ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 494/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.T. în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R., a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata de despăgubiri ce reprezintă diferența dintre drepturile bănești cuvenite pentru funcția publică de conducere de director adjunct și drepturile bănești încasate pentru funcția publică de execuție de consilier superior, începând cu data eliberării din funcția publică de conducere și până la data reintegrării în această funcție, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective și cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la data plății efective.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost numit director executiv adjunct la Oficiul de Consultanță Agricolă Mehedinți și a fost eliberat din această funcție prin Ordinul nr. 270/2009, iar după eliberarea din funcția de conducere a continuat să își desfășoare activitatea în cadrul Oficiului de Consultanță Agricolă Mehedinți în funcția publică de consilier superior încasând drepturi bănești aferente acestei funcții. Reclamantul a mai arătat că Ordinul M.A.P.D.R. nr. 270/2009 prin care a fost eliberat din funcția publică de conducere a fost anulat de instanța judecătorească prin sentința nr. 446 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1554/54/2009.

Această sentință este definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către I.C.C.J. prin Decizia nr. 2720 din 25 mai 2010. In drept a invocat dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Pârâtul Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale,prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de obiect a acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 605 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea privind pe reclamantul S.T. în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R. și a obligat pârâtul la plata către reclamant a diferențelor salariale dintre cele cuvenite pentru funcția de director executiv adjunct al O.J.C.A.

Mehedinți și cele încasate pentru funcția publică de execuție de consilier superior, începând cu data de 25 mai 2011 și până la data de 05 mai 2011, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Totodată, a respins celelalte capete ale acțiunii. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, următoarele: În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâtul M.A.P.D.R., instanța a constatat că sunt nefondate, respingându-le ca atare. În motivarea respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive instanța a susținut că actul administrativ contestat a fost emis de pârât în cauza, iar în ceea ce privește respingerea excepției lipsei de obiect a arătat că acțiunea privește plata unor despăgubiri bănești cu privire la care nu s-a dovedit ca ar fi fost achitate în prealabil.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamantul a ocupat în cadrul aceluiași Oficiu de Consultanță Agricolă Mehedinți funcția publică de execuție, aceea de consilier superior, aspect necontestat de pârât, astfel că cererea privind plata diferențelor salariale dintre cele cuvenite pentru funcția publică de conducere și cea de execuție deținută după emiterea actului vătămător este admisibila pentru perioada cuprinsă între data eliberării din funcție și până la data formulării acțiunii în instanța (25 mai 2009 – 05 mai 2011). Referitor la plata acestor diferențe și pentru perioada cuprinsă până la reintegrarea efectivă în funcția publică de conducere este nefondată, având în vedere că prin acțiunea în anularea actului administrativ de eliberare din funcția publica de conducere, acesta nu a cerut reintegrarea în aceasta funcție.

În ceea ce privește capătul de cerere privind plata dobânzii legale instanța a constat că nu este admisibil, având în vedere dispozițiile O.G. nr. 13/2011. În fine, referitor la capătul de cerere privind acordarea de daune morale, instanța a constatat că reclamantul nu dovedit afectarea imaginii și prestigiului său profesional ca urmare a emiterii actului nelegal.

Împotriva sentinței nr. 605 din data de 22 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs în termen legal reclamantul Simion Ticu și pârâtul M.A.P.D.R., prin care s-a solicitat, de către reclamant, admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ așa cum a fost formulată, și de către pârât, admiterea căii extraordinare de atac și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate și, în subsidiar, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate și nelegale. Reclamantul T.S. a învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, consecința anulării Ordinului M.A.P.D.R.

nr. 270 din 24 aprilie 2009, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, fiind repunerea recurentului în situația anterioară ordinului anulat, adică repunerea acestuia în funcția de conducere de director executiv adjunct din care a fost eliberat nelegal, iar față de această împrejurare nu mai era necesară o solicitare formală de repunere în funcția de director adjunct așa cum a reținut prima instanță când a acordat despăgubiri numai până la data promovării acțiunii.

Ori, pârâtul trebuia să procedeze la executarea sentinței de anulare a ordinului de eliberare din funcția de director executiv adjunct, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că prejudiciul material care i-a fost cauzat reclamantului prin actul administrativ nelegal emis de pârât constă în suma de bani de care recurentul a fost lipsit prin eliberarea din funcția de conducere și numirea într-o funcție de execuție, începând cu data eliberării din funcția de conducere și până la data repunerii în această funcție. Reclamantul a mai precizat că în mod nelegal instanța de fond a acordat numai actualizarea cu indicele de inflație și a considerat că este inadmisibil capătul de cerere privind dobânda legală, întrucât actualizarea cu rata inflației reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), iar dobânda reprezintă o sancțiune (daune moratorii) pentru neexecutarea obligației de plată.

Cumulul dobânzii cu actualizarea creanței este admisibil, pe considerentul că cele două instituții au natură juridică diferită; actualizarea are caracter compensatoriu, urmărind păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, iar dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, astfel că nu se poate ajunge la o dublă reparație. M.A.P.D.R. reclamantului și a obligat ministerul pârât la plata către reclamant a diferențelor salariale dintre cele cuvenite pentru funcția de director executiv al O.J.C.A. Mehedinți și cele încasate pentru funcția publică de execuție de consilier superior începând cu data de 25 mai 2009 și până la data de 5 mai 2011, actualizate cu indicele de inflație, în condițiile în care recurentul nu are calitate procesuală pasivă în litigiu, raportat la obiectul acțiunii.

S-a subliniat că M.A.P.D.R. nu are și nu poate avea calitate procesuală pasivă, deoarece reclamantul nu are și nici nu a avut raporturi de serviciu cu acesta, calitatea de autoritate publică fiind preluată de Consiliul Județean Mehedinți, potrivi dispozițiilor Hotărârii Guvernului României nr. 1609/2009 privind înființarea camerelor agricole județene, prin reorganizarea oficiilor/centrelor de consultanță agricolă județene, aflate în subordinea Agenției Naționale de Consultanță Agricolă.

Efectul subrogației, s-a relevat, îl constituie transmiterea calității procesuale, impunându-se astfel constatarea că Oficiul Județean de Consultanță Agricolă Mehedinți, unitate în structura Agenției Naționale de Consultanță Agricolă, se află în subordinea Consiliului Județean Mehedinți și în coordonarea tehnico-metodologică a Agenției Naționale de Consultanță Agricolă, că prin urmare Camera Agricolă Județeană Mehedinți, rezultată din reorganizarea Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Mehedinți, constituie serviciu public descentralizat în subordinea Consiliului Județean Mehedinți și nu în subordinea Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și că nu se pot naște în sarcina M.A.D.R.

nici drepturi și nici obligații față de reclamant. A apreciat pârâtul M.A.P.D.R., pe de altă parte, că instanța de fond trebuia să admită excepția lipsei de obiect a cererii, întrucât reclamantul urmărea, în esență, repunerea în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja. O altă critică a recurentului M.A.P.D.R. a vizat acordarea de drepturi reclamantului pentru perioada 25 mai 2009 – 5 mai 2011, susținându-se că această acordare a unor drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație nu poate avea o bază legală, atâta timp cât M.A.P.D.R. nu mai exista, acesta fiind reorganizat, iar calitatea procesuală a fost preluată de o cu totul altă instituție.

I. Recursul declarat de S.T. împotriva sentinței civile nr. 605 din data de 22 noiembrie 2011 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal va fi respins ca tardiv formulat, întrucât această cale extraordinară de atac a fost exercitată de către reclamant ulterior expirării termenului de recurs prevăzut de lege. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, ”Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”. Termenul de recurs stabilit pe zile se calculează, astfel cum prevede expres art. 101 alin. (1) C. proc.

civ., ”pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul”. Nerespectarea termenului de recurs atrage incidența unei sancțiuni procedurale ferme, cea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., constând în decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac, decădere ce este echivalentă cu pierderea dreptului și care poate fi ridicată oricând în cursul procesului, de oricare dintre părți, de procuror și chiar de instanță din oficiu. Constatându-se, în litigiu, că sentința pronunțată de instanța de fond s-a comunicat reclamantului la 16 decembrie 2011 iar recursul a fost declarat, prin depunere la oficiul poștal, la data de 4 ianuarie 2012, când termenul legal de exercitare a căii de atac era deja împlinit (din data de 3 ianuarie 2012), se va dispune, în temeiul art. 103 alin. (1) și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca tardiv formulat a recursului declarat de reclamantul S.T. împotriva sentinței civile nr. 605 din data de 22 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. II. Cât privește recursul formulat de către pârâtul M.A.P.D.R., se reține că acesta este fondat, astfel că se va dispune admiterea acestuia cu consecința modificării sentinței civile nr. 605 din data de 22 noiembrie 2011 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal în sensul respingerii acțiunii reclamantului S.T. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin acțiunea în contencios administrativ cu care a învestit Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal reclamantul S.T.

a solicitat obligarea pârâtului M.A.P.D.R., în calitate de emitent al Ordinului nr. 270 din data de 24 aprilie 2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct la Oficiul Județean de Consultanță Agricolă Mehedinți (ordin anulat prin sentința nr. 446 din data de 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 2720 din data de 25 mai 2010 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal), la plata de despăgubiri materiale și morale, calculate începând cu data eliberării din funcția publică de conducere (25 mai 2009) și până la data reintegrării în funcția respectivă, actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă și cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la data plății efective.

Se constată că, la momentul emiterii Ordinului nr. 270 din data de 24 aprilie 2009 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, Oficiul Județean de Consultanță Agricolă Mehedinți era organizată, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2005, cu modificările și completările ulterioare, în subordinea Agenției Naționale de Consultanță Agricolă, care la rândul ei era organizată ca instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea M.A.P.D.R., finanțată de la bugetul de stat și din venituri proprii.

Ulterior, urmare adoptării Hotărârii Guvernului nr. 1609 din data de 16 decembrie 2009 privind înființarea camerelor agricole județene, prin reorganizarea oficiilor/centrelor de consultanță agricolă județene, aflate în subordinea Agenției Naționale de Consultanță Agricolă, s-a procedat la înființarea camerelor agricole județene, prin reorganizarea oficiilor/centrelor de consultanță agricolă județene și al municipiului București, care s-au desființat, stabilindu-se totodată că camerele agricole județene înființate potrivit dispozițiilor alin. (1) sunt instituții publice descentralizate, cu personalitate juridică, în subordinea consiliilor județene și în coordonarea tehnico-metodologică a Agenției Naționale de Consultanță Agricolă, finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat.

Pe data încheierii protocoalelor de predare-preluare între oficiile/centrele de consultanță agricolă județene și al municipiului București și camerele agricole județene, ultimele s-au subrogat în drepturile și obligațiile oficiilor/centrelor de consultanță agricolă județene și al municipiului București (art. 10 din H.G. nr. 1609/2009). Rezultă, din cele mai sus expuse, că, raportat la momentul introducerii de către reclamant a cererii de chemare în judecată, M.A.P.D.R.

nu mai avea în litigiu calitate procesuală pasivă, sub aspectul pretențiilor din acțiune, atâta vreme cât fostele oficii/centre de consultanță agricolă județene și al municipiului București din cadrul Agenției Naționale de Consultanță Agricol, aflată în subordinea pârâtului recurent, au fost desființate, iar în locul acestora au fost înființate, ca instituții publice descentralizate, cu personalitate juridică, și în subordinea consiliilor județene, camerele agricole județene, printre care și Camera Agricolă Județeană Mehedinți, unde reclamantul exercită și în prezent o funcție publică de execuție. Prin urmare, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (10) – (3) C. proc.

civ., admiterea recursului declarat de pârâtul M.A.P.D.R. și modificarea sentinței nr. 605 din data de 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal în sensul respingerii acțiunii reclamantului S.T. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.T. împotriva sentinței civile nr. 605 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,ca tardiv formulat. Admite recursul declarat de pârâtul M.A.P.D.R. împotriva aceleiași sentințe. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului S.T. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013.