ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4365/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond a) Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 mai 2009, reclamanta O.A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă solicitând anularea ordinului nr. 192 din 24 aprilie 2009 emis de aceasta, reintegrarea în funcția de director executiv adjunct al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor calculate de la data eliberării din funcție, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a susținut că în cauză nu este efectuată o restructurare efectivă, instituția pârâtă nereducându-și personalul, situație în care nu se justifică concedierea sa. A mai criticat reclamanta faptul că, deși în ordinul contestat s-a precizat că beneficiază de prevederile art. 99 alin. (5), (6) și (7) din Legea nr. 188/1999, nu i s-a oferit niciun loc de muncă conform pregătirii sale profesionale, nerăspunzându-se solicitărilor pe care le-a formulat în acest sens, deși în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani există posturi vacante.

La 19 iunie 2009 reclamanta a depus precizări arătând că înțelege să conteste și refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde la cererile înregistrate în 12 mai 2009 și respectiv în 29 iunie 2009. Prin cea dintâi cerere, reclamanta a solicitat un loc de muncă (consilier I A), iar în cererea ulterioară a solicitat încadrarea pe durată determinată pe postul de șef serviciu – Centru de Formare Profesională, vacant. În susținere, a învederat reclamanta că nu a primit răspuns la niciuna din aceste cereri.

Reclamanta a cerut de asemenea obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 RON reprezentând daune morale, precum și la plata lunară a diferenței dintre pensia de invaliditate stabilită prin decizia medicală de expertizare a capacității de muncă și salariul pe care l-ar fi încasat în funcția avută, de director executiv adjunct, până la împlinirea vârstei de 59 ani și 2 luni, când conform deciziei nr. 163510 din 06 octombrie 2009 a Casei Județene de Pensii Botoșani îndeplinește condițiile necesare pensionării de drept. b) Întâmpinarea formulată de pârât Prin întâmpinarea depusă la dosar la 19 iunie 2009, pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, motivat de faptul că reclamanta nu a îndeplinit procedura plângerii prealabile, adresându-se direct instanței de judecată.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în situația reclamantei, reducerea postului a fost determinată de desființarea funcției publice de conducere de director executiv adjunct al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 și ale art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere necesitatea eficientizării activității instituțiilor publice și a îmbunătățirii actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare, iar eliberarea din funcția publică deținută a intervenit potrivit prevederilor art. 3 alin. (11) din ordonanța de urgență invocată, coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din legea menționată.

În situația reclamantei nu se poate vorbi despre producerea unei pagube prin efectul aplicării Ordinului Președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr. 192 din 24 aprilie 2009, astfel încât solicitarea acesteia privind obligarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă la plata unor despăgubiri este nejustificată. S-a învederat că repunerea reclamantei în situația anterioară emiterii ordinului menționat nu mai este posibilă, având în vedere că funcția publică de conducere de director executiv adjunct al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani a fost desființată în temeiul dispozițiilor exprese ale O.U.G. nr. 37/2009 și ținând seama că existența unei astfel de funcții publice nu mai este în prezent reglementată de cadrul legal general în materia funcției publice și funcționarilor publici, respectiv Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin completările la întâmpinare depuse la 25 septembrie 2009, pârâta a solicitat să respingă susținerile reclamantei potrivit cărora Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a refuzat nejustificat să îi soluționeze solicitarea cu privire la asigurarea unui loc de muncă corespunzător pregătirii profesionale ca nefondate, întrucât în perioada preavizului acordat reclamantei, în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani nu a fost identificată nicio funcție publică vacantă corespunzătoare spre a fi pusă, conform art. 99 alin. (5) din legea invocată, la dispoziția sa, astfel cum solicitase și reclamanta prin adresa înregistrată la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

În ceea ce privește cererea adresată de reclamantă Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani, având ca obiect încadrarea sa pe durată determinată pe postul de șef serviciu Centru de Formare Profesională, s-a precizat că, având în vedere data depunerii acesteia, soluționarea respectivei solicitări nu mai aparținea competenței Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani sau Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, reclamanta făcând parte, la data menționată, din corpul de rezervă al funcționarilor publici, gestionat, potrivit legii, de Agenția Națională a Funcționarilor Publici. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 278 din 23 decembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantei O.A.

de anulare a Ordinului Președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr. 192 din 24 aprilie 2009, împreună cu cererile accesorii acestuia, ca inadmisibile și a respins capătul de cerere având ca obiect refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererilor înregistrate în 12 mai 2009 și respectiv în 20 iunie 2009, ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, față de prevederile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 care arată „În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările ulterioare”, în cauză era obligatorie efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.

În aceste condiții, Curtea a constatat că este incidentă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepție de fond, peremptorie, dirimantă, care atrage sancțiunea respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea ordinului nr. 192 din 24 aprilie 2009, precum și a capetelor de cerere accesorii acestuia, vizând acordarea despăgubirilor și reintegrarea în funcție, devenind inutilă analizarea criticilor de nelegalitate. În ce privește capetele de cerere prin care reclamanta a contestat refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererilor înregistrate în 12 mai 2009 și respectiv în 29 iunie 2009, Curtea a reținut că, în speță, față de prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat al pârâtei Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Astfel, refuzul pârâtei de a da curs cererii reclamantei din 12 mai 2009 a fost determinat obiectiv și concret de inexistența funcțiilor publice vacante în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani. Referitor la faptul că reclamanta nu a fost încadrată pe perioadă determinată în cadrul aceleiași instituții, Curtea a constatat că la data respectivă expirase termenul de preaviz, reclamanta fiind eliberată din funcția publică ocupată, astfel încât făcea parte conform art. 105 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 din Corpul de rezervă al funcționarilor publici, pentru redistribuirea sa fiind necesar ordinul președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, ordin ce nu fusese emis.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta O.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs, referitor la excepția prematurității, recurenta a arătat că se impune respingerea excepției ca nefondată, deoarece prin cererea adresată conducerii Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă București înregistrată în 12 mai 2009 (în perioada preavizului) recurenta-reclamantă și-a manifestat implicit nemulțumirea față de ordinul nr. 192 din 24 aprilie 2009 prin care a fost destituită și a solicitat un post corespunzător pregătirii sale profesionale până la împlinirea vârstei de pensionare știind că în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani erau încă cel puțin 3 posturi vacante.

Iar la această cerere reclamanta nu a primit răspuns și s-a formulat plângere și împotriva pârâtei pentru refuzul nejustificat de a-i soluționa plângerea. Ulterior, la 25 iunie 2009, reclamanta a solicitat în scris la Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Botoșani încadrarea pe durată determinată pe post de șef serviciu Centru de Formare Profesională și a fost trimisă la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, dar nu a primit nici la aceasta răspuns. Oricum, se invocă faptul că în timpul procesului a solicitat anularea ordinului nr. 192 din 24 aprilie 2009, dar nu a primit niciun răspuns și astfel a îndeplinit procedura prealabilă.

Referitor la respingerea capătului de cerere având ca obiect refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererilor înregistrate în 12 mai 2009 și respectiv în 20 iunie 2009, este criticată soluția instanței de fond deoarece au fost avute în vedere numai susținerile pârâtei din întâmpinare și precizările ulterioare. Se invocă și faptul că în cadrul Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Botoșani existau posturi și au fost încadrate alte persoane ale căror posturi au fost desființate (postul de director executiv și director executiv adjunct) astfel că refuzul pârâtei de a da curs cererii nu are caracter justificat.

În ceea ce privește cererea din 29 iunie 2009, se critică soluția instanței de fond deoarece nu poate fi reținută motivarea refuzului la data expirării termenului de preaviz pentru că perioada de preaviz se suspendă pe perioada concediului medical, iar recurenta s-a aflat în concediu medical în perioada 21 mai 2009-18 august 2009. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul pentru următoarele considerente: În fața instanței de fond, reclamanta a contestat Ordinul nr. 192 din 24 aprilie 2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă solicitând anularea lui, iar ulterior, prin precizări, a contestat și refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde la cererile înregistrate în 12 mai 2009 și în 29 iunie 2009, iar primul capăt de cerere a fost respins ca inadmisibil pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar cel de-al doilea capăt de cerere ca neîntemeiat. Referitor la respingerea primului capăt de cerere ca inadmisibil, soluția instanței de fond este legală.

În conformitate cu art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 „În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public”.

Or, potrivit Legii contenciosului administrativ, art. 7 alin. (1) „ Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există”. În motivele de recurs se arată că prin cererea înregistrată în 12 mai 2009 recurenta și-a manifestat implicit nemulțumirea față de ordinul nr. 192 din 24 aprilie 2009, iar ulterior susține că procedura prealabilă a îndeplinit-o în cursul procesului fiind depusă o copie a acesteia, nedatată și fără dovada înaintării ei către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Chiar dacă recurenta susține că cererea înregistrată în 12 mai 2009 ar reprezenta procedura prealabilă, instanța de recurs, așa cum a arătat și instanța de fond, apreciază că nu poate constitui plângere prealabilă deoarece prin această cerere reclamanta a solicitat aprobarea repartizării pe un post corespunzător pregătirii profesionale în cadrul Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Botoșani și nu se face nicio referire la Ordinul nr. 192/2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă astfel că susținerile recurentei că prin această cerere și-a manifestat nemulțumirea față de ordin sunt nefondate.

Faptul că recurenta susține că a efectuat procedura prealabilă în cursul procesului aflat pe rolul instanței de fond nu prezintă relevanță pentru că nu se face dovada respectării art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că soluția instanței de fond, care a respins cererea de anulare a ordinului și accesoriile acesteia ca inadmisibilă, este legală. În ceea ce privește refuzul autorității pârâte de a comunica reclamantei răspuns la cererile înregistrate în 12 mai 2009 și în 29 iunie 2009, instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică. În prima cerere recurenta a solicitat repartizarea pe un post corespunzător pregătirii profesionale în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani, iar în cea de-a doua solicită încadrarea pe o perioadă determinată în cadrul aceleiași instituții.

Conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 refuzul nejustificat reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din același act normativ, excesul de putere definit ca exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. În raport de prima cerere, refuzul nu este nejustificat deoarece reclamanta nu a putut fi repartizată pe un post corespunzător în cadrul Agenței Județene de Ocupare a Forței de Muncă Botoșani deoarece la nivelul acestei instituții publice nu existau funcții publice vacante, așa cum rezultă din adresa înaintată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Nici cu privire la cea de-a doua cerere, refuzul nu poate fi considerat nejustificat. La data formulării cererii expirase perioada de preaviz, iar Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a solicitat includerea în raportul de rezervă al funcționarilor publici în vederea redistribuirii persoanelor care au ocupat funcția de conducere care au fost desființate, redistribuire care se poate face numai de Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă O.A. împotriva sentinței civile nr. 278 din 23 decembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2010.