ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3661/2011

Asupra cauzei de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțe

cauzei.

1.Obiectul acțiunii.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională și Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, anularea Ordinului nr. 69717 din 23

mai 2009 și obligarea la reintegrarea sa în funcția deținută anterior și plata

drepturilor bănești cuvenite de la momentul eliberării din funcție și până la

reintegrare.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul atacat a fost demis din funcția

publică de director executiv adjunct și numit într-o funcție publică de

execuție invocându-se dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009. Or, aceste dispoziții au

fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009.

Prin întâmpinare,

pârâta inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, iar pe

fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

instanțe.

Prin sentința nr. 3459

din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității, a admis acțiunea

formulată de reclamant, a anulat Ordinul 69627 din 23 aprilie 2009 și ordinul

69717 din 23 mai 2009, obligând pârâta să reintegreze reclamantul în funcția

publică deținută anterior, cu plata drepturilor salariale aferente acestei

funcții.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În privința excepției

inadmisibilității acțiunii, prima instanță a reținut că acțiunea de față se

înscrie în ipoteza prevăzută de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fiind

vorba de un litigiu determinat de aplicarea unei ordonanțe care a fost

declarată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 07

octombrie 2009 și, în consecință, reclamantul nu avea obligația să urmeze

procedura prealabilă.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că în condițiile în care O.U.G. nr. 37/2009 a fost

declarată neconstituțională, ordinul de demitere din funcția publică de

conducere și implicit ordinul ulterior de numire într-o funcție publică de

execuție au rămas fără temei legal.

Într-adevăr decizia

Curții Constituționale este aplicabilă doar pentru viitor, însă această

modalitate de aplicare se referă la efectele deciziei pe plan procesual, în

sensul că nu mai pot fi repuse în discuție litigii soluționate definitiv și

irevocabil anterior momentului pronunțării hotărârii.

Din punctul de vedere

al dreptului substanțial însă, efectele deciziei nu pot fi decât unele

retroactive întrucât viciile actului declarat neconstituțional au existat încă

de la momentul adoptării lui.

În concluzie, prima

instanță a reținut că interpretarea pârâtei, în sensul că actele emise în

temeiul O.U.G. nr. 37/2009, anterior momentului pronunțării deciziei nr. 1257/2009

a Curții Constituționale, rămân valabile, este de natură să lipsească de

conținut dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât în această

interpretare formularea acțiunilor reglementate de articolul menționat ar fi

lipsite de finalitate practică deoarece prin ipoteză, prejudicierea

reclamantului s-a făcut înainte de declararea neconstituționalității

ordonanței. Or, legea trebuie interpretată în sensul în care produce efecte, nu

în sensul în care nu este aptă să producă nici un efect.

exercitată în cauză.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând motivul prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-pârât a susținut, în esență, că ordinul de eliberare din

funcție a reclamantului a fost adoptat în baza O.U.G. nr. 37/2009, iar la lit. i)

pct. 1 din lista anexă la acest act normativ, sunt incluse și direcțiile

sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului

București, desființarea funcției producându-se ope legis, astfel că actul

atacat a fost emis în mod legal în raport de legislația în vigoare în momentul emiterii

acestuia, fiind reținută eronat nelegalitatea actului atacat ca urmare a

constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost

emis.

Prin concluziile

scrise formulate în cauză, intimatul-reclamant a solicitat respingerea

recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și

legală.

II. Considerentele

Înaltei Curți, asupra cererii.

Examinând sentința

atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și sub toate aspectele, în temeiul

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este nefondat.

motivelor de recurs.

Actul administrativ

supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este

Ordinul nr. 69627 din 23 aprilie 2009 emis de Autoritatea Națională Sanitar

Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor prin care s-a dispus desființarea funcție

publice de conducere de director executiv adjunct, în temeiul art. 3 din O.U.G nr.

37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice.

Intimatului-reclamant,

ocupant al funcției publice de conducere desființate, i-a fost acordat un

preaviz de 30 de zile calendaristice, când raportul de serviciu urma să

înceteze prin eliberarea din funcție, în temeiul Legii nr. 188/1999.

Cât privește critica formulată,

în sensul că instanța trebuia să constate incidența dispozițiilor O.U.G nr. 37/2009,

chiar dacă se constatase neconstituționalitatea lor, întrucât la data emiterii actului

administrativ individual acestea erau în vigoare, așa cum susține recurenta, o

astfel de abordare este vădit nefondată.

Acceptarea tezei

susținute de recurentă, în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru

că O.U.G. nr. 37/2000, era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de

finalitate controlul constituționalității legii, care nu se limitează la

asanarea sistemului legislativ, ci include protecția efectivă a drepturilor și

libertăților fundamentale ale destinatarilor normei declarate

neconstituționale.

Astfel, se constată

că desființarea funcției publice deținută de reclamant prin O.U.G. 37/2009 este

lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate

neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de

Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de

natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității

sociale, fiind de necontestat faptul că aceste dispoziții au fost încălcate în

cauză.

în recurs.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ. și va obliga recurenta-pârâtă la 1.500 lei cheltuieli de judecată

către intimatul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Autoritatea Națională și Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor împotriva sentinței nr. 3459 din 21 septembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă

recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei, către

intimatul-reclamant C.G.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2011.