ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2821/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 4 februarie 2011 pe

rolul Curții de Apel Timișoara, reclamanta K.V., în contradictoriu cu pârâții

Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Guvernul României, a solicitat

anularea în parte a anexelor nr. 1 - 23 la H.G. nr. 1016/2005 pentru

modificarea și completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului

public al județului Timiș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din

județul Timiș, respectiv anularea poziției 3168 din anexele menționate, ce se

referă la loc de casă cu casă, în Timișoara, imobil trecut la Statul Român în

baza Decretului nr. 65/1987 și anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local

al Municipiului Timișoara nr. 145 din 18 mai 2004 privind completarea anexei la

Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 245/1999 privind

inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Timișoara,

în sensul anulării din această anexă a poziției ce face referire la același

imobil.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că folosește de 30 de ani construcția aferentă terenului ce a fost trecut

în domeniul public, posesia revenindu-i în urma unei înțelegeri cu foștii

proprietari ai imobilului, iar, în acest timp, a plătit impozitul aferent și a

procedat la edificarea unor noi construcții pe terenul menționat. Mai arată

faptul că nu a avut cunoștință de trecerea imobilului din domeniul privat în

domeniul public decât în timpul procesului ce a făcut obiectul dosarului

9683/325/2008 al Judecătoriei Timișoara.

Mai arată faptul că în mod greșit

s-a procedat la trecerea imobilului în domeniul public, întrucât terenul în

discuție este aferent unei locuințe și nu prezintă interes public.

Prin Sentința civilă nr. 239 din 6

iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal

a respins acțiunea formulată de reclamanta K.V., reținând, în esență,

următoarele:

Analizând cu prioritate excepția

necompetenței materiale invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului

Timișoara, Curtea a respins-o ca neîntemeiată, reținând că obiectul acțiunii îl

reprezintă anularea unui act administrativ emis de către o autoritate centrală,

respectiv Guvernul României, fiind astfel incidente dispozițiile art. 10 alin. (1)

teza a II-a din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile art. 3 pct. 1 C.

proc. civ., iar petitul privind anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local

al Municipiului Timișoara nr. 145/2004 are caracter accesoriu față de petitul

principal, nefiind de natură a atrage o competență diferită în soluționarea

acțiunii.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, Curtea a reținut

că reclamanta a făcut dovada formulării unei cereri de revocare a H.G. nr. 1016/2005

adresată Guvernului României la data de 24 august 2010 (filele 20-22), dar se

impune verificarea excepției prin raportare la termenul în care o asemenea

plângere prealabilă a fost formulată având în vedere și natura juridică a

actului contestat.

Astfel, Curtea de apel a reținut că

actul contestat, H.G. nr. 1016/2005, respectiv anexa 1 - 23 poziția 3168 este

un act administrativ cu caracter individual, în privința căruia este

obligatorie plângerea prealabilă, conform art. 7 din Legea nr. 554/2001, în

sensul că plângerea prealabilă trebuie formulată, conform art. 7 alin. (3) și

(7) din Legea nr. 554/2004, în limitele termenului de 6 luni de la data la care

reclamanta a luat cunoștință pe orice cale de existența actului vătămător,

această interpretare rezultând din Decizia Curții Constituționale nr. 797/2007,

publicată în M. Of. al României, partea 1, nr. 707 din 19 octombrie 2007.

Curtea de apel a reținut că anexele

la H.G. nr. 1016/2005 au fost publicate în M. Of. al României din 29 septembrie

2005, dar relevant în speță este faptul că, în cadrul acțiunii ce a făcut

obiectul dosarului nr. 9683/325/2008 al Judecătoriei Timișoara, prin care

reclamanta a solicitat a i se constata existența unui drept de proprietate

asupra construcțiilor, precum și existența unui drept de folosință asupra

terenului aferent, prin întâmpinarea depusă de către Consiliul Local al

Municipiului Timișoara la data de 20 august 2009, a fost invocat faptul că

imobilul în discuție este inclus în inventarul bunurilor care aparțin

domeniului public al Municipiului Timișoara conform H.G. nr. 1016/2005, aspect

reținut de altfel și de către Judecătoria Timișoara prin sentința civilă pronunțată

în dosarul respectiv.

În consecință, Curtea de apel a

reținut că reclamanta a luat cunoștință despre existența actului vătămător,

respectiv H.G. nr. 1016/2005, la data depunerii întâmpinării în dosarul nr. 9683/325/2008

al Judecătoriei Timișoara, respectiv la data de 20 august 2009 sau cel mai

târziu la data pronunțării sentinței nr. 1432 a Judecătoriei Timișoara,

respectiv la 29 ianuarie 2009, astfel încât plângerea prealabilă expediată prin

poștă la data de 24 august 2010, conform dovezilor existente în prezentul

dosar, a fost îndeplinită cu depășirea termenului prevăzut de art. 7 alin. (3)

și (7) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât formularea plângerii

prealabile este o condiție specială impusă pentru exercitarea dreptului la

acțiune în contenciosul administrativ, neîndeplinirea acestei proceduri în

termenul legal echivalează că nerespectarea uneia dintre condițiile de

admisibilitate a acțiunii.

În consecință, instanța a reținut că

este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru tardivitatea

formulării plângerii prealabile.

împotriva Sentinței civile nr. 239 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara.

Motivele de recurs sunt întemeiate

pe dispozițiile art. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și art. 3041 C. proc. civ.

3.1. Excepția tardivității

formulării plângerii prealabile nu a fost invocată de către pârâți.

Instanța de fond a făcut o confuzie

între excepția invocată de pârâtul Consiliul Local al municipiului Timișoara,

respectiv lipsa procedurii plângerii prealabile și excepția tardivității

procedurii prealabile.

3.2. Prima instanță a făcut o

apreciere greșită, atât a probatoriului administrat în cauză, cât și a

dispozițiilor legale avute în vedere și nu a ținut seama de excepțiile

invocate, în totalitatea lor.

Recurenta consideră că a făcut

dovada plângerii prealabile.

intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Timișoara

Prin întâmpinare, intimatul-pârât

solicită respingerea recursului ca nefondat, formularea tardivă a plângerii

prealabile conduce la inadmisibilitatea acțiunii.

Intimatul-pârât a invocat în fața

primei instanțe excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile art.

7 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

II. Considerentele Înaltei Curți,

instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată.

Recursul este nefondat.

1.1. Intimatul-pârât Consiliul Local

al Municipiului Timișoara a invocat prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond

(fila 29), excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea plângerii

prealabile în termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată.

În mod corect, judecătorul fondului

a calificat-o ca fiind o excepție de tardivitate a formulării plângerii

prealabile a cărei consecință conduce la respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

1.2. Probatoriul administrat în

cauză a fost apreciat conform dispozițiilor legale, reținându-se că reclamanta

a luat cunoștință despre existența H.G. nr. 1016/2005 la data depunerii

întâmpinării în Dosarul nr. 9683/325/2008, respectiv la 20 august 2009 sau cel

mai târziu la data pronunțării Sentinței nr. 1432 a Judecătoriei Timișoara, la

29 ianuarie 2009.

Plângerea prealabilă a fost

expediată prin poștă la 24 august 2010, cu depășirea termenelor prevăzute de art.

7 alin. (3) și (7) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de K.V.

împotriva Sentinței civile nr. 239 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 iunie 2012.