ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2088/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2088/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr.361 din 12

noiembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată

de reclamantul P.D., în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F.,

Președintele A.N.A.F., B.S. și D.G.F.P. Timiș.

Drept urmare, instanța de fond a

anulat Ordinul nr. 1038 din 22 mai 2009 emis de Președintele A.N.A.F.

și a dispus emiterea unui alt ordin care să prevadă numirea

reclamantului pe postul vacant de Șef Birou - Biroul autorizări

și gestionarea cazierului fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiș.

Prin aceeași sentință au

fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și

a lipsei de interes, invocate de pârâta A.N.A.F., în mume propriu și în

reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la excepții:

Prima instanță apreciază

că adresa nr. 938853 din 21 mai 2009 nu produce, prin ea însăși,

efecte juridice, actul care l-ar putea vătăma pe reclamant fiind

Ordinul nr. 1038 din 22 mai 2009, în raport de care adresa

susmenționată are caracter de act premergător, însă

reclamantul și-a clarificat obiectul acțiunii, arătând că

prin acțiunea sa a înțeles să solicite anularea ordinului

menționat, iar nu constatarea lipsei obiectului, astfel încât nu se poate

reține că acțiunea reclamantului în întregul său ar fi

inadmisibilă doar pentru că acesta a înțeles să atace

și o comunicare adresată de pârâți înainte de emiterea Ordinul

nr. 1038 din 22 mai 2009.

Cât privește excepția lipsei de

interes, pe considerentul că reclamantul și-ar fi exprimat

opțiunea pentru ocuparea funcției publice de execuție de

consilier I, grad superior, treapta 1, instanța de fond a apreciat că

susținerea pârâtei este neîntemeiată, având în vedere că

exprimarea opțiunii în sensul arătat a intervenit ca urmare a

refuzului pârâtei de a lua act de opțiunea inițială pentru

postul de Șef Birou - Biroul autorizări și gestionarea

cazierului fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiș; această din urmă

opțiune nu poate fi apreciată ca o renunțare la solicitarea

inițială, din întreaga atitudine a reclamantului rezultând

intenția acestuia de a ataca ordinul ce urma să fie emis.

Cu privire la fondul cauzei:

Prin O.U.G. nr. 37/2009 privind unele

măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice, s-a prevăzut desființarea anumitor

posturi, printre acestea aflându-se și postul ocupat de către

reclamant, acela de Director executiv, astfel încât în temeiul aceleiași

ordonanțe i s-a pus în vedere să opteze pentru un alt post din lista

posturilor vacante din cadrul A.N.A.F.

Prin cererea înregistrată la D.G.F.P.

Timiș sub nr. 17281 din 15 mai 2009, reclamantul și-a exprimat

opțiunea pentru postul Șef Birou, Biroul autorizări și

gestionarea cazierului fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiș, cerere care nu a

fost acceptată, prin adresa nr. 938853 din 21 mai 2009 comunicându-i-se

că funcția publică pentru care a optat nu este inclusă în

lista posturilor vacante; prin aceeași adresă i s-a pus în vedere

reclamantului să opteze pentru un alt post, astfel încât acesta s-a

conformat, fiind emis Ordinul nr. 1038 din 22 mai 2009 al Președintelui A.N.A.F.,

care la punctul 2 precizează că reclamantul va fi numit pe

funcția publică de execuție de consilier clasa I, grad

profesional superior, treapta I de salarizare la compartimentul de control din

cadrul D.G.F.P. Timiș.

Reclamantul a formulat plângere

prealabilă (fila 13 dosar) la care i s-a răspuns negativ prin adresa

nr. 912.373 din 20 iulie 2009.

De asemenea, se arată în

considerentele sentinței atacate, din actele depuse la dosar, respectiv

adresa nr. 22077 din 24 iunie 2009 (fila 12 dosar), adresa nr. 38280/AD/9.011.2009

(fila 93 dosar), adresa nr. 39040/AD/l 1.011.2009 (fila 94 dosar), rezultă

că la data desființării postului ocupat de către reclamant

era vacant postul de Șef Biroul - Biroul autorizări și

gestionarea cazierului fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiș, post care,

așa cum rezultă din documentele menționate, este vacant și

la data pronunțării prezentei hotărâri.

Este adevărat, reține prima

instanță, că la data apariției O.U.G. nr. 37/2009 postul

vizat de reclamant nu era vacant, însă această împrejurare nici nu

are relevanță întrucât la data exprimării opțiunii acesta

era liber, respectiv începând cu 11 mai 2009 și până în prezent

(filele 90-91 din dosar).

Raportându-se la cele reținute,

instanța de fond a apreciat că, prin ordinul atacat, în mod

neîntemeiat s-a dispus ca numirea prin decizia directorului coordonator să

se facă pe funcția publică de execuție, astfel încât

solicitarea reclamantului de anulare a Ordinului nr. 1038 din 22 mai 2009 este

întemeiată.

În privința solicitării

reclamantului de a se dispune anularea adreselor nr. 938853 din 21 mai 2009

și nr. 912.373 din 20 iulie 2009, instanța de fond a apreciat că

aceasta este neîntemeiată, reținând că adresele respective nu

produc efecte juridice prin ele însele, actul vătămător pentru

drepturile reclamantului fiind ordinul atacat, iar nu corespondența purtată

cu pârâta.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs A.N.A.F.,

în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice,

și Președintele A.N.A.F.

Ministerul Finanțelor Publice.

Acest recurs a fost formulat de A.N.A.F.

atât în nume propriu, cât și în reprezentarea Ministerului Finanțelor

Publice, în baza mandatului special nr. 197.058 din 14 octombrie 2009 și

cuprinde critici care au fost încadrate în motivul de modificare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții combat soluția

fondului sub următoarele aspecte:

3.1. Greșita soluționare a

excepției lipsei de interes a reclamantului

Recurenții afirmă că reclamantul

însuși și-a exprimat opțiunea de a ocupa funcția publică

de execuție, de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta 1

la Compartimentul de control din cadrul D.G.F.P. Timiș.

În măsura în care funcțiile publice

„anexate preavizului” nu corespundeau dorințelor sale, el le putea refuza.

3.2. Ignorarea dispozițiilor legale aplicabile

pe fondul cauzei.

În cuprinsul acestui motiv sunt dezvoltate

criticile care privesc soluționarea pricinii pe fondul său,

recurenții considerând că, în baza art. III alin. (1) și alin. (11)

din O.U.G. nr. 37/2009 și art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din

Legea nr. 188/1999 intimatul nu putea opta decât între funcțiile publice indicate

de recurenți.

3.3. Nelegala acordare a cheltuielilor de

judecată

Recurenții afirmă că nu

erau îndeplinite condițiile art. 274 alin. (1) pentru a fi obligați

la plata cheltuielilor de judecată, fiindcă nu sunt în culpă

procesuală, nu au pierdut irevocabil procesul iar cheltuielile făcute

pentru asigurarea apărării nu pot fi imputate părții adverse.

În cadrul aceluiași motiv,

recurenții mai invocă și prevederile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., arătând că cheltuielile făcute de reclamant sunt excesive.

Președintele A.N.A.F.

Acest recurent reiterează integral toate

motivele prezentate la pct. 3.

În plus, el invocă lipsa calității

sale procesuale pasive, arătând că atunci când a emis ordinul a

cărui nelegalitate se invocă, nu a acționat în nume propriu, ci,

potrivit art. 12 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea

A.N.A.F., în reprezentarea instituției publice.

Prin întâmpinarea înregistrată la

data de 3 martie 2010, intimatul P.D. a solicitat respingerea recursurilor ca

nefondate.

Intimatul a insistat asupra faptului

că după ce i-a fost comunicat refuzul de a fi încadrat pe

funcția publică solicitată a fost nevoit să accepte un alt post

vacant, în condițiile în care era în situația de a rămâne fără

loc de muncă.

Cât privește postul în care a

solicitat numirea, acesta era liber la data exprimării opțiunii ca

și în prezent.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând sentința atacată prin

prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluția adoptată

este legală, mai puțin în ceea ce privește calitatea procesual

pasivă a Președintelui A.N.A.F., pentru argumentele expuse în

continuare.

relevante

Obiectul acțiunii judiciare, corect

decelat de judecătorul fondului, îl reprezintă cererea de anulare a

Ordinului nr. 1038 din 22 mai 2009 emis de Președintele A.N.A.F.,

constatarea refuzului nejustificat de numire a intimatului-reclamant pe postul vacant

de șef birou – Biroul autorizări și gestionarea cazului fiscal

din cadrul D.G.F.P. Timiș și, corelativ, emiterea unui nou ordin în

sensul solicitat.

Situația de fapt nu este contestată.

Intimatul-reclamant P.D. a îndeplinit

funcția publică de conducere de director executiv al D.G.F.P.

Timiș.

El a fost eliberat din funcție

începând cu data de 25 mai 2009, prin efectul O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri

de îmbunătățire a activității administrației publice,

în baza Ordinului nr. 1038 din data de 22 mai 2009 emis de Președintele A.N.A.F.,

prin care s-a constatat desființarea funcției publice de conducere

respective (art. 1).

Prin același act administrativ

individual s-a prevăzut numirea intimatului pe funcția publică

de execuție vacantă de consilier clasa I, gradul profesional

superior, treapta 1 de salarizare la Compartimentul de control din cadrul D.G.F.P.

(art. 2).

În interiorul termenului de preaviz

acordat prin adresa A.N.A.F. nr. 801539 din 23 aprilie 2009, cuprins între 23

aprilie – 22 mai 2009, la data de 15 mai 2009, cu actul nr. 17281, intimatul a

optat pentru funcția publică de șef birou – Biroul

autorizări și gestionarea cazierului fiscal. Acest post nu figura pe

lista anexă cu posturi vacante ce i-a fost pusă la dispoziție odată

cu acordarea preavizului.

Prin adresa nr. 22077 din data de 24

iunie 2009 D.G.F.P. Timiș confirmă faptul că postul pentru care a

optat inițial intimatul s-a vacantat la data de 11 mai 2009 și era

neocupat și la data emiterii adresei.

Referitor la chestiunile în dispută,

Înalta Curte consideră necesar să abordeze cu prioritate motivele de recurs

prin care se invocă excepții de procedură sau de fond, în acord

cu prevederile art. 137 alin.(1) C. proc. civ.

1.1. Referitor la calitatea procesual

pasivă a Președintelui A.N.A.F.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin.

(1) din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F.:

„A.N.A.F. este condusă de un președinte

cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru”

De asemenea, în baza art. 12 alin. (8)

din același act normativ, „Președintele A.N.A.F. reprezintă A.N.A.F.

în relația cu terții ”.

Din coroborarea dispozițiilor legale

citate rezultă că Președintele A.N.A.F. nu poate avea calitate procesual

pasivă în cauză, nefiind autoritate publică în sensul art. 2 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci doar reprezentantul acesteia.

Cum în speță nu se solicită

și acordarea de despăgubiri potrivit art. 16 alin. (1) din

aceeași lege, nu există nicio justificare procedurală pentru a

recunoaște legitimitate procesuală pasivă conducătorului A.N.A.F.

1.2. Referitor la interesul recurentului

Ministerul Finanțelor Publice de a exercita calea de atac a recursului

Examinând condițiile învestirii sale

cu recursul Ministerului Finanțelor Publice, Înalta Curte constată că

această autoritate publică nu justifică nici un interes în

cauză.

După cum rezultă din

dispozitivul sentinței atacate, prezentat la pct. I.1 din decizie, în

sarcina Ministerului Finanțelor Publice nu s-a stabilit nicio obligație,

de nicio natură. Ca atare, nu există niciun element care să justifice

condiția interesului, ca și condiție de exercițiu pentru

promovarea oricărui demers judiciar.

1.3. Referitor la interesul intimatului

în promovarea cererii de chemare în judecată.

Soluționând această

excepție, prima instanță a reținut în mod corect că exprimarea

celei de-a doua opțiuni a intervenit ca urmare a refuzului pârâtei de a

valorifica prima opțiune a reclamantului pentru postul de șef birou –

Biroul autorizări și gestionarea cazierului fiscal din cadrul D.G.F.P.

Timiș. De altfel, din întreaga atitudine a intimatului rezultă

că el nu a renunțat la intenția de a ataca refuzul comunicat de A.N.A.F.

și, în orice caz, este incorectă poziția acestei recurente de a

acredita ideea că intimatul avea și opțiunea: „nicio

opțiune”, cu consecința de a fi lipsit de un loc de muncă

și, implicit, de veniturile aferente.

1.4. Referitor la criticile formulate pe

fondul cauzei

Recurenta A.N.A.F. a dezvoltat ideea

potrivit căreia nu putea fi valorificată prima opțiune a intimatului,

în contextul în care funcția publică vizată nu era publicată,

la data preavizului, pe site-ul A.N.A.F.

Potrivit dispozițiilor art. 99 alin.

(1) lit. b) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999:

„(1) Persoana

care are competența legală de numire în funcția publică va

dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care

se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare

de la emitere, în următoarele cazuri:

…

b)

autoritatea sau

instituția publică își reduce personalul ca urmare a

reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de

funcționarul public;

…

(5)

În cazurile prevăzute la

alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul

autorității sau instituției publice există funcții

publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune

la dispoziție funcționarilor publici.”

Cum s-a arătat, de la data de 11

mai 2009, adică în interiorul perioadei de preaviz, la D.G.F.P. Timiș

s-a vacantat un post aferent unei funcții publice pentru care intimatul

îndeplinea condițiile legale, post care era vacant și la data

pronunțării hotărârii atacate.

Ca urmare, la fel ca și judecătorul

fondului, și instanța de recurs consideră că nepublicarea vacantării

postului pe site-ul instituției publice nu este un motiv legal care

să confere un caracter justificat refuzului exprimat de recurenta A.N.A.F.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază

că în cazul concret analizat nu se poate face abstracție de contextul

în care a fost emis Ordinul nr. 1038 din data de 22 mai 2009 al

Președintelui A.N.A.F., ordin care s-a fundamentat pe un act normativ

neconstituțional: O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire

a activității administrației publice.

Cu atât mai mult, într-o atare situație,

instanța de judecată nu se poate limita la un control de legalitate pur

formal și nu poate ignora necesitatea instaurării unui echilibru

între interesul public și inconvenientele create funcționarului

public vizat de schimbările intempestive intervenite în cariera sa.

adoptate de instanța de recurs.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) –(3) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr.

554/2004 se va admite recursul declarat de Președintele A.N.A.F. și

se va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul respingerii

acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane care nu are

calitate procesuală pasivă.

De asemenea, se vor respinge celelalte

recursuri, al A.N.A.F. ca nefondat și al Ministerului Finanțelor

Publice ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Președintele A.N.A.F., împotriva sentinței nr. 361

din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul

Președintele A.N.A.F., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Respinge recursul declarat de A.N.A.F.

împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat

Respinge recursul declarat de Ministerul

Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe, ca fiind lipsit

de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.