ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 219/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei l. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 205 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii reclamantului și a lipsei de obiect a petitului având ca obiect anularea Ordinului nr. 2241/2009, excepții invocate de pârâtul M.A.D.R., a admis acțiunea formulată de reclamantul P.S.B. și a dispus anularea Ordinului nr. 2241/2009 emis de pârâtul M.A.P.D.R. și reîncadrarea reclamantului pe postul de director coordonator în cadrul Centrului Județean de P.I.A. Arad. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Asupra excepțiilor inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile precum și în raport de obiectul acțiunii, invocate de pârât, a reținut caracterul neîntemeiat al acestora.

În acest sens, a constatat că procedura prealabilă a fost îndeplinită de reclamant, copia înregistrării acestei plângerii aflându-se depusă la dosar. Referitor la lipsa de obiect a acțiunii a reținut că postul de director coordonator în cadrul Centrului Județean de P.I.A. Arad nu a fost desființat, dovadă în acest sens fiind Ordinul nr. 2639/2009, aflat la dosar, din care reiese că pe postul deținut de reclamant a fost numită în aceeași funcție o altă persoană, respectiv A.G. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin Ordinul nr. 2241/2009 al M.A.P.D.R. s-a dispus ca la expirarea unei perioade de preaviz de 15 zile să înceteze valabilitatea Ordinului nr. 1061/2009 al M.A.P.D.R., prin care fusese numit reclamantul în funcția de director coordonator în cadrul Centrului Județean de P.I.A.

Arad. A mai reținut că în ordinul contestat au fost invocate dispozițiile art. 65 alin. (l) C. muncii, respectiv concedierea din motive care nu țin de persoana salariatului, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din motive independente de persoana salariatului. Deși contractul de management încheiat cu reclamantul este asimilat contractului individual de muncă semnat între angajator și angajat, prima instanță a constatat că Ordinul nr. 2241/2009 nu îmbracă forma cerută de lege sub aspectul termenului în care acesta se poate ataca, motivarea măsurilor luate și instanța le care se poate ataca acest ordin, încălcând în acest mod dreptul la apărare al reclamantului. De asemenea, termenul de preaviz de 15 zile, prevăzut la art. l din ordinul contestat, încalcă dispozițiile Codului Muncii, în speță fiind incident termenul de 30 de zile întrucât funcția deținută de reclamant a fost de conducere.

Mai mult, instanța a constatat că reducerea postului invocată de pârât nu a fost una reală și efectivă, atâta timp cât postul deținut de reclamant a fost scos la concurs, iar în baza Ordinul nr. 2639/2009, aflat la dosar, a fost numită în aceeași funcție o altă persoană. 2. Recursul pârâtului M.A.P.D.R. Împotriva sentința nr. 205 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304 1 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate recurentul - pârât a susținut, în esență, următoarele: În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei de obiect deși ar fi trebuit să rețină, în fapt, că pretenția dedusă judecății este lipsită de obiect atâta timp cât actul de eliberare din funcție a ajuns la termen anterior pronunțării și chiar introducerii acțiunii.

Mai arată recurentul - pârât că legiuitorul a vizat doar actele cu executare succesivă și nu cele cu executare dintr-o dată cum eronat a reținut instanța de fond. Pe fondul cauzei, recurentul - pârât a susținut că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 2241/2009 fără să constate că actul de numire a fost fundamentat, printre altele pe dispozițiile art. III alin. (3), (4), (5), (6) - (10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, nr. 1936/2009, act normativ declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale a României 1257 din 7 octombrie 2009. La data emiterii Ordinului nr. 2241/2009 pretins vătămător, actul de numire nu era conform cu ordinea de drept, astfel că intimatul - reclamant nu poate revendica calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual, câtă vreme dreptul ori interesul său la momentul emiterii acelui act a devenit nelegitim.

A fost invocată și Decizia nr. 425 din 10 aprilie 2008 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că principiul stabilității raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalități. 3. Apărările intimatului - reclamant Intimatul - reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză, dar prin intermediul concluziilor scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul - pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce succed. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante În primul rând Înalta Curte va înlăturate criticile referitoare la lipsa de obiect a acțiunii, în raport de prevederile art. 1 alin. (l), art. 2 lit. c) și art. 8 din Legea nr. 554/2004 și apreciază că nu poate fi exclus controlului de legalitate ordinul contestat, neavând relevanță sub acest aspect momentul la care respectivul act administrativ a produs efecte juridice. Înalta Curte apreciază însă că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în considerarea celor ce urmează. Prin Ordinul nr. 1061/2009 al M.A.P.D.R. intimatul - reclamant a fost numit în funcția de director coordonator în cadrul Centrului Județean de P.I.A. Arad, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6) - (10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale a României 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (l) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. Prin Ordinul nr. 2241/2009 al M.A.P.D.R., contestat în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 de zile, să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1061/2009 al M.A.P.D.R.

precum și a contractul de management nr. 3 din 15 august 2009. Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. IV și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, art. 65 alin. (l) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, art. 9 alin. (l) lit. h) din contractul de management nr. 190 din 28 mai 2009 și H.G. nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea M.A.D.R. Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea constituțională a României a declarat neconstituționale dispozițiile art. I pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. l din O.U.G. nr. 105/2009. În considerentele deciziilor anterioare enunțate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management.

Funcția publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (l) din Constituția României, republicată. De altfel, în decizia nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie 2010, continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G.

nr. 37/2009 și prin art. I pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. V, art. VIII, și anexa nr. l din O.U.G. nr. 105/2009. Ca urmare a acestor modificări legislative, funcția de director coordonator în cadrul Centrului Județean de P.I.A. Arad s-a desființat, astfel că în mod greșit instanța de fond a considerat că intimatul - reclamant mai poate fi reintegrat, într-o funcție a cărei existență a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înființată. Așadar, dat fiind faptul că situația de neconstituționalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât Ordinul de numire nr. 1061/2009 cât și contractul de management nr. 3 încheiat între părți la 15 august 2009 în baza O.U.G nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituțional.

Este de necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta - pârâtă, respectiv O.U.G nr. l05/2009,a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcție a intimatului-reclamant, prin Ordinul nr. 2241/2009 al M.A.P.D.R. însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanței de fond în sensul reintegrării intimatului - reclamant în funcția de director coordonator în condițiile în care actul administrativ de numire, respectiv Ordinul nr. 1061/2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituționalității actului normativ în executarea căruia a fost emis. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (l) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii intimatului - reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinței nr. 205 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.