ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3806/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la 9 noiembrie 2010 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul T.C. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând anularea Ordinului nr. 69645 din 23 aprilie 2009, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de director executiv adjunct în cadrul Direcției Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Călărași, în baza O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice pentru motive neimputabile, reintegrarea în funcția avută de director executiv adjunct în cadrul D.S.V.S.A.

Călărași, cu plata drepturilor bănești cuvenite de la momentul eliberării din funcție și până la reintegrare, indexate și reactualizate, precum și plata cheltuielilor de judecată. Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii introductive, iar prin Încheierea din 27 mai 2011, Curtea a respins excepția tardivității ca neîntemeiată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 5894 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă cererea formulată de reclamantul T.C.

în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în sensul că a fost anulat Ordinul nr. 69645 din 23 aprilie 2009, emis de pârâtă, a fost obligată autoritatea să reintegreze pe reclamant în funcția de șef serviciu economic și administrativ și să plătească reclamantului drepturile salariale aferente funcției de director executiv adjunct economic pe perioada 23 aprilie 2009 - 27 aprilie 2011 și funcției de șef serviciu economic și administrativ pe perioada 28 aprilie 2011, până la efectiva reintegrare. De asemenea, a fost obligată autoritatea pârâtă la plata sumei de 1.400 RON, cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a fost numit în funcția publică de conducere de director executiv adjunct la D.S.V.S.A.

Călărași începând cu 21 noiembrie 2005 prin Ordinul nr. 25354 din 21 noiembrie 2005 emis de pârâtă. Prin Ordinul nr. 69645 din 23 aprilie 2009 a fost eliberat din funcția de director executiv adjunct pentru motive neimputabile, ordinul fiind emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Instanța de primă jurisdicție a reținut că prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 s-a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională, iar prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 3 decembrie 2009 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1 punctele 1 - 5 și 26, art. III, art. IV, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G.

nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrației teritoriale și ale altor servicii publice. Ulterior emiterii ordinului atacat, reclamantul a fost numit în funcția publică de execuție de consilier clasa l, grad profesional superior, treapta 2 de salarizare prin Ordinul nr. 69712 din 23 mai 2009. Având în vedere efectele obligatorii ale celor două decizii ale Curții Constituționale, prin care O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională, instanța a reținut că toate actele care au fost emise în baza acesteia sunt lipsite de efecte juridice.

Pe de altă parte, prin Ordinul Președintelui A.N.S.V.S.A. cu nr. 1209 din 27 aprilie 2011 s-a modificat structura organizatorică și de funcționare a D.S.V.S.A. județene, astfel că în locul directorului adjunct economic, ca funcție de conducere, apare funcția de șef serviciu economic și administrativ. 3. Recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, recurenta a formulat cerere de recurs, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a precizat faptul că instituția recurentă a procedat în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la acel moment, instituția publică neavând un drept de opțiune, astfel încât desființarea funcției s-a făcut ope legis, cu consecința încetării raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant.

Recurenta a arătat că pozitiv sau negativ, faptele generatoare sau extinctive de situații juridice rămân guvernate de tempus regit actum, validitatea și nulitatea actelor juridice fiind supusă legii în vigoare în momentul încheierii actului. Recurenta a precizat că nu se poate aprecia că efectele unei decizii a Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității unei ordonanțe de guvern ar retroactiva și pentru perioada anterioară momentului publicării deciziei în Monitorul Oficial, întrucât acest aspect nu rezultă din dispozițiile art. 147 din Constituția României. S-a precizat că ordinul atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, iar Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale nu poate avea efecte retroactiv.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, numai în ceea ce privește cuantumul salariului ce îi revine reclamantului pe perioada eliberării din funcție, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a reținut că în cauză ordinul atacat, obiect al acțiunii judiciare, a fost emis în temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Înalta Curte a reținut că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență (…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (…)”. Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, Înalta Curte reține că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, publicată în M. Of. nr. 668/6.10.2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1 - 5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative, ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009. În plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte a reținut că instanța de fond a apreciat corect că actul administrativ atacat este nelegal, întrucât a fost emis în temeiul unei ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională. În același sens, Înalta Curte are în vedere și considerentele Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei nr. 414/2010 referitoare la neconstituționalitatea modificărilor aduse Legii nr. 188/1999, atunci când, în analiza efectelor Deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și nr. 1629 din 3 noiembrie 2009, se afirmă că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență)”.

Având în vedere cele reținute, Înalta Curte a constatat că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea la plata drepturilor salariale aferente funcției de director executiv adjunct economic pe perioada 23 aprilie 2009 - 27 aprilie 2011 și funcției de șef serviciu economic și administrativ pe perioada 28 aprilie 2011, până la efectiva reintegrare, având în vedere că pe toată această perioadă reclamantul a beneficiat de plata unor drepturi salariale de la instituția pârâtă. Numai pentru aceste considerente, sentința instanței de fond urmează a fi modificată. Astfel, instituția pârâtă poate fi obligată să plătească numai diferența de drepturi salariale dintre cuantumul primit și cel ce era cuvenit.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va fi obligată pârâta numai la plata diferenței dintre salariul încasat și salariul ce i-ar fi revenit reclamantului în funcția de conducere, până la reintegrarea efectivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței nr. 5894 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta la plata diferenței dintre salariul încasat și salariul ce i-ar fi revenit reclamantului în funcția de conducere, până la reintegrarea efectivă. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ