ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2088/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr.361 din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul P.D., în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F., Președintele A.N.A.F., B.S. și D.G.F.P. Timiș. Drept urmare, instanța de fond a anulat Ordinul nr. 1038 din 22 mai 2009 emis de Președintele A.N.A.F. și a dispus emiterea unui alt ordin care să prevadă numirea reclamantului pe postul vacant de Șef Birou - Biroul autorizări și gestionarea cazierului fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiș. Prin aceeași sentință au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes, invocate de pârâta A.N.A.F., în mume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la excepții: Prima instanță apreciază că adresa nr. 938853 din 21 mai 2009 nu produce, prin ea însăși, efecte juridice, actul care l-ar putea vătăma pe reclamant fiind Ordinul nr. 1038 din 22 mai 2009, în raport de care adresa susmenționată are caracter de act premergător, însă reclamantul și-a clarificat obiectul acțiunii, arătând că prin acțiunea sa a înțeles să solicite anularea ordinului menționat, iar nu constatarea lipsei obiectului, astfel încât nu se poate reține că acțiunea reclamantului în întregul său ar fi inadmisibilă doar pentru că acesta a înțeles să atace și o comunicare adresată de pârâți înainte de emiterea Ordinul nr. 1038 din 22 mai 2009. Cât privește excepția lipsei de interes, pe considerentul că reclamantul și-ar fi exprimat opțiunea pentru ocuparea funcției publice de execuție de consilier I, grad superior, treapta 1, instanța de fond a apreciat că susținerea pârâtei este neîntemeiată, având în vedere că exprimarea opțiunii în sensul arătat a intervenit ca urmare a refuzului pârâtei de a lua act de opțiunea inițială pentru postul de Șef Birou - Biroul autorizări și gestionarea cazierului fiscal din cadrul D.G.F.P.

Timiș; această din urmă opțiune nu poate fi apreciată ca o renunțare la solicitarea inițială, din întreaga atitudine a reclamantului rezultând intenția acestuia de a ataca ordinul ce urma să fie emis. Cu privire la fondul cauzei: Prin O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, s-a prevăzut desființarea anumitor posturi, printre acestea aflându-se și postul ocupat de către reclamant, acela de Director executiv, astfel încât în temeiul aceleiași ordonanțe i s-a pus în vedere să opteze pentru un alt post din lista posturilor vacante din cadrul A.N.A.F. Prin cererea înregistrată la D.G.F.P. Timiș sub nr. 17281 din 15 mai 2009, reclamantul și-a exprimat opțiunea pentru postul Șef Birou, Biroul autorizări și gestionarea cazierului fiscal din cadrul D.G.F.P.

Timiș, cerere care nu a fost acceptată, prin adresa nr. 938853 din 21 mai 2009 comunicându-i-se că funcția publică pentru care a optat nu este inclusă în lista posturilor vacante; prin aceeași adresă i s-a pus în vedere reclamantului să opteze pentru un alt post, astfel încât acesta s-a conformat, fiind emis Ordinul nr. 1038 din 22 mai 2009 al Președintelui A.N.A.F., care la punctul 2 precizează că reclamantul va fi numit pe funcția publică de execuție de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare la compartimentul de control din cadrul D.G.F.P. Timiș.

Reclamantul a formulat plângere prealabilă (fila 13 dosar) la care i s-a răspuns negativ prin adresa nr. 912.373 din 20 iulie 2009. De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, din actele depuse la dosar, respectiv adresa nr. 22077 din 24 iunie 2009 (fila 12 dosar), adresa nr. 38280/AD/9.011.2009 (fila 93 dosar), adresa nr. 39040/AD/l 1.011.2009 (fila 94 dosar), rezultă că la data desființării postului ocupat de către reclamant era vacant postul de Șef Biroul - Biroul autorizări și gestionarea cazierului fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiș, post care, așa cum rezultă din documentele menționate, este vacant și la data pronunțării prezentei hotărâri. Este adevărat, reține prima instanță, că la data apariției O.U.G.

nr. 37/2009 postul vizat de reclamant nu era vacant, însă această împrejurare nici nu are relevanță întrucât la data exprimării opțiunii acesta era liber, respectiv începând cu 11 mai 2009 și până în prezent (filele 90-91 din dosar). Raportându-se la cele reținute, instanța de fond a apreciat că, prin ordinul atacat, în mod neîntemeiat s-a dispus ca numirea prin decizia directorului coordonator să se facă pe funcția publică de execuție, astfel încât solicitarea reclamantului de anulare a Ordinului nr. 1038 din 22 mai 2009 este întemeiată. În privința solicitării reclamantului de a se dispune anularea adreselor nr. 938853 din 21 mai 2009 și nr. 912.373 din 20 iulie 2009, instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată, reținând că adresele respective nu produc efecte juridice prin ele însele, actul vătămător pentru drepturile reclamantului fiind ordinul atacat, iar nu corespondența purtată cu pârâta.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs A.N.A.F., în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, și Președintele A.N.A.F. 3. Recursul declarat de A.N.A.F. și Ministerul Finanțelor Publice. Acest recurs a fost formulat de A.N.A.F. atât în nume propriu, cât și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, în baza mandatului special nr. 197.058 din 14 octombrie 2009 și cuprinde critici care au fost încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenții combat soluția fondului sub următoarele aspecte: 3.1. Greșita soluționare a excepției lipsei de interes a reclamantului Recurenții afirmă că reclamantul însuși și-a exprimat opțiunea de a ocupa funcția publică de execuție, de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta 1 la Compartimentul de control din cadrul D.G.F.P.

Timiș. În măsura în care funcțiile publice „anexate preavizului” nu corespundeau dorințelor sale, el le putea refuza. 3.2. Ignorarea dispozițiilor legale aplicabile pe fondul cauzei. În cuprinsul acestui motiv sunt dezvoltate criticile care privesc soluționarea pricinii pe fondul său, recurenții considerând că, în baza art. III alin. (1) și alin. (11) din O.U.G. nr. 37/2009 și art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999 intimatul nu putea opta decât între funcțiile publice indicate de recurenți. 3.3. Nelegala acordare a cheltuielilor de judecată Recurenții afirmă că nu erau îndeplinite condițiile art. 274 alin. (1) pentru a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, fiindcă nu sunt în culpă procesuală, nu au pierdut irevocabil procesul iar cheltuielile făcute pentru asigurarea apărării nu pot fi imputate părții adverse.

În cadrul aceluiași motiv, recurenții mai invocă și prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., arătând că cheltuielile făcute de reclamant sunt excesive. 4. Recursul declarat de B.S., Președintele A.N.A.F. Acest recurent reiterează integral toate motivele prezentate la pct. 3. În plus, el invocă lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că atunci când a emis ordinul a cărui nelegalitate se invocă, nu a acționat în nume propriu, ci, potrivit art. 12 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F., în reprezentarea instituției publice. 5. Apărările formulate de P.D. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 3 martie 2010, intimatul P.D. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Intimatul a insistat asupra faptului că după ce i-a fost comunicat refuzul de a fi încadrat pe funcția publică solicitată a fost nevoit să accepte un alt post vacant, în condițiile în care era în situația de a rămâne fără loc de muncă. Cât privește postul în care a solicitat numirea, acesta era liber la data exprimării opțiunii ca și în prezent. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluția adoptată este legală, mai puțin în ceea ce privește calitatea procesual pasivă a Președintelui A.N.A.F., pentru argumentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Obiectul acțiunii judiciare, corect decelat de judecătorul fondului, îl reprezintă cererea de anulare a Ordinului nr. 1038 din 22 mai 2009 emis de Președintele A.N.A.F., constatarea refuzului nejustificat de numire a intimatului-reclamant pe postul vacant de șef birou – Biroul autorizări și gestionarea cazului fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiș și, corelativ, emiterea unui nou ordin în sensul solicitat. Situația de fapt nu este contestată. Intimatul-reclamant P.D. a îndeplinit funcția publică de conducere de director executiv al D.G.F.P. Timiș. El a fost eliberat din funcție începând cu data de 25 mai 2009, prin efectul O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, în baza Ordinului nr. 1038 din data de 22 mai 2009 emis de Președintele A.N.A.F., prin care s-a constatat desființarea funcției publice de conducere respective (art. 1). Prin același act administrativ individual s-a prevăzut numirea intimatului pe funcția publică de execuție vacantă de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare la Compartimentul de control din cadrul D.G.F.P. (art. 2). În interiorul termenului de preaviz acordat prin adresa A.N.A.F. nr. 801539 din 23 aprilie 2009, cuprins între 23 aprilie – 22 mai 2009, la data de 15 mai 2009, cu actul nr. 17281, intimatul a optat pentru funcția publică de șef birou – Biroul autorizări și gestionarea cazierului fiscal.

Acest post nu figura pe lista anexă cu posturi vacante ce i-a fost pusă la dispoziție odată cu acordarea preavizului. Prin adresa nr. 22077 din data de 24 iunie 2009 D.G.F.P. Timiș confirmă faptul că postul pentru care a optat inițial intimatul s-a vacantat la data de 11 mai 2009 și era neocupat și la data emiterii adresei. Referitor la chestiunile în dispută, Înalta Curte consideră necesar să abordeze cu prioritate motivele de recurs prin care se invocă excepții de procedură sau de fond, în acord cu prevederile art. 137 alin.(1) C. proc. civ. 1.1. Referitor la calitatea procesual pasivă a Președintelui A.N.A.F. Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F.: „A.N.A.F.

este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru” De asemenea, în baza art. 12 alin. (8) din același act normativ, „Președintele A.N.A.F. reprezintă A.N.A.F. în relația cu terții ”. Din coroborarea dispozițiilor legale citate rezultă că Președintele A.N.A.F. nu poate avea calitate procesual pasivă în cauză, nefiind autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci doar reprezentantul acesteia. Cum în speță nu se solicită și acordarea de despăgubiri potrivit art. 16 alin. (1) din aceeași lege, nu există nicio justificare procedurală pentru a recunoaște legitimitate procesuală pasivă conducătorului A.N.A.F. 1.2. Referitor la interesul recurentului Ministerul Finanțelor Publice de a exercita calea de atac a recursului Examinând condițiile învestirii sale cu recursul Ministerului Finanțelor Publice, Înalta Curte constată că această autoritate publică nu justifică nici un interes în cauză.

După cum rezultă din dispozitivul sentinței atacate, prezentat la pct. I.1 din decizie, în sarcina Ministerului Finanțelor Publice nu s-a stabilit nicio obligație, de nicio natură. Ca atare, nu există niciun element care să justifice condiția interesului, ca și condiție de exercițiu pentru promovarea oricărui demers judiciar. 1.3. Referitor la interesul intimatului în promovarea cererii de chemare în judecată. Soluționând această excepție, prima instanță a reținut în mod corect că exprimarea celei de-a doua opțiuni a intervenit ca urmare a refuzului pârâtei de a valorifica prima opțiune a reclamantului pentru postul de șef birou – Biroul autorizări și gestionarea cazierului fiscal din cadrul D.G.F.P.

Timiș. De altfel, din întreaga atitudine a intimatului rezultă că el nu a renunțat la intenția de a ataca refuzul comunicat de A.N.A.F. și, în orice caz, este incorectă poziția acestei recurente de a acredita ideea că intimatul avea și opțiunea: „nicio opțiune”, cu consecința de a fi lipsit de un loc de muncă și, implicit, de veniturile aferente. 1.4. Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei Recurenta A.N.A.F. a dezvoltat ideea potrivit căreia nu putea fi valorificată prima opțiune a intimatului, în contextul în care funcția publică vizată nu era publicată, la data preavizului, pe site-ul A.N.A.F.

Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999: „(1) Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri: … b) autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public; … (5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici.” Cum s-a arătat, de la data de 11 mai 2009, adică în interiorul perioadei de preaviz, la D.G.F.P.

Timiș s-a vacantat un post aferent unei funcții publice pentru care intimatul îndeplinea condițiile legale, post care era vacant și la data pronunțării hotărârii atacate. Ca urmare, la fel ca și judecătorul fondului, și instanța de recurs consideră că nepublicarea vacantării postului pe site-ul instituției publice nu este un motiv legal care să confere un caracter justificat refuzului exprimat de recurenta A.N.A.F. Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că în cazul concret analizat nu se poate face abstracție de contextul în care a fost emis Ordinul nr. 1038 din data de 22 mai 2009 al Președintelui A.N.A.F., ordin care s-a fundamentat pe un act normativ neconstituțional: O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Cu atât mai mult, într-o atare situație, instanța de judecată nu se poate limita la un control de legalitate pur formal și nu poate ignora necesitatea instaurării unui echilibru între interesul public și inconvenientele create funcționarului public vizat de schimbările intempestive intervenite în cariera sa. 2. Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) –(3) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de Președintele A.N.A.F. și se va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.

De asemenea, se vor respinge celelalte recursuri, al A.N.A.F. ca nefondat și al Ministerului Finanțelor Publice ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Președintele A.N.A.F., împotriva sentinței nr. 361 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Președintele A.N.A.F., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe, ca fiind lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.