ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3667/2011

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțe cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Suceava – secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

reclamantul A.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

și Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, anularea Ordinului nr. 69.516

din 23 aprilie 2009 emis de aceasta, reintegrarea sa pe postul deținut anterior

emiterii acestuia (director executiv adjunct sanitar-veterinar) și plata

drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul aferent funcției

de conducere din care a fost eliberat și cel aferent funcției de execuție

deținute în prezent.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin ordinul nr. 69516 din 23 aprilie 2009 a fost eliberat din

funcția publică de conducere de director executiv adjunct sanitar-veterinar al

Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Botoșani (funcție

în care a fost numit prin Ordinul nr. 10860 din 15 decembrie 2004), în

conformitate cu prevederile art. III din O.U.G. nr. 37/2009, care a fost

declarată neconstituțională, în locul său fiind numită altă persoană.

Totodată, a precizat că prin Ordinul

nr. 69700 din 23 mai 2009 a fost numit în funcția de execuție de consilier

clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare în cadrul Direcției Sanitare

Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Botoșani.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința nr. 149 din 28 martie

2011, Curtea de Apel Suceava – secția comercială, contencios administrativ și

fiscal a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat ordinul nr. 69516 din 23

aprilie 2009 emis de președintele autorității pârâte, dispunând reintegrarea

reclamantului pe postul deținut anterior emiterii acestuia, respectiv acela de

director executiv adjunct sanitar veterinar la Direcția Sanitară Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor Botoșani.

Prin aceeași sentință, a obligat

pârâta să plătească reclamantului diferențele salariale reprezentând diferența

dintre salariul corespunzător funcției de conducere din care a fost eliberat și

salariul pentru funcția deținută conform ordinului nr. 69700 din 23 mai 2009.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut, în esență,

că

O.U.G.

nr. 37/2009, care a constituit temeiul juridic al ordinului contestat, a fost

declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții

Constituționale în care s-a stabilit caracterul neconstituțional al legii

pentru aprobarea respective ordonanțe. Anterior, O.U.G. nr. 37/2009 a fost

abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, care însă a preluat în integralitate, cu

unele modificări nesemnificative, dispozițiile inițiale, aspect reținut de

Curtea Constituțională care, prin decizia nr. 1629/2009, a declarat neconstituționale

prevederile art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. V III și

anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției

publice.

Totodată, a reținut că reclamantul

și-a exercitat opțiunea de a ocupa funcția publică vacantă urmărind păstrarea

locului de muncă, în caz contrar putând suporta consecințe grave datorită

lipsei veniturilor din muncă, opțiunea formulată a fost exprimată în aplicarea art.

99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.

Însă,

s-a constatat că desființarea funcției publice a reprezentat în realitate o

transformare a acesteia într-o funcție contractuală supusă dreptului muncii, cu

atribuții similare în mare parte cu cele aferente funcției publice desființate.

Așa

fiind, prima instanță a reținut că temeiul juridic al măsurilor luate a fost

desființat prin decizia pronunțată de Curtea Constituțională, temei care a

reprezentat singura motivare a ordinului în litigiu.

î

n

conformitate dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999,

Curtea de apel a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică director

executiv adjunct sanitar veterinar la Direcția Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor Botoșani, ca o consecință a anulării actului contestat.

De asemenea, în baza acelorași

dispoziții legale, pârâta a fost obligată la plata, în favoarea reclamantului,

diferențelor salariale reprezentând diferența dintre salariul corespunzător

funcției de conducere din care a fost eliberat și salariul pentru funcția

deținută conform ordinului nr. 69700 din 23 mai 2009.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În

motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susținut, în esență, că

ordinul de eliberare din funcție a

reclamantului a fost adoptat în baza O.U.G. nr. 37/2009, iar la lit. I) pct. 1

din lista anexă la acest act normativ, sunt incluse și direcțiile sanitar-veterinare

și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București,

desființarea funcției producându-se ope legis, astfel că actul atacat a fost

emis în mod legal în raport de legislația în vigoare în momentul emiterii

acestuia, fiind reținută eronat nelegaltiatea actului atacat ca urmare a

constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost

emis.

Totodată,

a arătat că intimatul a optat pentru ocuparea funcției de execuție de

consilier, clasa I, gradul profesional superior în cadrul Direcția Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Botoșani.

Prin

întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant a solicitat respingerea

recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și

legală.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra cererii

Examinând sentința atacată prin

prisma motivelor de recurs, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

corespunzătoare motivelor de recurs

Actul administrativ

supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este

Ordinul nr. 69516 din 23 aprilie 2009 emis de Autoritatea Națională Sanitar

Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor prin care s-a dispus desființarea

funcției publice de conducere de director executiv adjunct, în temeiul art. III

din O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice.

Intimatului-reclamant,

ocupant al funcției publice de conducere desființate, i-a fost acordat un

preaviz de 30 de zile calendaristice, când raportul de serviciu urma să

înceteze prin eliberarea din funcție, în temeiul Legii nr. 188/1999.

Cât privește critica formulată, în

sensul că instanța trebuia să constate incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009,

chiar dacă se constatase neconstituționalitatea lor, întrucât la data emiterii

actului administrativ individual acestea erau în vigoare, așa cum susține

recurenta, o astfel de abordare este vădit nefondată.

Acceptarea

tezei susținute de recurentă, în sensul că ordinul își păstrează validitatea

pentru că O.U.G. nr. 37/2000, era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de

finalitate controlul constituționalității legii, care nu se limitează la

asanarea sistemului legislativ, ci include protecția efectivă a drepturilor și

libertăților fundamentale ale destinatarilor normei declarate

neconstituționale.

Astfel, s

e constată că desființarea funcției

publice deținute de reclamant prin cele două ordonanțe (O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G.

nr. 105/2009) este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări

au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura

reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei

dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element

al securității sociale, fiind de necontestat faptul că aceste dispoziții au

fost încălcate în cauză.

Referitor

la susținerea recurentei, potrivit căreia intimatul a optat pentru funcția de

consilier, clasa I, gradul

profesional superior în cadrul Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor Botoșani, prin ordinul nr. 69700 din 23 mai 2009 fiind numit în

această funcție

,

instanța de control judiciar constată că opțiunea respectivă s-a efectuat în

termenul de preaviz acordat prin ordinul atacat în prezenta cauză și la

solicitarea recurentei exprimată în acest ordin.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu

există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Autoritatea Națională și Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

împotriva sentinței nr. 149 din 28 martie 2011 a Curții de Apel Suceava – secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 23 iunie 2011.