ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3218/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul H.Ș. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin C.C.S.D., solicitând anularea Deciziei nr. 1084/FF/2008 emisă de C.C.S.D. Pârâtul, Statul Român prin C.C.S.D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii pentru lipsa plângerii prealabile, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Prin sentința civilă nr. 12 din 14 ianuarie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei plângerii prealabile, invocată de pârât; a admis excepția tardivității plângerii prealabile și a respins acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că pârâtul a invocat excepția sub un dublu aspect: pe de o parte, a invocat faptul că reclamantul nu ar fi îndeplinit procedura administrativă prealabilă, iar - pe de alta parte - că această contestație administrativă a fost depusă cu depășirea termenului legal de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cu privire la excepția lipsei procedurii administrative prealabile, instanța de fond a constatat că la fila 5 a dosarului este atașată contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 1084/FF/2008, contestație redactată la data de 14 iunie 2008, astfel că a respins această susținere.

În ceea ce privește excepția tardivității plângerii prealabile, instanța a constatat că reclamantul nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru îndeplinirea procedurii prealabile, admițând excepția. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul H.Ș. a formulat declarație de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază. Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că cererea de recurs formulată, în termen legal, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. Este adevărat că recurentul, prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs, însă acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală. De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”. Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de H.Ș. împotriva sentinței civile nr. 12 din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara. secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2010.