ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2821/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată la data de 4 februarie 2011 pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamanta K.V., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Guvernul României, a solicitat anularea în parte a anexelor nr. 1 - 23 la H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea și completarea H.G.

nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului Timiș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Timiș, respectiv anularea poziției 3168 din anexele menționate, ce se referă la loc de casă cu casă, în Timișoara, imobil trecut la Statul Român în baza Decretului nr. 65/1987 și anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 145 din 18 mai 2004 privind completarea anexei la Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 245/1999 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Timișoara, în sensul anulării din această anexă a poziției ce face referire la același imobil.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că folosește de 30 de ani construcția aferentă terenului ce a fost trecut în domeniul public, posesia revenindu-i în urma unei înțelegeri cu foștii proprietari ai imobilului, iar, în acest timp, a plătit impozitul aferent și a procedat la edificarea unor noi construcții pe terenul menționat. Mai arată faptul că nu a avut cunoștință de trecerea imobilului din domeniul privat în domeniul public decât în timpul procesului ce a făcut obiectul dosarului 9683/325/2008 al Judecătoriei Timișoara. Mai arată faptul că în mod greșit s-a procedat la trecerea imobilului în domeniul public, întrucât terenul în discuție este aferent unei locuințe și nu prezintă interes public.

2. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 239 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta K.V., reținând, în esență, următoarele: Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Curtea a respins-o ca neîntemeiată, reținând că obiectul acțiunii îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de către o autoritate centrală, respectiv Guvernul României, fiind astfel incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., iar petitul privind anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 145/2004 are caracter accesoriu față de petitul principal, nefiind de natură a atrage o competență diferită în soluționarea acțiunii.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, Curtea a reținut că reclamanta a făcut dovada formulării unei cereri de revocare a H.G. nr. 1016/2005 adresată Guvernului României la data de 24 august 2010 (filele 20-22), dar se impune verificarea excepției prin raportare la termenul în care o asemenea plângere prealabilă a fost formulată având în vedere și natura juridică a actului contestat. Astfel, Curtea de apel a reținut că actul contestat, H.G.

nr. 1016/2005, respectiv anexa 1 - 23 poziția 3168 este un act administrativ cu caracter individual, în privința căruia este obligatorie plângerea prealabilă, conform art. 7 din Legea nr. 554/2001, în sensul că plângerea prealabilă trebuie formulată, conform art. 7 alin. (3) și (7) din Legea nr. 554/2004, în limitele termenului de 6 luni de la data la care reclamanta a luat cunoștință pe orice cale de existența actului vătămător, această interpretare rezultând din Decizia Curții Constituționale nr. 797/2007, publicată în M. Of. al României, partea 1, nr. 707 din 19 octombrie 2007. Curtea de apel a reținut că anexele la H.G. nr. 1016/2005 au fost publicate în M. Of.

al României din 29 septembrie 2005, dar relevant în speță este faptul că, în cadrul acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. 9683/325/2008 al Judecătoriei Timișoara, prin care reclamanta a solicitat a i se constata existența unui drept de proprietate asupra construcțiilor, precum și existența unui drept de folosință asupra terenului aferent, prin întâmpinarea depusă de către Consiliul Local al Municipiului Timișoara la data de 20 august 2009, a fost invocat faptul că imobilul în discuție este inclus în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Timișoara conform H.G. nr. 1016/2005, aspect reținut de altfel și de către Judecătoria Timișoara prin sentința civilă pronunțată în dosarul respectiv.

În consecință, Curtea de apel a reținut că reclamanta a luat cunoștință despre existența actului vătămător, respectiv H.G. nr. 1016/2005, la data depunerii întâmpinării în dosarul nr. 9683/325/2008 al Judecătoriei Timișoara, respectiv la data de 20 august 2009 sau cel mai târziu la data pronunțării sentinței nr. 1432 a Judecătoriei Timișoara, respectiv la 29 ianuarie 2009, astfel încât plângerea prealabilă expediată prin poștă la data de 24 august 2010, conform dovezilor existente în prezentul dosar, a fost îndeplinită cu depășirea termenului prevăzut de art. 7 alin. (3) și (7) din Legea nr. 554/2004. Întrucât formularea plângerii prealabile este o condiție specială impusă pentru exercitarea dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, neîndeplinirea acestei proceduri în termenul legal echivalează că nerespectarea uneia dintre condițiile de admisibilitate a acțiunii.

În consecință, instanța a reținut că este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile. 3. Recursul formulat de reclamanta K.V. împotriva Sentinței civile nr. 239 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și art. 3041 C. proc. civ. 3.1. Excepția tardivității formulării plângerii prealabile nu a fost invocată de către pârâți. Instanța de fond a făcut o confuzie între excepția invocată de pârâtul Consiliul Local al municipiului Timișoara, respectiv lipsa procedurii plângerii prealabile și excepția tardivității procedurii prealabile. 3.2. Prima instanță a făcut o apreciere greșită, atât a probatoriului administrat în cauză, cât și a dispozițiilor legale avute în vedere și nu a ținut seama de excepțiile invocate, în totalitatea lor.

Recurenta consideră că a făcut dovada plângerii prealabile. 4. Apărările formulate de intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Timișoara Prin întâmpinare, intimatul-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, formularea tardivă a plângerii prealabile conduce la inadmisibilitatea acțiunii. Intimatul-pârât a invocat în fața primei instanțe excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată. Recursul este nefondat. 1.1. Intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Timișoara a invocat prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond (fila 29), excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea plângerii prealabile în termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

În mod corect, judecătorul fondului a calificat-o ca fiind o excepție de tardivitate a formulării plângerii prealabile a cărei consecință conduce la respingerea acțiunii ca inadmisibilă. 1.2. Probatoriul administrat în cauză a fost apreciat conform dispozițiilor legale, reținându-se că reclamanta a luat cunoștință despre existența H.G. nr. 1016/2005 la data depunerii întâmpinării în Dosarul nr. 9683/325/2008, respectiv la 20 august 2009 sau cel mai târziu la data pronunțării Sentinței nr. 1432 a Judecătoriei Timișoara, la 29 ianuarie 2009. Plângerea prealabilă a fost expediată prin poștă la 24 august 2010, cu depășirea termenelor prevăzute de art. 7 alin. (3) și (7) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

2. În concluzie, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de K.V. împotriva Sentinței civile nr. 239 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.