ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 494/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 494/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.T. în

contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R., a solicitat obligarea acestuia din urmă la

plata de despăgubiri ce reprezintă diferența dintre drepturile bănești cuvenite

pentru funcția publică de conducere de director adjunct și drepturile bănești

încasate pentru funcția publică de execuție de consilier superior, începând cu

data eliberării din funcția publică de conducere și până la data reintegrării

în această funcție, actualizată cu indicele de inflație până la data plății

efective și cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la data

plății efective.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că a fost numit director executiv adjunct la

Oficiul de Consultanță Agricolă Mehedinți și a fost eliberat din această

funcție prin Ordinul nr. 270/2009, iar după eliberarea din funcția de conducere

a continuat să își desfășoare activitatea în cadrul Oficiului de Consultanță Agricolă

Mehedinți în funcția publică de consilier superior încasând drepturi bănești

aferente acestei funcții.

Reclamantul a mai

arătat că Ordinul M.A.P.D.R. nr. 270/2009 prin care a fost eliberat din funcția

publică de conducere a fost anulat de instanța judecătorească prin sentința nr.

446 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1554/54/2009.

Această sentință este definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de

către I.C.C.J. prin Decizia nr. 2720 din 25 mai 2010.

In drept a invocat dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Pârâtul Ministerul

Agriculturii si Dezvoltării Rurale,prin întâmpinarea formulată a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de obiect a

acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 605

din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea privind pe reclamantul S.T. în contradictoriu

cu pârâtul M.A.P.D.R. și a obligat pârâtul la plata către reclamant a

diferențelor salariale dintre cele cuvenite pentru funcția de director executiv

adjunct al O.J.C.A. Mehedinți și cele încasate pentru funcția publică de

execuție de consilier superior, începând cu data de 25 mai 2011 și până la data

de 05 mai 2011, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Totodată, a respins

celelalte capete ale acțiunii.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, următoarele:

În ceea ce privește excepțiile

invocate de pârâtul M.A.P.D.R., instanța a constatat că sunt nefondate,

respingându-le ca atare.

În motivarea

respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive instanța a susținut că

actul administrativ contestat a fost emis de pârât în cauza, iar în ceea ce

privește respingerea excepției lipsei de obiect a arătat că acțiunea privește

plata unor despăgubiri bănești cu privire la care nu s-a dovedit ca ar fi fost

achitate în prealabil.

Pe fondul cauzei,

instanța a constatat că reclamantul a ocupat în cadrul aceluiași Oficiu de

Consultanță Agricolă Mehedinți funcția publică de execuție, aceea de consilier

superior, aspect necontestat de pârât, astfel că cererea privind plata diferențelor

salariale dintre cele cuvenite pentru funcția publică de conducere și cea de

execuție deținută după emiterea actului vătămător este admisibila pentru

perioada cuprinsă între data eliberării din funcție și până la data formulării

acțiunii în instanța (25 mai 2009 – 05 mai 2011).

Referitor la plata

acestor diferențe și pentru perioada cuprinsă până la reintegrarea efectivă în

funcția publică de conducere este nefondată, având în vedere că prin acțiunea

în anularea actului administrativ de eliberare din funcția publica de

conducere, acesta nu a cerut reintegrarea în aceasta funcție.

În ceea ce privește capătul

de cerere privind plata dobânzii legale instanța a constat că nu este

admisibil, având în vedere dispozițiile O.G. nr. 13/2011.

În fine, referitor la

capătul de cerere privind acordarea de daune morale, instanța a constatat că

reclamantul nu dovedit afectarea imaginii și prestigiului său profesional ca

urmare a emiterii actului nelegal.

Împotriva

sentinței nr. 605 din data de 22 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal au

declarat recurs în termen legal reclamantul Simion Ticu și pârâtul M.A.P.D.R.,

prin care s-a solicitat, de către reclamant, admiterea recursului și

modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios

administrativ așa cum a fost formulată, și de către pârât, admiterea

căii extraordinare de atac și modificarea sentinței recurate în

sensul respingerii acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane

fără calitate și, în subsidiar, în sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiate și nelegale.

Reclamantul T.S. a

învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este nelegală și

netemeinică, consecința anulării Ordinului M.A.P.D.R. nr. 270 din 24

aprilie 2009, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, fiind repunerea

recurentului în situația anterioară ordinului anulat, adică repunerea

acestuia în funcția de conducere de director executiv adjunct din care a

fost eliberat nelegal, iar față de această împrejurare nu mai era necesară

o solicitare formală de repunere în funcția de director adjunct așa

cum a reținut prima instanță când a acordat despăgubiri numai până la

data promovării acțiunii. Ori, pârâtul trebuia să procedeze la executarea

sentinței de anulare a ordinului de eliberare din funcția de director

executiv adjunct, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, astfel că prejudiciul material care i-a fost cauzat reclamantului

prin actul administrativ nelegal emis de pârât constă în suma de bani de care

recurentul a fost lipsit prin eliberarea din funcția de conducere și

numirea într-o funcție de execuție, începând cu data eliberării din

funcția de conducere și până la data repunerii în această

funcție.

Reclamantul a mai

precizat că în mod nelegal instanța de fond a acordat numai actualizarea

cu indicele de inflație și a considerat că este inadmisibil capătul

de cerere privind dobânda legală, întrucât actualizarea cu rata inflației

reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării

plății (daune compensatorii), iar dobânda reprezintă o sancțiune

(daune moratorii) pentru neexecutarea obligației de plată. Cumulul

dobânzii cu actualizarea creanței este admisibil, pe considerentul că cele

două instituții au natură juridică diferită; actualizarea are caracter

compensatoriu, urmărind păstrarea valorii reale a obligațiilor

bănești, iar dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință,

astfel că nu se poate ajunge la o dublă reparație.

M.A.P.D.R. reclamantului

și a obligat ministerul pârât la plata către reclamant a diferențelor

salariale dintre cele cuvenite pentru funcția de director executiv al O.J.C.A.

Mehedinți și cele încasate pentru funcția publică de

execuție de consilier superior începând cu data de 25 mai 2009 și

până la data de 5 mai 2011, actualizate cu indicele de inflație, în

condițiile în care recurentul nu are calitate procesuală pasivă în

litigiu, raportat la obiectul acțiunii.

S-a subliniat că M.A.P.D.R.

nu are și nu poate avea calitate procesuală pasivă, deoarece reclamantul

nu are și nici nu a avut raporturi de serviciu cu acesta, calitatea de

autoritate publică fiind preluată de Consiliul Județean Mehedinți,

potrivi dispozițiilor Hotărârii Guvernului României nr. 1609/2009 privind

înființarea camerelor agricole județene, prin reorganizarea oficiilor/centrelor

de consultanță agricolă județene, aflate în subordinea Agenției

Naționale de Consultanță Agricolă.

Efectul

subrogației, s-a relevat, îl constituie transmiterea calității

procesuale, impunându-se astfel constatarea că Oficiul Județean de Consultanță

Agricolă Mehedinți, unitate în structura Agenției Naționale de

Consultanță Agricolă, se află în subordinea Consiliului Județean

Mehedinți și în coordonarea tehnico-metodologică a Agenției

Naționale de Consultanță Agricolă, că prin urmare Camera Agricolă

Județeană Mehedinți, rezultată din reorganizarea Oficiului

Județean de Consultanță Agricolă Mehedinți, constituie serviciu

public descentralizat în subordinea Consiliului Județean Mehedinți

și nu în subordinea Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

și că nu se pot naște în sarcina M.A.D.R. nici drepturi și nici

obligații față de reclamant.

A apreciat pârâtul M.A.P.D.R.,

pe de altă parte, că instanța de fond trebuia să admită excepția

lipsei de obiect a cererii, întrucât reclamantul urmărea, în esență,

repunerea în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează

cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja.

O altă critică a

recurentului M.A.P.D.R. a vizat acordarea de drepturi reclamantului pentru perioada

25 mai 2009 – 5 mai 2011, susținându-se că această acordare a unor

drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație nu poate avea o

bază legală, atâta timp cât M.A.P.D.R. nu mai exista, acesta fiind reorganizat,

iar calitatea procesuală a fost preluată de o cu totul altă instituție.

I. Recursul declarat

de S.T. împotriva sentinței civile nr. 605 din data de 22 noiembrie 2011

pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal va fi respins ca tardiv formulat, întrucât această

cale extraordinară de atac a fost exercitată de către reclamant ulterior

expirării termenului de recurs prevăzut de lege.

Potrivit prevederilor

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare, ”Hotărârea pronunțată în

primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la

comunicare”. Termenul de recurs stabilit pe zile se calculează, astfel cum

prevede expres art. 101 alin. (1) C. proc. civ., ”pe zile libere, neintrând în

socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul”.

Nerespectarea

termenului de recurs atrage incidența unei sancțiuni procedurale

ferme, cea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., constând în decăderea

părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac, decădere ce

este echivalentă cu pierderea dreptului și care poate fi ridicată oricând

în cursul procesului, de oricare dintre părți, de procuror și chiar

de instanță din oficiu.

Constatându-se, în

litigiu, că sentința pronunțată de instanța de fond s-a

comunicat reclamantului la 16 decembrie 2011 iar recursul a fost declarat, prin

depunere la oficiul poștal, la data de 4 ianuarie 2012, când termenul

legal de exercitare a căii de atac era deja împlinit (din data de 3 ianuarie

2012), se va dispune, în temeiul art. 103 alin. (1) și art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., respingerea ca tardiv formulat a recursului declarat de reclamantul

S.T. împotriva sentinței civile nr. 605 din data de 22 noiembrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

II. Cât privește

recursul formulat de către pârâtul M.A.P.D.R., se reține că acesta este

fondat, astfel că se va dispune admiterea acestuia cu consecința

modificării sentinței civile nr. 605 din data de 22 noiembrie 2011

pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal în sensul respingerii acțiunii reclamantului

S.T. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin acțiunea în

contencios administrativ cu care a învestit Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal reclamantul S.T. a solicitat

obligarea pârâtului M.A.P.D.R., în calitate de emitent al Ordinului nr. 270 din

data de 24 aprilie 2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția

publică de conducere de director executiv adjunct la Oficiul Județean de

Consultanță Agricolă Mehedinți (ordin anulat prin sentința nr. 446

din data de 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 2720

din data de 25 mai 2010 dată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal), la plata

de despăgubiri materiale și morale, calculate începând cu data eliberării

din funcția publică de conducere (25 mai 2009) și până la data

reintegrării în funcția respectivă, actualizate cu indicele de

inflație până la plata efectivă și cu dobânda legală de la data

introducerii acțiunii până la data plății efective.

Se constată că, la

momentul emiterii Ordinului nr. 270 din data de 24 aprilie 2009 al ministrului

agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, Oficiul Județean de

Consultanță Agricolă Mehedinți era organizată, conform prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 22/2005, cu modificările și completările

ulterioare, în subordinea Agenției Naționale de Consultanță

Agricolă, care la rândul ei era organizată ca instituție de specialitate a

administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea

M.A.P.D.R., finanțată de la bugetul de stat și din venituri proprii.

Ulterior, urmare

adoptării Hotărârii Guvernului nr. 1609 din data de 16 decembrie 2009 privind

înființarea camerelor agricole județene, prin reorganizarea

oficiilor/centrelor de consultanță agricolă județene, aflate în

subordinea Agenției Naționale de Consultanță Agricolă, s-a

procedat la înființarea camerelor agricole județene, prin reorganizarea

oficiilor/centrelor de consultanță agricolă județene și al

municipiului București, care s-au desființat, stabilindu-se totodată

că camerele agricole județene înființate potrivit dispozițiilor alin.

(1) sunt instituții publice descentralizate, cu personalitate juridică, în

subordinea consiliilor județene și în coordonarea

tehnico-metodologică a Agenției Naționale de Consultanță

Agricolă, finanțate din venituri proprii și subvenții de la

bugetul de stat. Pe data încheierii protocoalelor de predare-preluare între

oficiile/centrele de consultanță agricolă județene și al

municipiului București și camerele agricole județene, ultimele

s-au subrogat în drepturile și obligațiile oficiilor/centrelor de

consultanță agricolă județene și al municipiului București

(art. 10 din H.G. nr. 1609/2009).

Rezultă, din cele mai

sus expuse, că, raportat la momentul introducerii de către reclamant a cererii

de chemare în judecată, M.A.P.D.R. nu mai avea în litigiu calitate procesuală

pasivă, sub aspectul pretențiilor din acțiune, atâta vreme cât

fostele oficii/centre de consultanță agricolă județene și al

municipiului București din cadrul Agenției Naționale de

Consultanță Agricol, aflată în subordinea pârâtului recurent, au fost

desființate, iar în locul acestora au fost înființate, ca

instituții publice descentralizate, cu personalitate juridică, și în

subordinea consiliilor județene, camerele agricole județene, printre

care și Camera Agricolă Județeană Mehedinți, unde reclamantul

exercită și în prezent o funcție publică de execuție.

Prin urmare, urmează

a se dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (10) – (3) C.

proc. civ., admiterea recursului declarat de pârâtul M.A.P.D.R. și

modificarea sentinței nr. 605 din data de 22 noiembrie 2011 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal în

sensul respingerii acțiunii reclamantului S.T. ca fiind îndreptată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul S.T. împotriva sentinței civile nr. 605 din 22 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,ca tardiv

formulat.

Admite recursul

declarat de pârâtul M.A.P.D.R. împotriva aceleiași sentințe.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului S.T. ca fiind îndreptată

împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2013.