ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4557/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

primei instanțe

Curtea de

Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 79 din 15 martie 2010 a admis acțiunea reclamantului A.D., formulată

în contradictoriu cu autoritatea pârâtă A.N.V. (A.N.V.) și a dispus anularea Ordinului

nr. 725 din 19 februarie 2009 emis de aceasta, obligarea la emiterea unui nou ordin

de numire a reclamantului în funcția publică de execuție inspector vamal clasa

I grad profesional superior, treapta de salarizare I, cu acordarea salariului

de bază corespunzător acestei funcții de la data de 20 februarie 2009.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că Ordinul nr. 725 din 19 februarie 2009

emis de autoritatea pârâtă, prin care, începând cu data de 20 februarie 2009

reclamantul a fost numit în funcția publică de execuție de inspector vamal clasa

I, grad profesional principal, treapta de salarizare 3, a fost dat cu greșita interpretare a dispozițiilor legale pe care s-a întemeiat, respectiv art. 4

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării

personalului din sectorul bugetar.

Cu referire

directă la prevederile acestui text de lege prima instanță a apreciat că împrejurarea

că, anterior ocupării funcției publice de conducere, reclamantul nu a avut calitatea

de funcționar public, nu are relevanță în cauză, întrucât la data organizării concursului

pentru ocuparea funcției publice de conducere aceasta îndeplinea condițiile

prevăzute de art. 57 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 18/1999, republicată.

Totodată,

s-a reținut că nu poate fi primită susținerea pârâtei potrivit cu care la data

de 19 februarie 2009 singura funcție publică de execuție era cea de inspector

vamal principal 3, în cadrul Compartimentului Financiar, Contabilitate și Achiziții

Publice, creată prin transformarea postului ocupat anterior de reclamant, câtă

vreme printr-un alt document depus la dosar (fila 74), respectiv Statul de

funcții și personal al Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Botoșani reiese cu certitudine existența unui post vacant de inspector vamal I,

grad superior.

de recurs înfățișate de recurenta-pârâtă A.N.V. ( A.N.V.)

Împotriva

hotărârii pronunțate de prima instanță, în termen legal a declarat recurs

autoritatea pârâtă, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În esență,

susținând că sentința pronunțată în cauză este netemeinică și nelegală și

prezentând succint situația de fapt, recurenta a înfățișat următoarele critici:

- instanța nu

a motivat hotărârea pronunțată întrucât a nesocotit conținutul prevederilor legale

care au stat la baza emiterii ordinului contestat, din Legea nr. 188/1999 și

O.U.G. nr. 1/2009;

- la numirea

reclamantului în funcția menționată în ordinul nr. 725/2009 au fost avute în

vedere atât postul ocupat anterior numirii lui în funcția de conducere cât și îndeplinirea

condițiilor raportat la cerințele impuse de Legea nr. 188/1999;

- în mod greșit

s-a reținut că din statul de funcții de personal al D.J.A.O.V. Botoșani,

valabil în perioada 5 ianuarie 2009 -19 februarie 2009, ar reieși că există un

post vacant de inspector vamal I superior I care ar fi putut fi ocupat de reclamant;

- în fine,

în mod eronat prima instanță a nesocotit împrejurarea că reclamantul nu a

deținut nicio funcție publică anterior încadrării în sistemul vamal,

împrejurare ce a fost avută în vedere atunci când s-a impus aplicarea prevederilor

art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009.

3.

Considerentele și soluția instanței de control judiciar

Examinând sentința

atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile ce i-au fost

aduse și față de prevederile legale aplicabile din materia supusă verificării,

Înalta Curte reține că recursul de față este fondat, în limitele și în sensul

în continuare arătat, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.

312 alin. (3) teza a II-a, cu referire la art. 304 pct. 9 și art. 129 alin. (5)

C. proc. civ.

Astfel, se

va admite recursul de față și se va casa sentința atacată cu consecința trimiterii

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea completării probatoriilor

și pentru a nu lipsi părțile de un dublu grad de jurisdicție, pentru argumentele

ce succed.

Instanța de fond

a admis acțiunea reclamantului Andrei Daniel și a dispus anularea Ordinului nr.

725 din 19 februarie 2009 emis de autoritatea recurentă, dispunând totodată

emiterea unui nou ordin de numire a reclamantului în funcția publică de

execuție de inspector vamal clasa I grad profesional superior treapta de

salarizare I, cu acordarea drepturilor salariale corespunzătoare, apreciind că recurenta

a interpretat eronat dispozițiile legale ce au stat la baza emiterii actului

atacat, în special cele prevăzute în art. 4 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr.

1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar.

Potrivit acestui

text de lege:

„ (i)

Persoanele care ocupă funcții de conducere în instituțiile și autoritățile

publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în

cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii.

(ii) În

cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcției de execuție

a persoanei care a ocupat funcția de conducere, postul vacant va fi transformat

la acel nivel.

(iii) În

situația în care în cadrul structurii organizatorice, aprobată potrivit legii,

nu există un post vacant, se transformă postul propriu al persoanei care a

ocupat funcția de conducere la nivelul funcției de execuție avute de aceasta.”

Instanța de

fond a înlăturat toate apărările pârâtei-recurente pe motiv că nu prezintă relevanță.

Înalta Curte

apreciază însă că se impunea ca prima instanță să solicite clarificări suplimentare

față de datele contradictorii comunicate cu referire la posturile din statul de

funcții și personal al D.J.A.O.V. Botoșani, iar pe de alta, în sensul art. 4

alin.(3) din O.U.G. nr. 1/2009, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la

filele 73-75 și respectiv filele 85-86 dosar.

A.N.A.F. -

A.N.V. comunică instanței prin aceste adrese, pe de-o parte existența unui post

potrivit celui solicitat de reclamant, în statul de funcții și personal al D.J.A.O.V.

Botoșani, cu valabilitate limitată, în perioada 5 ianuarie 2009 – 19 februarie 2009,

practic anterior datei emiterii ordinului contestat, la 19 februarie 2009

(filele 73-75) iar pe de alta că la aceeași dată, de 1 februarie 2009 în

același stat de funcții din cadrul D.J.A.O.V. Botoșani nu există nicio funcție publică

vacantă de inspector vamal I superior I.

Înalta Curte

apreciază, în sensul art. 129 alin. (5) C. proc. civ. că judecătorul fondului,

cu ocazia rejudecării cauzei, se impune a administra suplimentar toate probele necesare

pentru corecta stabilire a faptelor și pentru a putea aplica corect legea.

Din această

perspectivă, reținând ca element de fapt necontestat de părți împrejurarea că reclamantul

a deținut o funcție publică de conducere în urma promovării unui concurs de

recrutare, fără a deține o funcție publică de execuție anterior, se impune ca instanța

de rejudecare să determine, în ceea ce-l privește pe reclamant, față de prevederile

art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2009 care este funcția de execuție aferentă

funcției de „conducere” de șef birou, nu numai din punctul de vedere al stabilirii

drepturilor salariale dar și prin prisma structurii statului de funcțiuni.

Apreciind așadar

că toate elementele învederate nu și-au găsit o deplină și convingătoare

dezlegare prin sentința atacată, Înalta Curte va trimite cauza spre rejudecare,

în vederea completării și clarificării probatoriului în sensul arătat și

justificat de necesitatea respectării principiului dublului grad de jurisdicție,

pe temeiurile de drept mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.R.A.O.V. Iași, în

numele și pentru A.N.V. împotriva sentinței nr. 79 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie

2010.