ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3872/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22 iulie

2009 reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, anularea Ordinului

nr. 69631 din 23 aprilie 2009, emis de pârâta, prin care a fost eliberată din

funcția publică de director executiv adjunct economic, repunerea în funcția

deținută anterior și acordarea drepturilor salariale majorate și indexate,

precum și a drepturilor de care ar fi beneficiat, de la data eliberării din

funcție până la data reîncadrării.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că actul atacat a fost emis în baza O.U.G nr. 37/2009, al

cărei scop a fost în realitate repolitizarea structurilor deconcentrate ale

ministerelor.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii,

pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr.

554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 838 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității, a

admis acțiunea formulată de reclamanta M.E. în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a

anulat Ordinul nr. 69631 din 23 aprilie 2009, a obligat pârâta să repună

reclamanta în funcția publică avută anterior emiterii ordinului contestat, a

obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești cuvenite de la data

eliberării din funcție până la reintegrarea efectivă, actualizate cu indicele

de inflație și a obligat pârâta la 2500 RON cheltuieli de judecată, către

reclamantă.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii, a constatat că în raport cu circumstanțele speței

nu se impune parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea

nr. 554/2004, având în vedere că atât O.U.G. nr. 37/2009, cât și dispozițiile

din O.U.G nr. 105/2009 au fost declarate neconstituționale, iar în conformitate

cu prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 în situația în care

decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții

ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de

contencios administrativ competentă.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că O.U.G. nr. 37/2009, care a constituit temeiul

juridic al ordinului contestat, a fost declarată neconstituțională prin Decizia

nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale, în care s-a stabilit

caracterul neconstituțional al legii pentru aprobarea respectivei ordonanțe.

Anterior, O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, care

însă a preluat în integralitate, cu unele modificări nesemnificative,

dispozițiile inițiale, aspect reținut de Curtea Constituțională care, prin

Decizia nr. 1629/2009, a declarat neconstituționale prevederile art. I pct. 1 -

5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr.

105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice.

Concluzionând,

judecătorul fondului a avut în vedere faptul că deciziile Curții

Constituționale sunt general obligatorii, reținând astfel nelegalitatea

ordinului contestat, întrucât temeiul de drept al acestuia îl reprezintă un act

normativ care afectează regimul constituțional și legal actual al funcției

publice în general, implicit al funcției publice deținute de reclamantă.

Împotriva acestei

sentinței, considerând-o nelegală și netemeinică, pârâta Autoritatea Națională

Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a declarat recurs, invocând

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta a susținut, în esență, că, în mod greșit instanța de fond a

considerat că nu este necesară efectuarea procedurii prealabile în cauză, în

raport de prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât

solicitarea reclamantei privește anularea ordinului președintelui autorității

pârâte, necontestând deci o ordonanță a guvernului sau dispoziții dintr-o

ordonanță, nu este incident textul de lege sus-menționat.

Cu privire la fondul

cauzei, recurenta a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și

nelegală, întrucât ordinul de eliberare din funcție a reclamantei a fost

adoptat în baza O.U.G. nr. 37/2009, iar la lit. I pct. 1 din lista anexă la

acest act normativ, sunt incluse și direcțiile sanitar-veterinare și pentru

siguranța alimentelor județene și a municipiului București, desființarea

funcției producându-se ope legis, astfel că actul atacat a fost emis în mod

legal în raport de legislația în vigoare în momentul emiterii acestuia, fiind

reținută eronat nelegalitatea actului atacat ca urmare a constatării

neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Sub aspectul

admisibilității acțiunii, intimata-reclamantă a arătat că în cauză sunt

aplicabile prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 fără a se

exercita o procedură prealabilă, iar pe fondul cauzei a susținut că ordinul

atacat a fost emis în baza în unui act normativ declarat neconstituțional.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Actul administrativ

supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este

Ordinul nr. 69631 din 23 aprilie 2009 emis de Autoritatea Națională Sanitar

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin care s-a dispus desființarea

funcției publice de conducere de director executiv adjunct economic, în temeiul

art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice.

Intimatei-reclamante,

ocupante a funcției publice de conducere desființate, i-a fost acordat un

preaviz de 30 de zile calendaristice, când raportul de serviciu urma să

înceteze prin eliberarea din funcție, în temeiul Legii nr. 188/1999.

Prima instanță a

reținut corect că în cauză nu este nevoie să se efectueze procedura prealabilă

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și că actul administrativ contestat

a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7

octombrie 2009, prin care Curtea Constituțională a constatat

neconstituționalitatea legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și a înseși

prevederilor ordonanței de urgență, devenite parte integrantă a legii de

aprobare.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității acțiunii, se constată că în cauză au incidență

prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și prin urmare nu se impune

parcurgerea procedurii prealabile.

Cât privește critica

formulată pe fondul cauzei, în sensul că instanța trebuia să constate incidența

dispozițiilor O.U.G nr. 37/2009, chiar dacă se constatase

neconstituționalitatea lor, întrucât la data emiterii actului administrativ

individual acestea erau în vigoare, așa cum susține recurenta, o astfel de

abordare este vădit nefondată.

Acceptarea tezei

susținute de recurentă, în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru

că O.U.G. nr. 37/2009, era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de

finalitate controlul constituționalității legii, care nu se limitează la

asanarea sistemului legislativ, ci include protecția efectivă a drepturilor și

libertăților fundamentale ale destinatarilor normei declarate

neconstituționale.

Astfel, se constată

că desființarea funcției publice deținute de reclamantă prin cele două

ordonanțe (O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009) este lipsită de efecte

juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituționale,

revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/1999, care

este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure

stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale, fiind de

necontestat faptul că aceste dispoziții au fost încălcate în cauză.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art.

304

1

C. proc. civ. și va obliga recurenta-pârâtă la 1000 RON

cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă M.E., cu aplicarea art. 274

alin. (3) C. proc. civ., în raport de obiectul pricinii și munca depusă de

avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor împotriva Sentinței nr. 838 din 16 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta-pârâtă la 1000 RON cheltuieli de judecată către reclamanta M.E., cu

aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.