ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3869/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 august 2010, reclamantul T.I. în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală – Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat: - anularea art. 1 din Ordinul 6853 din 12 august 2010 și a Ordinului 6872 din 16 august 2010 emise de pârâtă; - reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii celor două ordine contestate și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost privat pe această perioadă.

Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că, prin Ordinul 6786 din 5 august 2010 a fost promovat temporar – pe o durată de 6 luni – în funcția publică de conducere de șef birou vamal la Biroul Vamal Siret, iar ulterior, prin Ordinul 6853 din 12 august 2010 emis de pârâtă a fost revocat ordinul de promovare începând cu 13 august 2010 și tot de la aceeași dată a fost promovat temporar - până la 31 decembrie 2010 – în funcția publică de conducere de șef adjunct birou vamal la Biroul Vamal Siret. A mai arătat că, prin Ordinul nr. 6871 din 16 august 2010, pârâta a revocat Ordinul 6853/2010 iar prin Ordinul 6872/2010 a fost delegat pe o perioadă de 60 zile la Compartimentul Central Documentar din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava.

Reclamantul a susținut, totodată, că art. 1 a Ordinului 6853/2010 este nelegal, fiind dat cu încălcarea dispozițiilor art. 3 lit. f) din Legea 188/1999 – republicată și cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a căror interpretare - per a contrario - relevă faptul că actele administrative care au intrat în circuitul civil și care și-au produs efectele nu mai pot fi revocate în mod unilateral de autoritatea emitentă. A motivat că Ordinul nr. 6872/2010 a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (1,) (4) din Legea nr. 54/2003, în sensul că, având calitatea de președinte executiv al Grupei Sindicale a Biroului Vamal Siret, delegarea sa pe o perioadă de cel mult 60 zile este posibilă numai cu acordul său - cerință nerespectată de pârâtă.

În întâmpinarea depusă la dosar, precum și în „ concluziile scrise”, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a invocat - în principal - excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, pentru lipsa procedurii prealabile, cerință imperativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei a arătat că ordinele contestate sunt emise cu respectarea cerințelor de fond și formă impuse de prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 11 din 17 ianuarie 2011, a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii – invocată de pârâtă și a admis acțiunea formulată de reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași – în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor cu consecința anulării art. 1 din Ordinul nr. 6853/2010 și Ordinul nr. 6872/2010.

A dispus totodată reîncadrarea reclamantului pe funcția publică deținută anterior și obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale ce s-ar fi cuvenit reclamantului. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin Ordinul nr. 6786 din 5 august 2010 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Autoritatea Națională a Vămilor – reclamantul (la acea dată inspector vamal grad profesional superior treapta I, gradația 5 la Biroul Vamal Iași) a fost promovat temporar pe o perioadă de 6 luni în funcția publică de conducere de șef birou vamal treapta 2 de salarizare la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași (art. 1), cu drepturile salariale stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 2 din ordin și acordate cu începere de la 5 august 2010- data semnării ordinului.

Prin Ordinul nr. 6853 din 12 august 2010, aceeași autoritate a hotărât ca începând cu data de 13 august 2010 să înceteze aplicabilitatea ordinului menționat mai sus (art. 1) iar prin același ordin – art. 2 - reclamantul a fost promovat temporar începând cu data de 13 august 2010 până la data de 31 decembrie 2010 în funcția publică de conducere de șef adjunct birou vamal, treapta 2 salarizare la Biroul Vamal Siret, cu drepturile salariale – stabilite în conformitate cu art. 2 din ordin.

Potrivit Ordinului nr. 6872 din 16 august 2010 emis de aceeași autoritate, reclamantul a fost delegat pe o perioadă de 60 zile la Compartimentul Control Documentar din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava – cu începere de la 17 august 2010. I. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea a reținut că este neîntemeiată, prin înscrisurile depuse la dosar, reclamantul făcând dovada parcurgerii procedurii prealabile, sens în care a depus la dosar: plângerea adresată autorității pârâte prin care a solicitat ca aceasta să procedeze la revocarea celor două acte administrativ individuale supuse analizei, precum și răspunsul pârâtei comunicat reclamantului din care rezultă că autoritatea pârâtă consideră că cele două acte administrative au fost emise cu respectarea cerințelor legale, prin urmare, nu se impune revocarea lor.

II. Cu privire la fondul litigiului dedus judecății, Curtea a reținut că art. 3 din Legea nr. 188/1999 republicată, privind Statutul funcționarilor publici - reglementează principiile care stau la baza exercitării funcției publice: legalitate, imparțialitate, obiectivitate; transparență; eficiență și eficacitate; responsabilitate în conformitate cu prevederile legale; orientare către cetățean; stabilitate în exercitarea funcției publice; subordonare ierarhică.

A considerat prima instanță că principiul „stabilității în exercitarea funcției publice” se impune a fi analizat și corelat cu situațiile ce țin de: evoluția propriei cariere și respectiv de modificarea raportului de serviciu al funcționarului public . Ca excepție de la acest principiu, a constatat Curtea, art. 87 din lege reglementează ”mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici” ce se concretizează prin modificarea raporturilor de serviciu pentru a) eficientizarea activității autorităților și instituțiilor publice, b) în interesul funcționarului public, pentru dezvoltarea carierei în funcția publică.

Instanța de fond a reținut că, în speță, reclamantului – funcționar public - i-a fost modificat raportul de serviciu pentru situația prevăzută de art. 87 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 188/1999 - „exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere”, sens în care, pârâta e emis Ordinul nr. 6786 din 5 august 2010, pentru o perioadă de 6 luni, cu începere de la data de 5 august 2010. Ordinele nr. 6853 din 12 august 2010 și respectiv nr. 6872 din 16 august 2010 emise de aceeași autoritate pârâtă, într-un interval de 11 zile de la emiterea Ordinului nr. 6786 din 5 august 2010 aduc de asemenea modificări ale raportului de serviciu al reclamantului, însă lecturarea conținutului acestor ordine, relevă lipsa motivării în fapt a măsurilor cu caracter temporar dispuse.

Curtea a stabilit că, având în vedere lipsa motivării actelor administrative, se află în imposibilitate de a verifica dacă situația de fapt circumscrisă datei emiterii ordinelor criticate impunea luarea măsurilor provizorii care țin - în fond - de satisfacerea unui interes public și dacă aceste măsuri mențin echilibrul rezonabil între satisfacerea acestui interes și sarcinile impuse destinatarului actului. Împrejurarea că pârâta a invocat prin întâmpinare, ca motiv al emiterii ordinelor”eficientizarea activității autorității și instituției publice”nu sunt de natură a înlătura obligativitatea autorității de a motiva actul administrativ.

A reținut Curtea că autoritatea emitentă avea obligația de a motiva actele administrative emise, obligație ce se înscrie între coordonatele dreptului la o bună administrare și constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice, impunându-se cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se sprijină drepturi subiective sau situații juridice individuale. Contrar acestor obligații, autoritatea emitentă s-a limitat să-și motiveze ordinele criticate la norme de competentă, fără să procedeze la evocarea elementelor de fapt și de drept care au determinat modificarea raportului de serviciu al reclamantului și care să permită, pe de o parte, destinatarului să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele ordinelor, iar pe de altă parte să facă posibilă exercitarea controlului asupra modului în care autoritatea emitentă și-a exercitat dreptul de apreciere.

Dintr-o altă perspectivă, cu referire la legalitatea Ordinului nr. 6872 din 16 august 2010, Curtea a constatat că la data emiterii acestui ordin, reclamantul avea calitatea de președinte executiv al Grupei Sindicale a Biroului Vamal Siret, calitate ce atrage incidența dispozițiile art. 10 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 54/2003 potrivit cărora, în timpul mandatului și în termen de 2 ani de la data încetării mandatului, reprezentanților aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale nu li se poate modifica raportul de serviciu pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizației sindicale - aceasta fiind o situație derogatorie de la principiul instituit de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 respectiv delegarea în interesul autorității sau instituției publice în care este încadrat funcționarul public pe o perioadă de cel mult 60 zile calendaristice într-un an se dispune fără acordul funcționarului public.

Prima instanță a constatat că, autoritatea, prealabil emiterii acestui ordin nu a fost solicitat și obținut acordul scris al organului colectiv de conducere al organizației sindicale, astfel că și sub acest aspect ordinul emis este nelegal. Cu privire la capetele de cerere accesorii Curtea, având în vedere dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999 a dispus obligarea pârâtei să procedeze la reîncadrarea reclamantului pe funcția publică deținută anterior emiterii celor două ordine nelegale și la plata diferențelor salariale ce i s-ar fi cuvenit, raportat și la caracterul temporar al funcției publice de conducere în care a fost numit reclamantul, anterior ordinelor criticate. 2. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac se susține că instanța de fond nu a cercetat argumentele sale referitor la faptul că numirea reclamantului în funcția de șef birou vamal și ulterior, pe funcția de șef adjunct birou vamal nu a fost făcută urmare a susținerii unui concurs, iar funcția de șef birou vamal la Biroul Vamal Siret este ocupată de o altă persoană ale cărei raporturi de serviciu sunt suspendate, astfel că în mod greșit a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior.

Se apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că ordinele contestate sunt nemotivate. În opinia recurentelor, în mod greșit prima instanță a reținut că Ordinul nr. 6872 din 16 august 2010 este nelegal, întrucât nu a fost solicitat și obținut acordul scris al organului colectiv de conducere al organizației sindicale, fără să cenzureze și să se pronunțe și asupra ordinelor emise anterior, în condițiile în care reține că și aceste ordine aduc modificări raportului de serviciu al reclamantului.

De asemenea, în mod eronat instanța a dispus anularea art. 1 din Ordinul nr. 6853/2010 și a Ordinului nr. 6872/2010, în condițiile în care prevederile art. 1 și-au încetat aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2010, iar cel de-al doilea ordin a încetat la 21 februarie 2010, conform Ordinului nr. 7109 din 21 septembrie 2010. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind sentința recurată ca fiind legală și temeinică, combătând criticile recurentelor și menționând că în prezent exercită temporar funcția de șef birou vamal al Biroului Vamal Siret, așa cum rezultă din Ordinul nr. 4280 din 16 martie 2011. Autoritatea Națională a Vămilor a formulat concluzii scrise prin care a menționat că sentința atacată cu recurs a fost pusă în aplicare în sensul că reclamantul și-a reluat activitatea pe funcția deținută anterior, cu plata drepturilor salariale aferente până la soluționarea irevocabilă a cauzei, dar nu mai târziu de 2 septembrie 2011, inclusiv, dată care se încheie perioada rămasă până la împlinirea celor 6 luni pentru care a fost promovat temporar, fiind emise în acest sens Ordinele nr. 4224 din 10 martie 2011 și nr. 4280 din 16 martie 2011 depuse în copie la dosarul cauzei.

În acest context, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat. 3. Soluția instanței de recurs. Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente, de înscrisurile care există la dosarul cauzei și susținerile părților, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat, întrucât, astfel cum se constată, instanța de fond a menționat în cuprinsul hotărârii recurate considerentele de fapt și de drept care au format convingerea în sensul soluției pronunțate, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., neexistând obligativitatea de a răspunde fiecărui argument din întâmpinare. Deși recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora „instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, nu a argumentat acest motiv de recurs. De altfel, cercetând cauza, se stabilește că nu poate fi reținută incidența acestui motiv de recurs de nelegalitate întrucât instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, reclamantul a solicitat anularea art. 1 din Ordinul nr. 6853 din 12 august 2010 și a Ordinului nr. 6872 din 16 august 2010 emise de pârâtă, reintegrarea în funcția publică deținută anterior celor două ordine contestate, cu obligarea la plata drepturilor salariale aferente, iar instanța de fond prin sentința recurată a admis cererea reclamantului.

Autoritatea pârâtă prin Ordinul nr. 6786 din 5 august 2010, art. 1, a dispus promovarea reclamantului temporar pe o perioadă de 6 luni începând cu 5 august 2010 în funcția de șef birou vamal treapta 2 de salarizare, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, iar ulterior, prin Ordinul nr. 6853 din 12 august 2010 a dispus că Ordinul nr. 6786/2010 își încetează aplicabilitatea și începând cu 13 august 2010 același reclamant este promovat temporar până la 31 decembrie 2010 în funcția publică de conducere de șef birou adjunct vamal, treapta 2 de salarizare la același birou vamal. Ulterior, prin Ordinul nr. 6871 din 16 august 2010, emis de aceeași autoritate, s-a dispus că Ordinul nr. 6853 din 12 august 2010 își încetează aplicabilitatea.

Prin urmare, atitudinea autorității pârâte de emiterea mai multor ordine în ceea ce-l privește pe reclamant într-un interval foarte scurt – 5 august – 16 august 2010 – nu este conformă cu principiile care stau la baza exercitării funcției publice prevăzute de art. 3 din Legea nr. 188/1999 republicată, privind Statutul funcționarilor publici. Este adevărat că în prezent autoritatea publică pârâtă prin Ordinele nr. 4224 din 10 martie 2011 și nr. 4280 din 16 martie 2011 l-a reîncadrat pe reclamant în funcția deținută anterior - de șef birou vamal treapta 2 de salarizare, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, până la data de 2 septembrie 2011, inclusiv, cu plata drepturilor bănești aferente.

Chiar dacă, în acest context, nu ar mai subzista obiectul acțiunii formulate, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de fapt și de drept de la momentul pronunțării, or, aspectele invocate de recurentă referitoare la situația actuală a reclamantului sunt ulterioare acestui moment. Atitudinea ulterioară a recurentei poate fi apreciată doar ca o transpunere în fapt a principiilor care stau la baza exercitării funcției publice prevăzute în art. 3 menționat. În consecință, în mod corect instanța de fond a statuat asupra legalității art. 1 din Ordinul nr. 6853/2010.

În altă ordine, este legală și temeinică soluția primei instanțe și sub aspectul anulării Ordinului nr. 6872/2010, prin care intimatul-reclamant a fost delegat pe o perioadă de 60 de zile, începând cu 16 august 2010, la Compartimentul control-documentar din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava, fiind aplicate corect dispozițiile art. 10 alin. (1)-(4) din Legea nr. 54/2003, a sindicatelor, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unui acord al organului colectiv de conducere ales al organizației sindicale, avându-se în vedere calitatea reclamantului de președintelui executiv al Grupei Sindicale a Biroului Vamal Siret. Dispozițiile legal menționate anterior se aplică cu prioritate față de dispozițiile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, astfel că sunt nefondate toate criticile formulate de recurentă din această perspectivă.

În consecință, nu se poate reține incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentința recurată fiind legală și temeinică. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva Sentinței nr. 11 din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2011.