. 6 paragraful 3 din Convenția europeană a drepturilor

omului, iar reclamantului nu i s-a acordat un termen de preaviz de 30 de zile,

specific

funcțiilor de conducere.

În raport cu dispozițiile art.

18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sub aspectul daunelor morale,

instanța a considerat că acesta este îndreptățit a

primi suma de 20.000 lei reprezentând daune morale, pentru repararea

prejudiciului moral suferit ca urmare a eliberării din funcția de

conducere.

Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de

apel a declarat recurs pârâtul M.A.D.R.,

invocând

motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.

6 C. proc. civ., recurentul-pârât susține că instanța de fond în mod greșit a

dispus reîncadrarea reclamantului, în condițiile în care prin acțiune

reclamantul a solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât susține că instanța de fond în mod greșit

a dispus anularea ordinului contestat, atâta timp cât actul

administrativ în litigiu este unul cu

executare

uno ictu

și a ajuns la termen anterior introducerii acțiunii

și pronunțării hotărârii de către instanța de fond.

Recurentul-pârât

susține că dreptul și interesul reclamantului în promovarea acțiunii au devenit

nelegitime ca urmare a faptului că O.U.G. nr.37/2009, în temeiul căreia a fost

numit în

funcție, a fost declarată

neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009.

Mai

arată recurentul-pârât că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea

ministerului

la plata de daune morale

atâta timp cât reclamantul nu a dovedit producerea vreunui prejudiciu și în

lipsa unui probatoriu care să permită identificarea unor criterii de evaluare.

De

asemenea, recurentul-pârât susține că instanța de fond în mod greșit l-a

obligat la plata

cheltuielilor de

judecată, disproporționat față de munca depusă de avocat și în condițiile în

care

ministerul prin emiterea actului

contestat a pus în aplicare dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009.

instanței de recurs

Analizând cauza, prin

prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat sub

aspectul criticilor care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., pentru considerentele arătate în continuare.

Este necontestat

faptul că, anterior emiterii deciziei contestate, intimatul-reclamant a fost

numit în funcția de director coordonator adjunct al Oficiului Județean de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș prin Decizia nr. 1450 din data de 28

mai 2009 emisă de directorul general al Agenției de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit în temeiul dispozițiilor art. III-V din O.U.G. nr. 37/2009.

Totodată, este

necontestat faptul că reclamantul a solicitat, prin acțiunea introductivă,

anularea deciziei de eliberare din funcția de conducere emisă în temeiul O.U.G.

nr. 105/2009 și reintegrarea în funcția de conducere în care fusese numit în

temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

Temeinicia acțiunii

în contencios administrativ se apreciază inclusiv prin prisma interesului pe

care îl justifică persoana reclamantă în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1)

lit. p) din Legea nr. 554/2004, conform cărora prin interes legitim privat se

înțelege „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea

realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat", întrucât,

în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din aceeași

lege, se poate adresa instanței de contencios administrativ persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.

Astfel fiind,

persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ are sarcina de

a justifica existența unui drept ori a unui interes legitim în considerarea căruia

formulează acțiunea în contencios administrativ.

Or, în cauză, înainte

de a proceda la o analiză punctuală a celor reținute de instanța fondului prin

prisma susținerilor intimatului-reclamant privitoare la nelegalitatea actului

contestat, Înalta Curte reține că atât dreptul

cât și interesul urmărite de reclamant prin promovarea

acțiunii sunt

lipsite de caracter legitim, întrucât actul de numire în funcția de conducere

de director coordonator adjunct al Oficiului Județean de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș, funcție în care solicită reintegrarea, este

lipsit de o bază legală ca urmare a faptului că au fost declarate

neconstituționale dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, prin Decizia Curții

Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie

conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Prin urmare, viciul

de constituționalitate al actului normativ primar, respectiv O.U.G. nr. 37/2009,

antrenează și viciul de legalitate al actului administrativ de numire emis în

baza acestuia, act care devine astfel inexistent.

În acest sens, Curtea

are în vedere și considerentele Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei

nr. 414/2010 referitoare la neconstituționalitatea modificărilor aduse Legii

nr. 188/1999, atunci când, în analiza efectelor Deciziilor nr. 1257 din 7

octombrie 2009 și nr. 1629 din 3.11.2009, se afirmă că „lipsirea de temei

constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a

actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management,

actele administrative data în aplicarea celor două ordonanțe de urgență)".

Deci, cu alte

cuvinte, legitimitatea dreptului și interesului reclamantului în promovarea

acțiunii au fost viciate prin declararea neconstituționalității actului

normativ în temeiul și în executarea căruia a fost numit în funcția publică în

care urmărește să fie reintegrat ca efect al anulării Ordinului ministrului

agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 2051 din 09 octombrie 2009.

Criticile

formulate de recurentul-pârât sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art.

304

pct. 6 C. proc. civ. sunt

neîntemeiate, întrucât noțiunea de „reintegrare", folosită de reclamant în

cuprinsul acțiunii, și noțiunea de

„reîncadrare", folosită de instanță în dispozitiv sunt echivalente.

La pronunțarea

prezentei decizii, Curtea are în vedere jurisprudența sa anterioară în materie

reprezentată, spre exemplu, de deciziile recente: decizia nr. 4084 din 5

octombrie 2010, decizia nr. 4030 din 1 octombrie 2010, decizia nr. 4419 din 19

octombrie 2010 și decizia nr. 5004 din 16 noiembrie 2010.

Pentru considerentele

arătate, Curtea constată că este fondat recursul declarat de pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale sub aspectul motivului prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., iar hotărârea pronunțată de Curtea de apel este lipsită

de temei legal, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) cu referire la art. 312

alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul va admis și va fi modificată sentința

atacată în sensul respingerii în fond a acțiunii formulate de reclamantul R.D.,

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Admite recursul

declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței

civile nr. 133 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ fiscal.

Modifică sentința

atacată și în fond respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul

R.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2010.