ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3284/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de

05

februarie

2010 și precizată la data de 1 iulie 2010

reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, anularea Ordinului nr.

69716 din 23 mai 2009 și a Ordinului nr. 69626 din 23 aprilie 2009, emise de

pârâta, prin care a fost eliberată din funcția publică de director executiv

adjunct în cadrul Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor  Giurgiu,

repunerea în funcția deținută anterior și acordarea drepturilor salariale

majorate și indexate, precum și a drepturilor de care ar fi beneficiat, de la

data eliberării din funcție până la data reîncadrării.

În

motivarea cererii, reclamanta a arătat că actul atacat a fost

emis în baza O.U.G nr. 37/2009, al cărei scop a fost în realitate repolitizarea

structurilor deconcentrate ale ministerelor.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta

a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 4201 din 27 octombrie

2010, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal,

a respins excepția inadmisibilității, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.M.,

în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor, a anulat Ordinul nr. 69631 din 23 aprilie 2009, a obligat pârâta să

repună reclamanta în funcția publică avută anterior emiterii ordinului contestat,

a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești cuvenite de la data

eliberării din funcție până la reintegrarea efectivă, actualizate cu indicele de

inflație și a obligat pârâta la 1.000 RON cheltuieli de judecată, către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la excepția inadmisibilității

acțiunii, a constatat că în raport cu circumstanțele speței nu se impune parcurgerea

procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere

că atât O.U.G. nr. 37/2009 cât și dispozițiile din O.U.G nr. 105/2009 au

fost

declarate neconstituționale, iar în conformitate cu prevederile art.

9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 în

situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei

excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța

de contencios administrativ competentă.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut

că O.U.G. nr. 37/2009, care a constituit temeiul juridic al ordinului contestat,

a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale

în care s-a stabilit caracterul neconstituțional al legii pentru aprobarea respective

ordonanțe. Anterior, O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009,

care însă a preluat în integralitate, cu unele modificări nesemnificative, dispozițiile

inițiale, aspect reținut de Curtea Constituțională care, prin Decizia nr. 1629/2009,

a declarat neconstituționale prevederile art. 1 pct. 1-5 și 26, art. 3, art. 4,

art. 5, art. 8 și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul

funcției publice.

Concluzionând, judecătorul fondului a avut

în vedere faptul că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, reținând

astfel nelegalitatea ordinului contestat, întrucât temeiul de drept al acestuia

îl reprezintă un act normativ care afectează regimul constituțional și legal actual

al funcției publice în general, implicit al funcției publice deținute de reclamantă.

A.Recursul pârâtei

împotriva acestei sentinței, considerând-o

nelegală și netemeinică, pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a

susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu este necesară

efectuarea procedurii prealabile în cauză în raport de prevederile art. 9 alin.

(5) din Legea nr. 554/2004, întrucât solicitarea reclamantei privește anularea ordinului

președintelui autorității pârâte, necontestând deci o ordonanță a guvernului sau

dispoziții dintr-o ordonanță, nu este incident textul de lege sus menționat.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta

a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât

ordinul de eliberare din funcție a reclamantei a fost adoptat în baza O.U.G.

nr. 37/2009, iar la litera i) pct. 1 din lista anexă la acest act normativ, sunt

incluse și direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene

și a municipiului București, desființarea funcției producându-se ope legis, astfel

că actul atacat a fost emis în mod legal în raport de legislația în vigoare în momentul

emiterii acestuia, fiind reținută eronat nelegalitatea actului atacat ca urmare

a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă

a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Sub aspectul admisibilității acțiunii,

intimata-reclamantă a arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 9

alin. (4) din Legea nr. 554/2004 fără a se exercita o procedură prealabilă, iar

pe fondul cauzei a susținut că ordinul atacat a fost emis în baza în unui act normativ

declarat neconstituțional.

ll. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

, constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

de recurs invocate

Actele administrative supuse controlului

de legalitate pe calea contenciosului administrativ sunt Ordinul nr. 69626 din 23

aprilie 2009 și Ordinul nr. 69716 din 23 mai 2009 emise de Autoritatea Națională

Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin care s-a dispus desființarea

funcției publice de conducere de director executiv adjunct economic, în temeiul

art. 3 din O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice.

Intimatei-reclamante, ocupante a funcției

publice de conducere desființate, i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice,

când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea din funcție, în temeiul

Legii nr. 188/1999.

Prima instanță a reținut corect că în cauză

nu este nevoie să se efectueze procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din

Legea nr. 554/2004 și că actul administrativ contestat a fost lipsit de orice fundament

legal ca urmare a Deciziei nr. 1257/2009, prin care Curtea Constituțională a constatat

neconstituționalitatea legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și a înseși prevederilor

ordonanței de urgență, devenite parte integrantă a legii de aprobare.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității

acțiunii, se constată că în cauză au incidență prevederile art. 9 din Legea nr.

554/2004 și prin urmare nu se impune parcurgerea procedurii prealabile.

Cât privește critica formulată pe fondul

cauzei, în sensul că instanța trebuia să constate incidența dispozițiilor O.U.G

nr. 37/2009, chiar dacă se constatase neconstituționalitatea lor, întrucât la data

emiterii actului administrativ individual acestea erau în vigoare, așa cum susține

recurenta, o astfel de abordare este vădit nefondată.

Acceptarea tezei susținute de recurentă,

în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru că O.U.G. nr. 37/2000, era

în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul constituționalității

legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecția

efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normei declarate

neconstituționale.

Astfel, se constată că desființarea funcției

publice deținute de reclamantă prin cele două ordonanțe (O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G.

nr. 105/2009) este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări

au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată

de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură

să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale, fiind

de necontestat faptul că aceste dispoziții au fost încălcate în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

din C. proc.

civ. și va obliga recurenta-pârâtă la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă

M.M., fiind îndeplinite condițiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea

Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței

civile nr. 4201 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 1.500

RON către intimata-reclamantă M.M. cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

7 iunie 2011.