ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3218/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată reclamantul H.Ș. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin

C.C.S.D., solicitând anularea Deciziei nr. 1084/FF/2008 emisă de C.C.S.D.

Pârâtul,

Statul Român

prin

C.C.S.D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității

cererii pentru lipsa plângerii prealabile, iar pe fond, a solicitat respingerea

acțiunii ca nefondată.

Prin

sentința civilă nr. 12 din 14 ianuarie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a

respins excepția

lipsei plângerii prealabile, invocată de pârât; a admis

excepția

tardivității plângerii prealabile și a respins acțiunea formulată de reclamant.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că pârâtul a invocat

excepția sub un dublu aspect: pe de o parte, a invocat faptul că reclamantul nu

ar fi îndeplinit procedura administrativă prealabilă, iar - pe de alta parte -

că această contestație administrativă a fost depusă cu depășirea termenului

legal de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004.

Cu

privire la excepția lipsei procedurii administrative prealabile, instanța de

fond a constatat că la fila 5 a dosarului este atașată contestația formulată de

reclamant împotriva Deciziei nr. 1084/FF/2008, contestație redactată la data de

14 iunie 2008, astfel că a respins această susținere.

În

ceea ce privește excepția tardivității plângerii prealabile, instanța a

constatat că reclamantul nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru îndeplinirea procedurii prealabile,

admițând excepția.

Împotriva

hotărârii instanței de fond reclamantul H.Ș. a formulat declarație de recurs,

fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a constatat că cererea de recurs formulată, în termen

legal, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum

prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor

dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după

caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Este adevărat că

recurentul, prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs,

însă acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

De asemenea, conform

dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a

fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de

recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu

există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de

către instanță.

Astfel fiind, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea

de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină

și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului

declarat de H.Ș. împotriva sentinței civile nr. 12 din 14 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Timișoara. secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 iunie 2010.