ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3806/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 9 noiembrie 2010

pe rolul Curții de Apel București, reclamantul T.C. a chemat în judecată pe

pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor,

solicitând anularea Ordinului nr. 69645 din 23 aprilie 2009, prin care

reclamantul a fost eliberat din funcția de director executiv adjunct în cadrul

Direcției Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Călărași, în baza

O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice pentru motive neimputabile, reintegrarea în funcția

avută de director executiv adjunct în cadrul D.S.V.S.A. Călărași, cu plata

drepturilor bănești cuvenite de la momentul eliberării din funcție și până la

reintegrare, indexate și reactualizate, precum și plata cheltuielilor de

judecată.

Pârâta a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii introductive, iar

prin Încheierea din 27 mai 2011, Curtea a respins excepția tardivității ca

neîntemeiată.

instanței de fond

Prin Sentința nr.

5894 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă cererea

formulată de reclamantul T.C. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în sensul că a fost anulat

Ordinul nr. 69645 din 23 aprilie 2009, emis de pârâtă, a fost obligată

autoritatea să reintegreze pe reclamant în funcția de șef serviciu economic și

administrativ și să plătească reclamantului drepturile salariale aferente

funcției de director executiv adjunct economic pe perioada 23 aprilie 2009 - 27

aprilie 2011 și funcției de șef serviciu economic și administrativ pe perioada

28 aprilie 2011, până la efectiva reintegrare.

De asemenea, a fost

obligată autoritatea pârâtă la plata sumei de 1.400 RON, cheltuieli de judecată

către reclamant.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a fost numit în funcția

publică de conducere de director executiv adjunct la D.S.V.S.A. Călărași

începând cu 21 noiembrie 2005 prin Ordinul nr. 25354 din 21 noiembrie 2005 emis

de pârâtă.

Prin Ordinul nr.

69645 din 23 aprilie 2009 a fost eliberat din funcția de director executiv

adjunct pentru motive neimputabile, ordinul fiind emis în baza O.U.G. nr.

37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7

octombrie 2009 s-a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este

neconstituțională, iar prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 3

decembrie 2009 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1 punctele

1 - 5 și 26, art. III, art. IV, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr.

105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și întărirea

capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale

ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din

unitățile administrației teritoriale și ale altor servicii publice.

Ulterior emiterii

ordinului atacat, reclamantul a fost numit în funcția publică de execuție de

consilier clasa l, grad profesional superior, treapta 2 de salarizare prin

Ordinul nr. 69712 din 23 mai 2009.

Având în vedere

efectele obligatorii ale celor două decizii ale Curții Constituționale, prin

care O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională, instanța a reținut

că toate actele care au fost emise în baza acesteia sunt lipsite de efecte

juridice.

Pe de altă parte,

prin Ordinul Președintelui A.N.S.V.S.A. cu nr. 1209 din 27 aprilie 2011 s-a

modificat structura organizatorică și de funcționare a D.S.V.S.A. județene,

astfel că în locul directorului adjunct economic, ca funcție de conducere,

apare funcția de șef serviciu economic și administrativ.

de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de fond, recurenta a formulat cerere de recurs, arătând

că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a precizat faptul

că instituția recurentă a procedat în conformitate cu dispozițiile legale în

vigoare la acel moment, instituția publică neavând un drept de opțiune, astfel

încât desființarea funcției s-a făcut ope legis, cu consecința încetării

raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant.

Recurenta a arătat că

pozitiv sau negativ, faptele generatoare sau extinctive de situații juridice

rămân guvernate de tempus regit actum, validitatea și nulitatea actelor

juridice fiind supusă legii în vigoare în momentul încheierii actului.

Recurenta a precizat că nu se poate aprecia că efectele unei decizii a Curții

Constituționale de constatare a neconstituționalității unei ordonanțe de guvern

ar retroactiva și pentru perioada anterioară momentului publicării deciziei în

Monitorul Oficial, întrucât acest aspect nu rezultă din dispozițiile art. 147

din Constituția României.

S-a precizat că

ordinul atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, iar

Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale nu poate avea efecte retroactiv.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul și va modifica în

parte sentința atacată, numai în ceea ce privește cuantumul salariului ce îi

revine reclamantului pe perioada eliberării din funcție, pentru considerentele

ce urmează:

Înalta Curte a

reținut că în cauză ordinul atacat, obiect al acțiunii judiciare, a fost emis

în temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Înalta Curte a

reținut că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Curtea

Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a)

din Constituție, s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009

este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență

este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu

încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora

„Ordonanțele de urgență (…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale

ale statului (…)”.

Or, a argumentat

Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria

funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director

executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din

unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, Înalta

Curte reține că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr.

105/2009, publicată în M. Of. nr. 668/6.10.2009 care, la rândul său, prin

Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința

dispozițiilor art. I pct. 1 - 5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și

anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași

soluții legislative, ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în

privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat

prin Decizia nr. 1257/2009.

În plus, Curtea

Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr.

105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit

cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

Față de aspectele

arătate, Înalta Curte a reținut că instanța de fond a apreciat corect că actul

administrativ atacat este nelegal, întrucât a fost emis în temeiul unei

ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că

este neconstituțională.

În același sens,

Înalta Curte are în vedere și considerentele Curții Constituționale din

cuprinsul Deciziei nr. 414/2010 referitoare la neconstituționalitatea

modificărilor aduse Legii nr. 188/1999, atunci când, în analiza efectelor

Deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și nr. 1629 din 3 noiembrie 2009, se

afirmă că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are

drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora

(contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două

ordonanțe de urgență)”.

Având în vedere cele

reținute, Înalta Curte a constatat că instanța de fond în mod greșit a dispus

obligarea la plata drepturilor salariale aferente funcției de director executiv

adjunct economic pe perioada 23 aprilie 2009 - 27 aprilie 2011 și funcției de

șef serviciu economic și administrativ pe perioada 28 aprilie 2011, până la

efectiva reintegrare, având în vedere că pe toată această perioadă reclamantul

a beneficiat de plata unor drepturi salariale de la instituția pârâtă.

Numai pentru aceste

considerente, sentința instanței de fond urmează a fi modificată. Astfel,

instituția pârâtă poate fi obligată să plătească numai diferența de drepturi

salariale dintre cuantumul primit și cel ce era cuvenit.

Pentru aceste motive,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va

modifica în parte sentința atacată, în sensul că va fi obligată pârâta numai la

plata diferenței dintre salariul încasat și salariul ce i-ar fi revenit

reclamantului în funcția de conducere, până la reintegrarea efectivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor împotriva Sentinței nr. 5894 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că obligă pârâta la plata diferenței dintre salariul

încasat și salariul ce i-ar fi revenit reclamantului în funcția de conducere,

până la reintegrarea efectivă.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ