ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 119/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 119/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în fața primei instanțe

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamantul A.D. a solicitat

anularea ordinului nr. 725 din 19 februarie 2009 emis de pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor și obligarea pârâtei să emită un nou ordin de numire în

funcția publică de execuție de inspector vamal clasa I, grad profesional

superior, treapta de salarizare I, cu acordarea din data de 20 februarie 2009 a

salariului de bază corespunzător funcției de execuție, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a precizat că, până la data de 20 februarie 2009, a ocupat în cadrul

D.J.A.O.V. Botoșani funcția publică de conducere de șef birou la Biroul Financiar,

Contabilitate și Achiziții Publice, funcție pe care a ocupat-o prin concurs, fiind

numit prin ordinul din 26 martie 2008, însă, urmare a restructurării D.J.A.O.V.

și desființării funcției de conducere de șef birou, în temeiul O.U.G. nr. 1/2009,

a fost emis ordinul din 19 februarie 2009 prin care a fost numit în funcția publică

de execuție de inspector vamal clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare

3, cu acordarea salariului de bază de 1.396 RON, corespunzător gradului profesional

astfel stabilit.

Reclamantul a susținut

că ordinul nr. 725/2009 a fost emis cu încălcarea art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009 sub

aspectul stabilirii gradului profesional și salariului de bază al funcției de execuție

în care a fost numit, întrucât pârâta a dat o interpretare discriminatorie textului

de lege, considerând prin sintagma legiuitorului „post aferent funcției de execuție

a persoanei care a ocupat funcția de conducere” un post aferent funcției de execuție

deținute anterior ocupării funcției de conducere.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat respingerea acțiunii

ca nefondată, motivat de faptul că, anterior încadrării sale în sistemul vamal ,

reclamantul nu a deținut o funcție publică, fiind recrutat din sistemul financiar

- bancar, iar numirea sa în funcția publică de execuție de inspector vamal clasa

I, grad profesional principal, treapta de salarizare 3, vacantă la momentul respectiv,

s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 1/2009.

Apel

Prin sentința nr. 79/2010,

Curtea de Apel Suceava, a admis acțiunea formulată, însă hotărârea instanței de

fond a fost casată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia

nr. 4557/2010 și cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru

completarea și clarificarea probatoriului.

Curtea de Apel Suceava,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 221 din

6 iunie 2011, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul

A.D., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Autoritatea

Națională a Vămilor - D.R.A.O.V. Iași, a anulat ordinul nr. 725/2009 emis de Autoritatea

Națională a Vămilor, a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să emită un

nou ordin de numire a reclamantului în funcția publică de execuție de inspector

vamal clasa 1, grad profesional superior, treapta de salarizare I, cu acordarea

salariului de bază corespunzător acestei funcții, începând cu data de 19

februarie 2009 și a obligat pârâta la 300 RON cheltuieli de judecată .

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a constatat că, prin ordinul din 26 martie 2008 emis de

Autoritatea Națională a Vămilor, reclamantul A.D. a fost numit, începând cu data

de 28 martie 2008, în funcția publică de conducere de șef birou la Biroul Financiar,

Contabilitate și Achiziții Publice din cadrul D.R.A.O.V. Botoșani, în temeiul dispozițiilor

art. 56 lit. d) și art. 62 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, iar ulterior, prin

ordinul din 19 februarie 2009, reclamantul a fost numit, începând cu data de 20

februarie 2009 , în funcția de publică de execuție de inspector vamal clasa I, grad

profesional principal treapta de salarizare 3, în cadrul Compartimentului Financiar,

Contabilitate și Achiziții Publice, în baza art. 4 alin. (1) și (3) din O.U.G.

nr. 1/2009.

Curtea a remarcat faptul

că soluția de casare cu trimitere spre rejudecare în vederea suplimentării probatorului

și lămuririi aspectului constând în existența sau inexistența funcției publice vacante

de inspector vamal superior 1 a fost determinată de contradicția dintre adresa din

03 februarie 2010, prin care D.R.A.O.V. Iași a menționat că, în statul de funcții

valabil în perioada 5 ianuarie 2009-19 februarie 2009, există un post vacant de

inspector vamal clasa I, grad profesional superior și adresa din 11 martie 2010,

prin care Autoritatea Națională a Vămilor a susținut o poziție contrară, în sensul

că, la data de 19 februarie 2009, în statul de funcții al Biroului inspecție fiscală

și control ulterior din cadrul D.R.A.O.V. Botoșani, nu există nicio funcție publică

vacantă de „inspector vamal superior.

În etapa procesuală a

rejudecării cauzei, Curtea de Apel a reținut, față de conținutul unei noi adrese,

respectiv adresa din 17 mai 2011 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor, că, la

data de 19 februarie 2009, nu exista o funcție publică vacantă de inspector vamal

I , superior 1, ci o funcție publică vacantă de inspector vamal principal 3.

Examinând argumentele

expuse de părți, dispozițiile legale incidente cauzei, respectiv art. 4 alin. (2)

din O.U.G. nr. 1/2009, luând în considerare și decizia din 26 mai 2010 pronunțată

de Înalta Curte, instanța de fond a apreciat că relevantă în soluționarea pricinii

este adresa din 18 noiembrie 2008 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor- Direcția

resurse umane, în care se menționează că, în statul de funcții al D.R.A.O.V. Suceava

din perioada 9 iulie 2007-23 martie 2008, funcția publică de execuție aferentă funcției

publice de șef birou la Biroul Financiar, Contabilitate și Achiziții Publice era

aceea de inspector vamal superior 1 și, pe cale de consecință, prima instanță a

reținut că funcția publică de execuție aferentă funcției de conducere deținută de

reclamant este aceea de inspector vamal grad superior.

Pe de altă parte, în raport

de nivelul de salarizare, Curtea a constatat că funcției publice de conducere pe

care a deținut-o reclamantul îi corespunde un nivel de salarizare echivalent funcției

de execuție grad profesional superior, la care se adaugă indemnizația de conducere

corespunzătoare, fapt necontestat de către pârâtă.

În plus, a reținut judecătorul

fondului, reclamantul avea vechimea necesară pentru ocuparea funcției publice de

execuție grad profesional superior, respectiv 9 ani în specialitatea studiilor necesare

exercitării funcției publice, așa cum prevede art. 57 alin. (5) lit. c) din Legea

nr. 188/1999 (forma în vigoare la data emiterii ordinului atacat), coroborat cu

art. 3 lit. l) din H.G. nr. 611/2008.

pârâte

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs, în termenul legal, pârâta D.R.A.O.V. Iași, în nume propriu, precum

și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ.

În esență, recurentele

combat modul în care curtea de apel a interpretat dispozițiile art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2009, arătând că reclamantul nu a fost funcționar public înainte de numirea

în funcția de conducere de șef de birou, deci nu a deținut un grad profesional.

În consecință, susțin recurentele, el nu putea fi numit pe un post aferent funcției

publice de execuție. Pentru a obține gradul superior, funcționarul public trebuie

ca, prin examinare, să parcurgă treptele necesare, respectiv: debutant, asistent,

principal și superior or, în lipsa oricărui grad profesional, reclamantul nu putea

beneficia direct de gradul superior.

Cât privește adresa

din 18 noiembrie 2008, reținută de instanță în probațiune, aceasta trebuie înlăturată

pentru că nu are nicio legătură cu cauza, referindu-se la un alt funcționar public.

de A.D.

Prin întâmpinare, intimatul

A.D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul a arătat că

prima instanță a apreciat corect probatoriul administrat în cauză, adresa indicată

fiind relevantă din perspectiva faptului că privește o persoană aflată în aceeași

situație juridică, mai ales în contextul în care recurentele au fost oscilante în

a comunica nivelul postului vacant existent.

Cât privește nivelul salarizării,

intimatul a subliniat că nu se contestă împrejurarea că salariul corespunzător funcției

de conducere a fost stabilit în raport de salariul de bază al funcției de execuție

de inspector vamal grad profesional superior, împrejurare care coroborată cu dispozițiile

art. 5 și 6 din O.G. nr. 6/2007 determină concluzia că aceasta este funcția de execuție

aferentă funcției de conducere ocupate de el anterior restructurării.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

de drept relevante

Intimatul-reclamant A.D.

a supus controlului de legalitate ordinul din 19 februarie 2009 emis de recurenta-pârâtă

Autoritatea Națională a Vămilor prin prisma gradului profesional al funcției de

execuție în care a fost numit, ulterior restructurării funcției de conducere pe

care o deținea. Prima instanță a stabilit, în raport de prevederile art. 4 din OUG

nr. 1/2009 și de înscrisurile administrate, că funcția publică de execuție aferentă

funcției de șef birou este aceea de inspector vamal grad profesional superior.

Această concluzie este

legală.

Analizând criticile recurentelor,

Înalta Curte observă mai întâi că deși au fost invocate în drept dispozițiile

art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., în realitate, din modul cum au fost formulate,

rezultă că acestea vizează motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr.

1/2009, respectiv art. 304

1

C. proc. civ., în privința interpretării

înscrisurilor administrate.

Referitor la aplicarea

art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009.

Potrivit art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului bugetar:

(1) „Persoanele care ocupă

funcții de conducere în instituțiile și autoritățile publice care sunt supuse restructurării

vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit

legii.

(2) În cazul în care postul

vacant este inferior postului aferent funcției de execuție a persoanei care a ocupat

funcția de conducere, postul vacant va fi transferat la acel nivel.

(3) În situația în care

în cadrul structurii organizatorice, aprobată potrivit legii, nu există un post

vacant, se transformă postul propriu al persoanei care a ocupat funcția de conducere,

la nivelul funcției de execuție avute de aceasta.”

Punctul de vedere adoptat

de recurente, potrivit căruia, nefiind recrutat în funcția de conducere din categoria

funcționarilor publici, intimatul nu putea fi numit decât în singura funcție publică

de execuție vacantă la data restructurării, cea de inspector vamal, grad profesional

principal nu poate fi primit pentru că pornește de la premisa greșită că acesta

„nu a deținut un grad profesional”.

Relevant în stabilirea

nivelului funcției de execuție corespunzătoare funcției de conducere exercitate

este modul de calcul al salariului aferent care, potrivit art. 5 alin. (4) și

art. 6 din O.G. nr. 6/2007, cu modificările și completările ulterioare, se compune

din salariul de bază al funcției de execuție corespunzătoare, la care se adaugă

indemnizația de conducere.

Or, în această privință,

părțile se situează pe aceeași poziție, necontestându-se împrejurarea că intimatul

a fost salarizat prin raportare la funcția publică de execuție de inspector vamal

grad profesional superior, corespunzător condițiilor de vechime stipulate în

art. 57 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999.

De altfel, dacă intenția

legiuitorului ar fi fost să impună redistribuirea pe postul deținut anterior ocupării

funcției de conducere desființate, cum susțin recurentele, atunci nu s-ar mai fi

stipulat obligativitatea transformării postului propriu al persoanei care a ocupat

funcția de conducere la nivelul funcției de execuție deținută de aceasta, obligație

stabilită prin art. 4 alin. (3) din ordonanță, precitat, scopul urmărit fiind tocmai

menținerea categoriei, clasei și gradului profesional ale funcției de execuție deținute

la data restructurării, în concordanță cu dispozițiile art. 100 alin. (2) și

art. 104 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

Referitor la înscrisurile

administrate

Chiar dacă adresa din

18 noiembrie 2008 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor-Direcția resurse umane

se referă la statul de funcții al D.J.A.O.V. Suceava, ea este relevantă în cauză

după cum bine a reținut judecătorul fondului, întrucât confirmă punctul de vedere

potrivit căruia „funcția publică de execuție aferentă funcției publice de șef birou”

exercitate de un funcționar public aflat într-o situație similară cu intimatul,

„era de inspector vamal superior 1”.

În fine, în cauză nu poate

ignorat precedentul creat prin decizia nr. 2792 din 26 mai 2010 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în care, interpretarea

dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009 s-a realizat în același sens într-o speță

similară, referitoare la funcționarul public vizat de adresa anterior indicată.

adoptate de instanța de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. Iași,

în nume propriu, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva

sentinței nr. 221 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 ianuarie

2012.