ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3869/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3869/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, la data de 23 august 2010, reclamantul T.I. în

contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală – Autoritatea

Națională a Vămilor, a solicitat:

- anularea art. 1 din

Ordinul 6853 din 12 august 2010 și a Ordinului 6872 din 16 august 2010 emise de

pârâtă;

- reintegrarea reclamantului

în funcția publică deținută anterior emiterii celor două ordine contestate și

obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost privat pe

această perioadă.

Reclamantul și-a

motivat acțiunea arătând că, prin Ordinul 6786 din 5 august 2010 a fost promovat temporar – pe o durată de 6 luni – în funcția publică de conducere de șef birou

vamal la Biroul Vamal Siret, iar ulterior, prin Ordinul 6853 din 12 august 2010

emis de pârâtă a fost revocat ordinul de promovare începând cu 13 august 2010

și tot de la aceeași dată a fost promovat temporar - până la 31 decembrie 2010

– în funcția publică de conducere de șef adjunct birou vamal la Biroul Vamal Siret.

A mai arătat că, prin

Ordinul nr. 6871 din 16 august 2010, pârâta a revocat Ordinul 6853/2010 iar

prin Ordinul 6872/2010 a fost delegat pe o perioadă de 60 zile la Compartimentul Central Documentar din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni

Vamale Suceava.

Reclamantul a

susținut, totodată, că art. 1 a Ordinului 6853/2010 este nelegal, fiind dat cu

încălcarea dispozițiilor art. 3 lit. f) din Legea 188/1999 – republicată și cu

încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a căror

interpretare - per a contrario - relevă faptul că actele administrative care au

intrat în circuitul civil și care și-au produs efectele nu mai pot fi revocate

în mod unilateral de autoritatea emitentă. A motivat că Ordinul nr. 6872/2010 a

fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (1,) (4) din Legea nr. 54/2003,

în sensul că, având calitatea de președinte executiv al Grupei Sindicale a Biroului

Vamal Siret, delegarea sa pe o perioadă de cel mult 60 zile este posibilă numai

cu acordul său - cerință nerespectată de pârâtă.

În întâmpinarea depusă

la dosar, precum și în „ concluziile scrise”, Direcția Regională pentru Accize

și Operațiuni Vamale Iași a invocat - în principal - excepția inadmisibilității

acțiunii reclamantului, pentru lipsa procedurii prealabile, cerință imperativă

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei a arătat

că ordinele contestate sunt emise cu respectarea cerințelor de fond și formă

impuse de prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici.

Curtea de Apel

Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 11 din 17 ianuarie 2011, a respins ca nefondată excepția inadmisibilității

acțiunii – invocată de pârâtă și a admis acțiunea formulată de reclamantul T.I.,

în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale Iași – în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor cu consecința

anulării art. 1 din Ordinul nr. 6853/2010 și Ordinul nr. 6872/2010.

A dispus totodată

reîncadrarea reclamantului pe funcția publică deținută anterior și obligarea

pârâtei la plata diferențelor salariale ce s-ar fi cuvenit reclamantului.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 6786

din 5 august 2010 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Autoritatea

Națională a Vămilor – reclamantul (la acea dată inspector vamal grad profesional

superior treapta I, gradația 5 la Biroul Vamal Iași) a fost promovat temporar pe o perioadă de 6 luni în funcția publică de conducere

de șef birou vamal treapta 2 de salarizare la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași

(art. 1), cu drepturile salariale stabilite în conformitate cu dispozițiile art.

2 din ordin și acordate cu începere de la 5 august 2010- data semnării

ordinului.

Prin Ordinul nr. 6853

din 12 august 2010, aceeași autoritate a hotărât ca începând cu data de 13

august 2010 să înceteze aplicabilitatea ordinului menționat mai sus (art. 1)

iar prin același ordin – art. 2 - reclamantul a fost promovat temporar începând

cu data de 13 august 2010 până la data de 31 decembrie 2010 în funcția publică

de conducere de șef adjunct birou vamal, treapta 2 salarizare la Biroul Vamal Siret, cu drepturile salariale – stabilite în conformitate cu art. 2 din ordin.

Potrivit Ordinului nr.

6872 din 16 august 2010 emis de aceeași autoritate, reclamantul a fost delegat

pe o perioadă de 60 zile la Compartimentul Control Documentar din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni

Vamale Suceava – cu începere de la 17 august 2010.

I. Cu privire la

excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea a reținut că este neîntemeiată,

prin înscrisurile depuse la dosar, reclamantul făcând dovada parcurgerii

procedurii prealabile, sens în care a depus la dosar: plângerea adresată

autorității pârâte prin care a solicitat ca aceasta să procedeze la revocarea

celor două acte administrativ individuale supuse analizei, precum și răspunsul

pârâtei comunicat reclamantului din care rezultă că autoritatea pârâtă

consideră că cele două acte administrative au fost emise cu respectarea

cerințelor legale, prin urmare, nu se impune revocarea lor.

II. Cu privire la fondul

litigiului dedus judecății, Curtea a reținut că art. 3 din Legea nr. 188/1999

republicată, privind Statutul funcționarilor publici - reglementează

principiile care stau la baza exercitării funcției publice: legalitate,

imparțialitate, obiectivitate; transparență; eficiență și eficacitate;

responsabilitate în conformitate cu prevederile legale; orientare către

cetățean; stabilitate în exercitarea funcției publice; subordonare ierarhică.

A considerat prima

instanță că principiul „stabilității în exercitarea funcției publice” se impune

a fi analizat și corelat cu situațiile ce țin de: evoluția propriei cariere și

respectiv de modificarea raportului de serviciu al funcționarului public .

Ca excepție de la

acest principiu, a constatat Curtea, art. 87 din lege reglementează

”mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici” ce se concretizează

prin modificarea raporturilor de serviciu pentru a) eficientizarea activității

autorităților și instituțiilor publice, b) în interesul funcționarului public,

pentru dezvoltarea carierei în funcția publică.

Instanța de fond a

reținut că, în speță, reclamantului – funcționar public - i-a fost modificat

raportul de serviciu pentru situația prevăzută de art. 87 alin. (2) lit. e) din

Legea nr. 188/1999 - „exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice

de conducere”, sens în care, pârâta e emis Ordinul nr. 6786 din 5 august 2010,

pentru o perioadă de 6 luni, cu începere de la data de 5 august 2010.

Ordinele nr. 6853 din

12 august 2010 și respectiv nr. 6872 din 16 august 2010 emise de aceeași

autoritate pârâtă, într-un interval de 11 zile de la emiterea Ordinului nr. 6786

din 5 august 2010 aduc de asemenea modificări ale raportului de serviciu al

reclamantului, însă lecturarea conținutului acestor ordine, relevă lipsa

motivării în fapt a măsurilor cu caracter temporar dispuse.

Curtea a stabilit că,

având în vedere lipsa motivării actelor administrative, se află în

imposibilitate de a verifica dacă situația de fapt circumscrisă datei emiterii

ordinelor criticate impunea luarea măsurilor provizorii care țin - în fond - de

satisfacerea unui interes public și dacă aceste măsuri mențin echilibrul

rezonabil între satisfacerea acestui interes și sarcinile impuse destinatarului

actului.

Împrejurarea că

pârâta a invocat prin întâmpinare, ca motiv al emiterii

ordinelor”eficientizarea activității autorității și instituției publice”nu sunt

de natură a înlătura obligativitatea autorității de a motiva actul

administrativ.

A reținut Curtea că

autoritatea emitentă avea obligația de a motiva actele administrative emise,

obligație ce se înscrie între coordonatele dreptului la o bună administrare și

constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice, impunându-se

cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se sprijină drepturi

subiective sau situații juridice individuale.

Contrar acestor

obligații, autoritatea emitentă s-a limitat să-și motiveze ordinele criticate

la norme de competentă, fără să procedeze la evocarea elementelor de fapt și de

drept care au determinat modificarea raportului de serviciu al reclamantului și

care să permită, pe de o parte, destinatarului să cunoască și să evalueze

temeiurile și efectele ordinelor, iar pe de altă parte să facă posibilă exercitarea

controlului asupra modului în care autoritatea emitentă și-a exercitat dreptul de

apreciere.

Dintr-o altă

perspectivă, cu referire la legalitatea Ordinului nr. 6872 din 16 august 2010,

Curtea a constatat că la data emiterii acestui ordin, reclamantul avea calitatea

de președinte executiv al Grupei Sindicale a Biroului Vamal Siret, calitate ce

atrage incidența dispozițiile art. 10 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 54/2003 potrivit cărora, în timpul mandatului și în termen de 2

ani de la data încetării mandatului, reprezentanților aleși în organele de

conducere ale organizațiilor sindicale nu li se poate modifica raportul de

serviciu pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea

celui care angajează, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere

ales al organizației sindicale - aceasta fiind o situație derogatorie de la

principiul instituit de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 respectiv

delegarea în interesul autorității sau instituției publice în care este

încadrat funcționarul public pe o perioadă de cel mult 60 zile calendaristice

într-un an se dispune fără acordul funcționarului public.

Prima instanță a

constatat că, autoritatea, prealabil emiterii acestui ordin nu a fost solicitat

și obținut acordul scris al organului colectiv de conducere al organizației

sindicale, astfel că și sub acest aspect ordinul emis este nelegal.

Cu privire la

capetele de cerere accesorii Curtea, având în vedere dispozițiile art. 106 din

Legea nr. 188/1999 a dispus obligarea pârâtei să procedeze la reîncadrarea

reclamantului pe funcția publică deținută anterior emiterii celor două ordine

nelegale și la plata diferențelor salariale ce i s-ar fi cuvenit, raportat și

la caracterul temporar al funcției publice de conducere în care a fost numit

reclamantul, anterior ordinelor criticate.

exercitată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac se susține că instanța de fond nu a cercetat argumentele sale referitor la

faptul că numirea reclamantului în funcția de șef birou vamal și ulterior, pe

funcția de șef adjunct birou vamal nu a fost făcută urmare a susținerii unui

concurs, iar funcția de șef birou vamal la Biroul Vamal Siret este ocupată de o

altă persoană ale cărei raporturi de serviciu sunt suspendate, astfel că în mod

greșit a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția publică deținută

anterior.

Se apreciază că în

mod greșit instanța de fond a reținut că ordinele contestate sunt nemotivate.

În opinia

recurentelor, în mod greșit prima instanță a reținut că Ordinul nr. 6872 din 16

august 2010 este nelegal, întrucât nu a fost solicitat și obținut acordul scris

al organului colectiv de conducere al organizației sindicale, fără să cenzureze

și să se pronunțe și asupra ordinelor emise anterior, în condițiile în care

reține că și aceste ordine aduc modificări raportului de serviciu al

reclamantului.

De asemenea, în mod

eronat instanța a dispus anularea art. 1 din Ordinul nr. 6853/2010 și a

Ordinului nr. 6872/2010, în condițiile în care prevederile art. 1 și-au încetat

aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2010, iar cel de-al doilea ordin a

încetat la 21 februarie 2010, conform Ordinului nr. 7109 din 21 septembrie 2010.

Intimatul-reclamant a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

apreciind sentința recurată ca fiind legală și temeinică, combătând criticile

recurentelor și menționând că în prezent exercită temporar funcția de șef birou

vamal al Biroului Vamal Siret, așa cum rezultă din Ordinul nr. 4280 din 16

martie 2011.

Autoritatea Națională

a Vămilor a formulat concluzii scrise prin care a menționat că sentința atacată

cu recurs a fost pusă în aplicare în sensul că reclamantul și-a reluat

activitatea pe funcția deținută anterior, cu plata drepturilor salariale

aferente până la soluționarea irevocabilă a cauzei, dar nu mai târziu de 2

septembrie 2011, inclusiv, dată care se încheie perioada rămasă până la

împlinirea celor 6 luni pentru care a fost promovat temporar, fiind emise în

acest sens Ordinele nr. 4224 din 10 martie 2011 și nr. 4280 din 16 martie 2011

depuse în copie la dosarul cauzei. În acest context, a solicitat admiterea

recursului și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, iar în subsidiar,

respingerea acestuia ca neîntemeiat.

de recurs.

Înalta Curte, analizând

recursul în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente, de

înscrisurile care există la dosarul cauzei și susținerile părților, apreciază

că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat, întrucât, astfel cum

se constată, instanța de fond a menționat în cuprinsul hotărârii recurate considerentele

de fapt și de drept care au format convingerea în sensul soluției pronunțate,

precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, fiind îndeplinite

cerințele impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., neexistând obligativitatea

de a răspunde fiecărui argument din întâmpinare.

Deși recurenta a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora „instanța,

interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, nu a argumentat acest

motiv de recurs.

De altfel, cercetând

cauza, se stabilește că nu poate fi reținută incidența acestui motiv de recurs

de nelegalitate întrucât instanța de fond a interpretat corect actul juridic

dedus judecății.

În ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia

„hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii”, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Astfel cum rezultă

din expunerea rezumativă prezentată anterior, reclamantul a solicitat anularea

art. 1 din Ordinul nr. 6853 din 12 august 2010 și a Ordinului nr. 6872 din 16

august 2010 emise de pârâtă, reintegrarea în funcția publică deținută anterior

celor două ordine contestate, cu obligarea la plata drepturilor salariale

aferente, iar instanța de fond prin sentința recurată a admis cererea

reclamantului.

Autoritatea pârâtă

prin Ordinul nr. 6786 din 5 august 2010, art. 1, a dispus promovarea

reclamantului temporar pe o perioadă de 6 luni începând cu 5 august 2010 în

funcția de șef birou vamal treapta 2 de salarizare, la Biroul Vamal Siret din

cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, iar

ulterior, prin Ordinul nr. 6853 din 12 august 2010 a dispus că Ordinul nr. 6786/2010

își încetează aplicabilitatea și începând cu 13 august 2010 același reclamant

este promovat temporar până la 31 decembrie 2010 în funcția publică de

conducere de șef birou adjunct vamal, treapta 2 de salarizare la același birou

vamal.

Ulterior, prin

Ordinul nr. 6871 din 16 august 2010, emis de aceeași autoritate, s-a dispus că

Ordinul nr. 6853 din 12 august 2010 își încetează aplicabilitatea.

Prin urmare, atitudinea

autorității pârâte de emiterea mai multor ordine în ceea ce-l privește pe

reclamant într-un interval foarte scurt – 5 august – 16 august 2010 – nu este

conformă cu principiile care stau la baza exercitării funcției publice

prevăzute de art. 3 din Legea nr. 188/1999 republicată, privind Statutul

funcționarilor publici.

Este adevărat că în

prezent autoritatea publică pârâtă prin Ordinele nr. 4224 din 10 martie 2011 și

nr. 4280 din 16 martie 2011 l-a reîncadrat pe reclamant în funcția deținută

anterior - de șef birou vamal treapta 2 de salarizare, la Biroul Vamal Siret

din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, până la

data de 2 septembrie 2011, inclusiv, cu plata drepturilor bănești aferente.

Chiar dacă, în acest

context, nu ar mai subzista obiectul acțiunii formulate, instanța de recurs

verifică legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de fapt și de

drept de la momentul pronunțării, or, aspectele invocate de recurentă

referitoare la situația actuală a reclamantului sunt ulterioare acestui moment.

Atitudinea ulterioară

a recurentei poate fi apreciată doar ca o transpunere în fapt a principiilor

care stau la baza exercitării funcției publice prevăzute în art. 3 menționat.

În consecință, în mod

corect instanța de fond a statuat asupra legalității art. 1 din Ordinul nr. 6853/2010.

În altă ordine, este

legală și temeinică soluția primei instanțe și sub aspectul anulării Ordinului

nr. 6872/2010, prin care intimatul-reclamant a fost delegat pe o perioadă de 60

de zile, începând cu 16 august 2010, la Compartimentul control-documentar din

cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava, fiind

aplicate corect dispozițiile art. 10 alin. (1)-(4) din Legea nr. 54/2003, a

sindicatelor, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unui acord al organului

colectiv de conducere ales al organizației sindicale, avându-se în vedere

calitatea reclamantului de președintelui executiv al Grupei Sindicale a

Biroului Vamal Siret.

Dispozițiile legal

menționate anterior se aplică cu prioritate față de dispozițiile art. 88 alin.

(1) din Legea nr. 188/1999, astfel că sunt nefondate toate criticile formulate

de recurentă din această perspectivă.

În consecință, nu se

poate reține incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentința recurată fiind

legală și temeinică.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru

Autoritatea Națională a Vămilor împotriva Sentinței nr. 11 din 17 ianuarie 2011

a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 iunie 2011.