ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4365/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4365/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, la data de 26 mai 2009, reclamanta O.A. a chemat în judecată pârâta Agenția

Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă solicitând anularea ordinului nr. 192

din 24 aprilie 2009 emis de aceasta, reintegrarea în funcția de director executiv

adjunct al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani, obligarea

pârâtei la plata despăgubirilor calculate de la data eliberării din funcție, precum

și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta

a susținut că în cauză nu este efectuată o restructurare efectivă, instituția pârâtă

nereducându-și personalul, situație în care nu se justifică concedierea sa. A mai

criticat reclamanta faptul că, deși în ordinul contestat s-a precizat că beneficiază

de prevederile art. 99 alin. (5), (6) și (7) din Legea nr. 188/1999, nu i s-a oferit

niciun loc de muncă conform pregătirii sale profesionale, nerăspunzându-se solicitărilor

pe care le-a formulat în acest sens, deși în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea

Forței de Muncă Botoșani există posturi vacante.

La 19 iunie 2009 reclamanta

a depus precizări arătând că înțelege să conteste și refuzul nejustificat al pârâtei

de a răspunde la cererile înregistrate în 12 mai 2009 și respectiv în 29 iunie 2009.

Prin cea dintâi cerere, reclamanta a solicitat un loc de muncă (consilier I A),

iar în cererea ulterioară a solicitat încadrarea pe durată determinată pe postul

de șef serviciu – Centru de Formare Profesională, vacant.

În susținere, a învederat

reclamanta că nu a primit răspuns la niciuna din aceste cereri. Reclamanta a cerut

de asemenea obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 RON reprezentând daune morale,

precum și la plata lunară a diferenței dintre pensia de invaliditate stabilită prin

decizia medicală de expertizare a capacității de muncă și salariul pe care l-ar

fi încasat în funcția avută, de director executiv adjunct, până la împlinirea vârstei

de 59 ani și 2 luni, când conform deciziei nr. 163510 din 06 octombrie 2009 a Casei

Județene de Pensii Botoșani îndeplinește condițiile necesare pensionării de drept.

b) Întâmpinarea formulată

de pârât

Prin întâmpinarea depusă

la dosar la 19 iunie 2009, pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, motivat de faptul că reclamanta

nu a îndeplinit procedura plângerii prealabile, adresându-se direct instanței de

judecată.

Pe fondul cauzei, pârâta

a arătat că în situația reclamantei, reducerea postului a fost determinată de desființarea

funcției publice de conducere de director executiv adjunct al Agenției Județene

pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (1)

din O.U.G. nr. 37/2009 și ale art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere necesitatea

eficientizării activității instituțiilor publice și a îmbunătățirii actului managerial

în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare, iar eliberarea din funcția publică

deținută a intervenit potrivit prevederilor art. 3 alin. (11) din ordonanța de urgență

invocată, coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din legea

menționată. În situația reclamantei nu se poate vorbi despre producerea unei pagube

prin efectul aplicării Ordinului Președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea

Forței de Muncă nr. 192 din 24 aprilie 2009, astfel încât solicitarea acesteia privind

obligarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă la plata unor despăgubiri

este nejustificată.

S-a învederat că repunerea

reclamantei în situația anterioară emiterii ordinului menționat nu mai este posibilă,

având în vedere că funcția publică de conducere de director executiv adjunct al

Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani a fost desființată în

temeiul dispozițiilor exprese ale O.U.G. nr. 37/2009 și ținând seama că existența

unei astfel de funcții publice nu mai este în prezent reglementată de cadrul legal

general în materia funcției publice și funcționarilor publici, respectiv Legea

nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin completările la întâmpinare

depuse la 25 septembrie 2009, pârâta a solicitat să respingă susținerile reclamantei

potrivit cărora Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a refuzat nejustificat

să îi soluționeze solicitarea cu privire la asigurarea unui loc de muncă corespunzător

pregătirii profesionale ca nefondate, întrucât în perioada preavizului acordat reclamantei,

în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani nu a fost identificată

nicio funcție publică vacantă corespunzătoare spre a fi pusă, conform art. 99

alin. (5) din legea invocată, la dispoziția sa, astfel cum solicitase și reclamanta

prin adresa înregistrată la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

În ceea ce privește cererea

adresată de reclamantă Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani,

având ca obiect încadrarea sa pe durată determinată pe postul de șef serviciu Centru

de Formare Profesională, s-a precizat că, având în vedere data depunerii acesteia,

soluționarea respectivei solicitări nu mai aparținea competenței Agenției Județene

pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani sau Agenției Naționale pentru Ocuparea

Forței de Muncă, reclamanta făcând parte, la data menționată, din corpul de rezervă

al funcționarilor publici, gestionat, potrivit legii, de Agenția Națională a Funcționarilor

Publici.

fond

Prin sentința civilă

nr. 278 din 23 decembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantei O.A. de anulare a Ordinului

Președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr. 192 din 24

aprilie 2009, împreună cu cererile accesorii acestuia, ca inadmisibile și a respins

capătul de cerere având ca obiect refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare

a cererilor înregistrate în 12 mai 2009 și respectiv în 20 iunie 2009, ca nefondat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că, față de prevederile art. 106 alin. (1) din

Legea nr. 188/1999 care arată „În cazul în care raportul de serviciu a încetat din

motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta

poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ

prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile

și termenele prevăzute de

Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004

, cu modificările ulterioare”, în cauză era obligatorie efectuarea

procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar

reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.

În aceste condiții, Curtea

a constatat că este incidentă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepție

de fond, peremptorie, dirimantă, care atrage sancțiunea respingerii ca inadmisibil

a capătului de cerere privind anularea ordinului nr. 192 din 24 aprilie 2009, precum

și a capetelor de cerere accesorii acestuia, vizând acordarea despăgubirilor și

reintegrarea în funcție, devenind inutilă analizarea criticilor de nelegalitate.

În ce privește capetele

de cerere prin care reclamanta a contestat refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare

a cererilor înregistrate în 12 mai 2009 și respectiv în 29 iunie 2009, Curtea a

reținut că, în speță, față de prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea

nr. 554/2004, nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat al pârâtei Agenția

Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Astfel, refuzul pârâtei

de a da curs cererii reclamantei din 12 mai 2009 a fost determinat obiectiv și concret

de inexistența funcțiilor publice vacante în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea

Forței de Muncă Botoșani.

Referitor la faptul că

reclamanta nu a fost încadrată pe perioadă determinată în cadrul aceleiași instituții,

Curtea a constatat că la data respectivă expirase termenul de preaviz, reclamanta

fiind eliberată din funcția publică ocupată, astfel încât făcea parte conform

art. 105 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 din Corpul de rezervă al funcționarilor

publici, pentru redistribuirea sa fiind necesar ordinul președintelui Agenției Naționale

a Funcționarilor Publici, ordin ce nu fusese emis.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta O.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs,

referitor la excepția prematurității, recurenta a arătat că se impune respingerea

excepției ca nefondată, deoarece prin cererea adresată conducerii Agenția Națională

pentru Ocuparea Forței de Muncă București înregistrată în 12 mai 2009 (în perioada

preavizului) recurenta-reclamantă și-a manifestat implicit nemulțumirea față de

ordinul nr. 192 din 24 aprilie 2009 prin care a fost destituită și a solicitat un

post corespunzător pregătirii sale profesionale până la împlinirea vârstei de pensionare

știind că în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani erau

încă cel puțin 3 posturi vacante.

Iar la această cerere

reclamanta nu a primit răspuns și s-a formulat plângere și împotriva pârâtei pentru

refuzul nejustificat de a-i soluționa plângerea.

Ulterior, la 25 iunie

2009, reclamanta a solicitat în scris la Agenția Județeană de Ocupare a Forței

de Muncă Botoșani încadrarea pe durată determinată pe post de șef serviciu Centru

de Formare Profesională și a fost trimisă la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței

de Muncă, dar nu a primit nici la aceasta răspuns.

Oricum, se invocă faptul

că în timpul procesului a solicitat anularea ordinului nr. 192 din 24 aprilie 2009,

dar nu a primit niciun răspuns și astfel a îndeplinit procedura prealabilă.

Referitor la respingerea

capătului de cerere având ca obiect refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare

a cererilor înregistrate în 12 mai 2009 și respectiv în 20 iunie 2009, este criticată

soluția instanței de fond deoarece au fost avute în vedere numai susținerile pârâtei

din întâmpinare și precizările ulterioare.

Se invocă și faptul că

în cadrul Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Botoșani existau posturi

și au fost încadrate alte persoane ale căror posturi au fost desființate (postul

de director executiv și director executiv adjunct) astfel că refuzul pârâtei de

a da curs cererii nu are caracter justificat.

În ceea ce privește cererea

din 29 iunie 2009, se critică soluția instanței de fond deoarece nu poate fi reținută

motivarea refuzului la data expirării termenului de preaviz pentru că perioada de

preaviz se suspendă pe perioada concediului medical, iar recurenta s-a aflat în

concediu medical în perioada 21 mai 2009-18 august 2009.

Agenția Națională pentru

Ocuparea Forței de Muncă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul pentru următoarele considerente:

În fața instanței de fond,

reclamanta a contestat Ordinul nr. 192 din 24 aprilie 2009 emis de Agenția Națională

pentru Ocuparea Forței de Muncă solicitând anularea lui, iar ulterior, prin precizări,

a contestat și refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde la cererile înregistrate

în 12 mai 2009 și în 29 iunie 2009, iar primul capăt de cerere a fost respins ca

inadmisibil pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar cel de-al doilea capăt

de cerere ca neîntemeiat.

Referitor la respingerea

primului capăt de cerere ca inadmisibil, soluția instanței de fond este legală.

În conformitate cu

art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 „În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul

public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios

administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus

încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum

și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ

a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte

drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public”.

Or, potrivit Legii contenciosului

administrativ, art. 7 alin. (1) „

Înainte

de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act

administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen

de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior,

dacă acesta există”.

În motivele de recurs

se arată că prin cererea înregistrată în 12 mai 2009 recurenta și-a manifestat implicit

nemulțumirea față de ordinul nr. 192 din 24 aprilie 2009, iar ulterior susține că

procedura prealabilă a îndeplinit-o în cursul procesului fiind depusă o copie a

acesteia, nedatată și fără dovada înaintării ei către Agenția Națională pentru Ocuparea

Forței de Muncă.

Chiar dacă recurenta susține

că cererea înregistrată în 12 mai 2009 ar reprezenta procedura prealabilă, instanța

de recurs, așa cum a arătat și instanța de fond, apreciază că nu poate constitui

plângere prealabilă deoarece prin această cerere reclamanta a solicitat aprobarea

repartizării pe un post corespunzător pregătirii profesionale în cadrul Agenției

Județene de Ocupare a Forței de Muncă Botoșani și nu se face nicio referire la Ordinul

nr. 192/2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă astfel că

susținerile recurentei că prin această cerere și-a manifestat nemulțumirea față

de ordin sunt nefondate.

Faptul că recurenta susține

că a efectuat procedura prealabilă în cursul procesului aflat pe rolul instanței

de fond nu prezintă relevanță pentru că nu se face dovada respectării art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că soluția instanței de fond, care a respins

cererea de anulare a ordinului și accesoriile acesteia ca inadmisibilă, este legală.

În ceea ce privește refuzul

autorității pârâte de a comunica reclamantei răspuns la cererile înregistrate în

12 mai 2009 și în 29 iunie 2009, instanța de fond a pronunțat o soluție legală și

temeinică.

În prima cerere recurenta

a solicitat repartizarea pe un post corespunzător pregătirii profesionale în cadrul

Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani, iar în cea de-a doua

solicită încadrarea pe o perioadă determinată în cadrul aceleiași instituții.

Conform art. 2 alin.

(1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 refuzul nejustificat reprezintă exprimarea explicită,

cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar potrivit

art. 2 alin. (1) lit. n) din același act normativ, excesul de putere definit ca

exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor

competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

În raport de prima cerere,

refuzul nu este nejustificat deoarece reclamanta nu a putut fi repartizată pe un

post corespunzător în cadrul Agenței Județene de Ocupare a Forței de Muncă Botoșani

deoarece la nivelul acestei instituții publice nu existau funcții publice vacante,

așa cum rezultă din adresa înaintată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Nici cu privire la cea

de-a doua cerere, refuzul nu poate fi considerat nejustificat.

La data formulării cererii

expirase perioada de preaviz, iar Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

a solicitat includerea în raportul de rezervă al funcționarilor publici în vederea

redistribuirii persoanelor care au ocupat funcția de conducere care au fost desființate,

redistribuire care se poate face numai de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurenta-reclamantă O.A. împotriva sentinței civile nr. 278 din 23 decembrie

2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2010.